Franța a început echiparea armatei în 1873 cu un revolver modern, și aici vorbim de modelul Chamelot-Delvigne. Era o armă de calibrul 11 mm, echipată cu un butoi de 6 focuri și o baghetă extractoare. Va fi urmat anul urmator de un model similar, mai ușor și cu o finisare mai bună, destinat ofițerilor. Amîndouă modelele utilizau muniție încărcată cu pulbere neagră și glonț de plumb.
În 1885 statul major al armatei franceze decide punerea la punct a unui nou revolver calibrat pentru aceeași muniție de 11 mm folosită de modelul 1873. Frema este inspirată după cea pusă la punct de Schmidt pentru revolverul elevețian model 1882. Arma a fost fabricată de către depozitul central de artileriei, dar nu a fost niciodată adoptată de armată, din acest motiv fiind fabricate doar cîteva exemplare.
În 1887, a fost realizat un nou prototip de revolver care folosea noua muniție de 8 mm în ideea de armoniza calibrul acestuia cu cel al puștii Lebel nou acceptate de armată. Chiar dacă arma era complet nouă, este vorba de o adaptare a modelului 1885 căruia i s-au adus diverse modificari.
Decizia a fost de a adopta acest revolver de 8 mm, și au fost comandate imediat 50.000 de bucăți la Manufacture Nationale d’Armes din Saint Etienne pentru a fi livrate in 1889. Datorită faptului că fabrica era deja supraîncarcata cu fabricarea puștii Lebel, a fost în măsură de a fabrica doar o mie de revolvere în intervalul dat.
Producția nu va merge însă mai departe, deoarece în această perioadă de profunde mutații în tehnologia și fabricarea armamentului, deja erau luate în considerare alte soluții. După un efemer model de încercare în 1889, s-a realizat un revolver cu extractor colectiv inspirat după modelul Colt recent adoptat de marina americană.
Acest model va fi cunoscut sub numele de revolver Model 1892 cu Pompă, construcția lui nedepășind 50 de exemplare. Butoiul bascula pe partea dreaptă și se debloca manevrînd tija care prelungea axul cilindrului ( de unde și de numirea „cu pompă”).
Aceste 50 de revolvere „cu pompă”au fost supuse testării, revolverul destinat armatei suferind noi transformari, iar modelul definitiv va fi adoptat la 3 iunie 1892. Luna următoare Manufacture Nationale d’Armes din Saint Etienne ( MAS) va înregistra o primă comandă de 5000 bucăți. Astfel industrializarea noului revolver în plină desfășurare se va încheia tocmai în 1927. Se estimează că au fost fabricate la MAS în jur de 365000 exemplare.
Inițial, revolverul Model 1892 era destinat ofițerilor (cavaleriștii rămînînd dotați cu revolverul Model 1873). Jandarmeria îl adoptă la 7 iulie 1895. Îl vom regăsi deasemenea în poliție (din 1920 pînă în 1948), vamă, administrația penitenciarelor precum și la administrația apelor și pădurilor. Este prezent de-a lungul celor două războaie mondiale, precum și în timpul campaniilor coloniale. Între 1940 și 1945, armata germana îi va da denumirea de „Revolver 637(f)”. Iar cîteva companii de transporturi armate de bani îl vor utiliza pînă în 1970.
Înainte de 1914, o societate din St Etienne, Lamure et Gidrol, va fabrica o frumoasă reproducere a Modelului 1892, marcată Acier Forge- St Etienne pe partea dreapta a carcasei. Acest model ale cărui piese nu erau interșanjabile cu cele ale versiunii militare, va fi comercializat de armurieri și magazine de vînzare prin corespondență inclusiv de faimoasa Manufacture d’Armes et Cycles de Saint Etienne care l-a introdus în prestigiosul album de vînzări din 1893 pînă în 1922.
Alte copii ale modelului 1892 au fost fabricate în Belgia de industria din Liege, cu diferența că țeava avea ghinturile pe dreapta, pe cînd la cele franceze civile sau militare ghinturile se înfășurau pe stînga.
Frații Guisaola din Țara Bascilor spaniolă au realizat o armă asemănătoare Modelului 1892, dar ea nu avea fereastră de vizitare, butoiul basculînd la stînga ; arma a fost cunoscută sub numele de Model 1915.
Singura țară în care s-a exportat Modelul 1892 a fost România care a adoptat această armă în 1896. Aceste modele nu au fost produse la MAS ci la fabrici private.
DESCRIERE
Carcasa revolverului este o frema închisă, cu fereastra de încărcare pe partea dreaptă. O placă-capac solidară cu garda trăgaciului se află pe partea stîngă, asigurînd accesul la mecanismul interior.
Prăselele cadrilate sunt facute din lemn de nuc.
Țeava are un alezaj de 8 mm, cu patru ghinturi cu înfășurare pe stînga – 240 mm.
Butoiul este canelat, și montat pe un suport basculant în vederea încărcării. Un extractor colectiv în stea permite ejectarea concomitentă a tuburilor goale. Extractorul este acționat de o tijă cu cap cadrilat cilindric care servește și ca ax al butoiului.
Aparatele ochire sunt formate din cătarea în forma de U frezată în partea superioara a carcasei și cuiul cătării aflat pe țeavă. Revolverul este în întregime brunat.
Caracteristicile Revolverului Model 1892.
Calibrul : 8 mm
Muniția : 8 mm model 1892.
Lungime totală : 240 mm
Lungimea tevii : 117 mm
Înălțime : 170 mm.
Greutate: 840 g
Capacitate butoi: 6 focuri.
Accesorii:
Revolverul Model 1892, este purtat într-un toc adoptat în iunie 1893. Este confecționat din piele brună, neagră sau roșie. Tocul include o curea și două catarame de alamă pentru centura de umar. El va fi modificat în 1909, cînd alveolele port cartușe vor fi suprimate și înlocuite cu 3 bucle mari ce pot conține fiecare un pachet de 6 cartușe.
Marina a utilizat un toc simplu deschis purtat la centură.
Muniția revolverului Model 1892.
Origini
Cartușul de revolver Model 1892 a fost dezvoltat începînd cu 1897, dar nu a fost oficial adoptat decît cinci ani mai tîrziu. El concretiza dorința militarilor de a alinia calibrul armelor scurte regulamentare la cel de pușcă. După criteriile existente în acea epocă în Europa Occidentală prevala capacitatea de penetrare în detrimentul puterii de stopare.
Descriere
Cartușul cu glonț obisnuit are tubul din alamă cu ramă șanfrenată. Amorsa conține 0.025 amestec cu o compoziție pe baza de salpetru. Încărcătura inițială era formată din 0.73 g pulbere neagră, ce a fost înlocuită de 0.25 g pulbere tip T-bis ( fara fum) acoperită de o bură din carton. După 1945 au fost încărcate chiar și cu 0.34 g pulbere de proveniență germană reamestecată. Proiectilul cilindro-ogival cu cap plat este format dintr-un miez de plumb acoperit de o cămașă din tombac. Cîntărește 7.90 g și are o viteza inițială de 260 m/s.
Caracteristici
Diametrul glonțului : 8,19 mm
Diametrul tubului la guler: 8,59 mm
Diametrul tubului la bază : 9,08 mm
Diametrul tubului la ramă : 10,37 mm
Lungimea tubului: 27,2 mm
Lungimea totală : 36,8 mm
Greutate : 12,7 g
Sinonime
8 X 27 R
8 mm d’ordonance
8mm Reglementaire
DWM 525
Georg Roth 662
Contrar ideii răspîndite în străinătate, revolverul Model 1892 nu s-a numit niciodată Revolver Lebel. Același lucru este valabil și pentru muniție numită și ea deasemenea ( și uneori marcată) 8 mm Lebel revolver.
Producția în Franța
Producția este împărțită între Cartoucherie de Bourges pentru modelele regulamentare și mai multe firme private din Franța ( S.F.M., Gevelot, Gaupillat, Cartoucherie Francaise, EBA, MFAC, MGM).
Producția în străinătate
Mai mulți fabricanți au produs muniția de 8mm Model 1892.
-Germania ( DWM, MEN)
-Austria ( Georg Roth, Hirtenberger)
-Statele Unite ( Alaska C)
-Marea Britanie ( Eley, Greenwood&batley)
-Italia ( Fiocchi)
-Turcia ( FCTI)
În Italia Fiocchi este ultimul producător de muniție de acest tip. Proiectilul blindat al acestei firme cîntărește 7.20 g și are o viteză inițială de 260 m/s. Chiar dacă această muniție mai figurează în catalogul lor, nu este intotdeauna disponibilă.
Variante regulamentare
-Cartuș cu proiectil blindat regulamentar
-Cartuș experimental cu proiectil ușor din plumb și cămasă de aluminiu ( aceasta muniție a fost confecționată pentru misiunea Toutee în Africa 1897).
-Cartuș de tir redus cu proiectil sferic din plumb. Încărcătura constă dintr-o bucată de hîrtie nitrată.
-Cartuș orb cu proiectil fals de hîrtie încărcat cu 0.65g pulbere neagră specială.
Variante comerciale
-Cartuș cu proiectil blindat obișnuit, identic cu modelul regulamentar, cu camașa din cupru sau mai rar din aliaj de cupro-nichel, cîteodată și nichelată.
-Cartuș cu proiectil semiblindat cu aceeași greutate ca unul obișnuit (comandat de Cartoucherie Russo-Belge și fabricat la SFM).
-Cartuș cu proiectil exploziv cu vîrful crestat ( comandat de Guigniony, fabricat la SFM).
-Cartuș cu proiectil blindat expansiv pretăiat ( sistem Dum-Dum).
-Cartuș cu proiectil din plumb simplu.
-Cartuș reîncărcabil din alamă întinsă și capsă Boxer ( Lynx, MEN).
-Cartuș reîncărcabil din alamă și proiectil de plumb ( Paris Sport).
-Cartuș reîncărcabil din alamă, cromat, avînd o bandă striată deasupra ramei ( Megret)
-Cartuș reîncărcat provenit din tuburi de 32.20 modificate.
-Cartuș de tir redus cu proiectil sferic din plumb închis în tub.
-Cartuș de tir redus, sistem Gabet.
-Cartuș de tir redus Paris Sport de 16 mm și proiectil din Nylon.
-Cartuș de duel fictiv cu proiectil conținînd colorant.
-Cartuș pentru tir- marcator (brevet Lacam de Souzy) cu proiectil din grafit cu virful umplut cu vopsea alba.
-Cartuș cu alice ( a grenaille) închis.
-Cartuș cu alice ( a grenaille) cu obturator din material plastic transparent.
-Cartuș cu alice ( a grenaille) cu încarcătura dublă.
-Cartuș orb fără proiectil, închis cu un opercul de carton.
-Cartuș orb fară proiectil, închis prin sertizare.
-Cartuș orb cu proiectil din lemn colorat în albastru, roșu, verde sau mov (Megret)
Arme ce utilizeaza munitia de 8mm Model 1892.
-Revolver de încercări Model 1887 „cu pompă”.
-Revolver de ordonanță Model 1892.
-Revolver Galand 1893.
-Revolvere comerciale stil „Bulldog”, sau „Hammerless”.
-Revolvere comerciale vîndute de Manufacture Francaise d’Armes et Cycles de Saint-Etienne sub numele: Le Formidable, Le Colonial, Le Brigadier Municipal, L’Agent, Le Municipal, Le Terrible, L’Africain, Modele 1915.
-Revolvere spaniole, copii de Smith&Wesson Military and Police:Arizamendi, Orbea, Trocaola y Aranzabal.
-Revolvere spaniole, copii de Colt „New Army”: Cordura, Vleit, Garate y Antua.
-Revolvere copii dupa Smith&Wesson, Colt sau Nagant.
Congresul anual al Federației Europene a Colecționarilor de Arme FESAC, a avut loc anul acesta în luna iunie la Bilbao. Lucrările au fost sub semnul noii directive europene a armelor, directivă ce vine să înăspreasca legile care guverneaza și reglementează posesia de arme în țările Uniunii Europene. Această directivă a fost impusă de Comisia Europeană în urma atacurilor teroriste din Franța de la Bataclan, dar din păcate nu rezolvă în nici un fel problema. Și spun acest lucru deoarece de la început noua directivă este îndreptată într-o direcție greșită. Comisia în loc să încerce să limiteze accesul teroristilor la arme , identifică într-un mod total eronat sursele ilegale de obținere a unei arme. Astfel în înțelepciunea ei, comisia europeană încă din preambulul directivei identifică ca posibilă sursă de trafic a armelor în primul rînd muzeele și colecționarii, urmată de deținătorii legali. Este o aberație fara sens deoarece nici un “terorist serios” nu nu va folosi o armă înregistrată sau nu se va duce sa o fure din vreun muzeu. Cu atît mai mult cu cît recentele atentate de la Nisa, Paris, Berlin si Londra a consacrat noi tipuri de arme folosite de teroriști si anume, camioane, cuțite, topoare și ciocane de timplarie. Suntem foarte curioși cum va reacționa comisia la aceste noi amenințări, și așteptăm cu interes arestarea în urma unei eventuale directive a unei gospodine ce tocmai și-a luat un cuțit de bucătărie de la magazin fără acordul poliției, sau controlul psihologic amănunțit a oricui dorește sa conducă un camion.
Lasînd toate aceste lucruri de o parte, noua directivă nu face decît sa bramburească legile armelor din țările Uniunii Europene, și cînd spun acest lucru nu aveți decît să citiți anexele directivei care stabilesc noi categorii de arme, sau articolul care spune că toate piesele esențiale ale unei arme trebuiesc marcate, inclusiv cuiul percutor și ținută o evidență strictă a acestora. Închipuiți-vă numai ce volum de muncă si consum de hîrtie va genera acest lucru. Ma întreb cum se va aplica în România , unde informatizarea lasă înca de dorit, iar activitatea serviciului de arme a poliției române va fi clar blocată de volumul enorm de date. Din păcate nu au fost ascultate parerile specialiștilor prezenți la discuții, si aici mă refer în primul rînd la președintele FESAC dl. Stephen Petroni care a fost vîrful de lance a celor care au încercat să aducă amendamente pertinente acestei directive. Spre finalul discuțiilor însăși raportorul principal al comisiei Dna. Viki Ford a admis că noua directivă nu este ceea ce trebuie, dar din păcate votul final a dus la promulgarea acesteia. Chiar și așa obiectivele comisiei nu au fost cu totul atinse ( se dorea intrezicerea tuturor armelor semiautomate fie ele lungi sau scurte) astfel asa cum spuneau și cei din delegația Frantei la congresul FESAC s-a ajuns la faptul că “ La montagne a accouche d’une souris”, adică mai pe românește se vede clar disproporția între un proiect anunțat ca foarte important și inconsistența sau ridicolul rezultatului final. Poate unul din puținele lucruri bune din aceasta noua directivă, este definiția colecționarului : “«colecționar» înseamnă orice persoană fizică sau juridică care se ocupă cu colectarea și conservarea armelor de foc, a componentelor esențiale sau a muniției în scopuri istorice, culturale, științifice, tehnice, educaționale sau de patrimoniu și care este recunoscută ca atare de statul membru în cauză”. Definiția a fost luată numai după consultarea FESAC ( implicit a tuturor asociațiilor de colecționari care fac parte din federație). Trebuie spus ca legislația română recunoștea deja noțiuneă de colecționar, acest lucru fiind benefic pentru posibilitatea de a colecționa arme.
Noua directivă va duce probabil (în unele cazuri) și la pierderea sau obligativitatea înstrăinării a unor arme, intrînd astfel în contradicție cu articolul 17 al Cartei Drepturilor Fundamentale a a Uniunii Europene care spune că : Orice persoană are dreptul de a deţine în proprietate, de a folosi, de a dispune şi de a lăsa moştenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege şi în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosinţa bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general.
Sperăm ca în perioada următoare cînd directiva va trebui transpusă în legea română, ca autoritățile să fie receptive la propunerile noastre și le asiguram și pe această cale că vom fi parteneri onești de discuții fără a pierde din vedere însă interesele colecționarilor din România.
Luptătorul cu cartușierele încrucișate pe piept, un revolver înfipt la brîu și o carabină în mînă este imaginea cu care asociem revoluția exicană ș vremurile lui Pancho Villa și Emiliano Zapata. Revoluția Mexicană începută în 1910, a însemnat pe parcursul unei decade cît de fapt a durat, o serie de lupte fratricide ( practic un război civil în toată regula) duse de forțele rebele ce luptau pentru libertate împotriva trupelor guvernamentale, utilizînd o mare varietate de armament începînd de la arme cu pulbere neagră și încărcare pe la gura țevii, trecînd printr-o varietate de arme moderne: revolvere,carabine, arme cu repetiție-pîna la mitraliere și tunuri.
Forțele implicate în conflict pot fi împărțite practic în două mari categorii: pe de-o parte Armata Federala Mexicană cu două parți distincte : Federales și Rurales ; iar de cealaltă parte indiferent că luptau sub comanda lui Pancho Villa în nord, sau sub comanda lui Emiliano Zapata în sud,forțe formate din fermieri, vaqueros, peoni, muncitori, femei și chiar copii. Nu trebuie uitate nici bandele fără conducere unitară, precum și armata Americană în timpul expediției de pedepsire din 1916. Ne facem astfel o imagine de ce amploare a luat acest conflict timp de aproape 10 ani de zile.
Arma de bază a soldaților guvernamentali (federales) era pușca Mauser model 1902 în calibrul 7mm contractul Mexican) precum și mai moderna Mauser model 1912 ( asemănătoare cu modelul Mauser 98). Diferențele între cele 2 modele erau minore, mai mult de design al aparatelor de ochire, patului și ulucului.
De fapt Mexicul a început să cumpere mai înti Mauser M1895 fabricate la DWM, pasul urmator fiind cumpărarea modelului 1902 ( 43900 arme au fost cumpărate tot de la DWM). Cum producția germană nu acoperea necesitățile au mai fost comandate arme Mauser M1907 la fabrica Steyr din Austria. Mexicanii au început apoi să producă și propriile arme pe baza modelului Mauser începînd cu 1910. Acestea erau aproape identice cu modelul Mauser M1902 excepție facînd baioneta care era împrumutată de la M1907. Aceste arme erau mai scurte cu 44 cm fiind de fapt carabine pentru cavalerie (au fost fabricate 4000 de bucăți). In fine ultima achiziție a fost Mauser M1912, tot de la fabrica Steyr, dar o mare parte din armele comandate au fost oprite de la export și ulterior folosite de armata austro-ungară în primul război mondial.
Armata Mexicană a mai avut în dotare și pușca Arisaka cal. 7 mm, arma era asemănătoare puștii Arisaka standard japoneze model 1899.
O altă armă aflată în dotarea federales era pușca semiautomată Mondragon cunoscută în mod oficial ca pușca “Porfirio Diaz Systema Mondragon Modelo 1908”. Această armă foarte modernă la vremea ei, a fost concepută de generalul mexican Manuel Mondragon. Acesta a început proiectul în anul 1891 în timp ce se afla în Belgia, definitivînd-ul abia în 1904 și obținînd brevetul de invenție în 1907. In același an guvernul Mexican ia legatura cu firma SIG din Elveția și contractează fabricarea a 4000 de bucați M1908 in calibrul 7×57 Mauser. Din aceasta comandă numai 400 de bucați au fost livrate Mexicului. Trebuie spus că datorită faptului că aceasta armă nu tolera muniție de proastă calitate, s-a ajuns la întreruperea acestui contract. Arma Mondragon model 1908 era o armă semiautomată funcționînd cu împrumut de gaze și folosind un închizator rotativ antrenat de un piston. Designul acum foarte comun, la vremea aceea era neobișnuit. Arma putea fi transformată în armă cu repetiție prin simpla acționarea a unui buton. Era alimentată dintr-o magazie nedetașabilă ce putea fi încarcată cu 5 cartușe . De asemenea M1908 era dotată și cu bipod pentru ușurarea tragerii.
Tot din forțele guvernamentale făceau parte și “Rurales” , o forță mai mult polițieneasca și mai puțin militarizată. Armele nu erau standardizate, și în general foloseau mai toate tipurile. Foarte folosite de aceste forțe erau armele cu un singur foc Remington Rolling Block, arme solide chiar dacă apărute pe vremea pulberii negre, erau capabile să suporte și presiunea degajată de mai nou folosita pulbere fără fum din muniția de 7×57 Mauser.
O armă deosebită și favorită deasemenea a trupelor Rurales era carabina revolver Pieper în cal.8 mm. Aceasta armă folosea același sistem de limitare a pierderii gazelor ca și revolverul Nagant model 1895, iar muniția era asemanatoare muniției de revolver Nagant ( cu proiectilul aflat in interiorul tubului cartuș)
Am prezentat armele lungi ale trupelor guvernamentale, dar nu putem termina subiectul despre aceste forțe fară să vorbim și de armele scurte. Astfel aflăm că în 1870 armata mexicană adoptă revolverul S&W nr.3 ca armă standard. Guvernul mexican pe lînga revolverele cumpărate din SUA, contacteaza și armurieri basci pentru copii a acestui revolver. Așa cum era de așteptat revolverele de producție americana vor predomina în armata mexicană. Ofițerii chiar își cumpărau propriile revolvere dupa dorință. Pe lîngă revolverul mai sus amintit mari cantități de Colt 1873 SAA au fost cumpărate de armata mexicană fară să se dea vreo atenție standardizarii armamentului și muniției. Pe lînga Colturi au fost achiziționate și robustele Remington model 1875. O dată cu apariția modelelor double action, diverse agenții mexicane comandă Colt Model 1878, Colt New Army&Navy în calibrul 38 precum și Smith&Wesson Hand Ejector Military & Police.
Colt 1878 Smith & Wesson Hand Ejector
La începutul anilor 1900 încep să cumpere noile semiautomate,mult mai practice decît revolverele. Astfel încep să apară Mauser C96, diverse modele de Browning fabricate in Belgia la Herstal, Colturi Model 1900/1903 în calibrul 38 și Model 1905 în calibrul 45. Pe lîngă acestea întîlnim chiar și modele exotice precum modelul spaniol Charola y Antua în cal.5mm foarte popular printre ofițerii de rang înalt.
Colt 1900/1903 Colt 1905
Nu vom încheia această trecere în revistă a armamentului folosit de forțele guvernamentale fără a vorbi și de armamentul greu adică mitraliere și tunuri. Putem spune că zilele revoluției mexicane au fost un “paradis pentru vinzătorii de mitraliere și de ce nu un poligon de încercăre a acestor arme avînd in vedere viitorul război ce se prefigura în Europa.
Astfel găsim în principal urmatoarele modele: Hotchkiss model 1896 în cal 7mm, Browning model 1920 ( apăruta mai tîrziu în conflict), Madsen model 1911 și nu mai puțin interesanta Colt Automatic Gun model 1895 zisă și “potato digger” ( plantatoare de cartofi), datorită neobișnuitului sistem împrumutat de la armele “lever action”. De altfel aceasta din urma mitraliera o vom întîlni chiar și la armata româna în perioada interbelică
Colt Automatic Gun model 1895
Am început articolul cu descrierea armelor folosite de trupele guvernamentale deoarece pe toată durata conflictului arme folosite de federales și rurales au trecut în mîinile revoluționarilor. Revoluționarii au început lupta cu arme care mai de care deosebite, fară un calibru unitar sau cu aprovizionare garantată. E drept că pe măsura trecerii timpului aceștia s-au organizat iar armele au devenit din ce în ce mai performante și aprovizionarea constantă. După cum spuneam, Mexicul era un paradis al vînzatorilor de arme și un flux constant venea din afara granițelor alimentînd conflictul. De exemplu în 1910 o căruța cu aspect inocent încarcată cu fîn intra in orașul lui Zapata din sudul Mexicului. In fapt, sub fîn se aflau 60 de puști Winchester model 1886 și 1894, 30 revolvere Colt SAA, și 2800 de gloanțe.
Conform aproape tuturor surselor istorice majoritatea armelor veneau din Statele Unite. Armele Colt si Winchester depășeau de departe celelalte arme intrate ilegal. Chiar dacă politica SUA era să nu înarmeze “grupuri rebele”, e clar că o blocadă de acest fel era inevitabil sortită încălcarii. Multe vieți s-au pierdut și averi s-au făurit de contrabandiștii din statele cu frontiera comună cu Mexicul precum Texas și Arizona.
Emiliano Zapata în dorința de înarma trupele sale, primea fără nici o problemă dezertorii din armata guvernamentală, aceștia venind invariabil cu Mauserele din dotare. Incepînd cu anul 1914, raidurile lui Zapata asupra depozitelor federale s-au înmulțit, astfel încît Winhcester-ul clasic a început sa fie înlocuit de arme mai moderne.
Dar cum spuneam și în deschiderea articolului imaginea clasică a revoluționarului mexican,era cea cu carabina Winchester în mîna și cu cartușiere încrucișate pe piept. Carabina “treinta y treinta “ sau Winchester model 1894 în calibrul 30 WCF era o armă de nădejde ușor de folosit în primul rînd datorita recului foarte slab ( aproape la jumate decît la un Mauser bolt action). In mîna unui trăgător antrenat avea o rată de foc foarte mare comparativ cu armele cu închizator clasic. Rezistentă la praf și condiții precare de întreținere (revoluționarii mexicani nu erau ceea ce putem numi maniaci ai întreținerii armelor) această armă a fost în prima parte a conflictului “coloana vertebrala” a forțelor rebele. Atit de îndragită a fost această armă, încit revoluționarii mexicani i-au dedicat și un cîntec.
Winchester model 1894 a fost prima armă cu repetiție, comercială, ce a folosit muniția cu pulbere fără fum și una dintre cele mai folosite arme de vînătoare. Acest lucru nu a împiedicat în nici un fel folosirea ei și în alte scopuri (precum lupta). Atît luptătorii lui Emiliano Zapata sau a lui Pancho Villa au preferat-o, și în model special cavaleria.
( In poza de mai sus Pancho Villa și luptătorii lui înarmati cu Winchester 1894 si Mauser 1910)
Că tot aminteam de Pancho Villa, trebuie spus că raidurile lui bazate pe cavalerie au devenit faimoase o dată cu ocuparea unui oraș al SUA pentru prima dată în istorie. In 1916 pe data de 9 martie revoluționari mexicani conduși de Pancho Villa au atacat orășelul de frontiera Columbus din statul New Mexico. Acesta era apărat de regimentul 13 cavalerie. In urma raidului mexicanii au capturat muniție, 300 arme, 80 de cai și 30 catîri. Atacul l-a înfuriat pe președintele american Woodrow Wilson care a ordonat o expediție de pedepsire, armata americana invadînd Mexicul într-o încercare nereușită de capturare a lui Pancho Villa.
Printre armele favorite ale revoluționarilor se aflau bineințeles și revolverele Colt SAA model 1873, de proveniență americana. Această armă nu numai ca a cucerit”vestul” dar a fost folosita cu mare succes de catre mexicani. Nu trebuie uitat nici revolverul Schofield cu variațiile lui deasemnea prezent în conflict. In poza de mai jos puteți vedea rebeli mexicani înarmați cu armele de care vorbeam.
Fotografiile din acea perioada arată că spre deosebire de soldații Federales obișnuiți, un mare numar de revoluționari purtau și arme scurte. Bineînțeles favoritele erau Colt si S&W dar si arme mai puțin cunoscute precum Harrington& Richardson sau Iver Johnson. Multe din revolverele Colt erau conversii ale modelelor 1851 si 1860 care prin trecerea la muniția cu cartuș metalic si-au prelungit viața ajungînd să fie folosite și în revoluția mexicană
Nu pot încheia fară să amintim de arma favorită a unuia dintre principalii conducători ai revoluției mexicane, și anume faimosul Pancho Villa. In toate pozele din epocă acesta este nedespărțit de revolverul sau, un frumos Bisley Colt. Aceast revolver era o variantă de tir a faimosului Colt Peacemaker numit astfel în onoarea complexului de tir englez din localitatea Bisley. Modelul Bisley a apărut in 1894, iar cel deținut de Pancho Villa a a fost fabricat în 1912 in cal. 44-40. Spre deosebire de modelul de serie, acesta avea prăselele din sidef .
Revolverul lui Pancho Villa,Colt Bisley 44-40 aflat la Autrey National Center Collection
Revolver mod.1892
