Congresul anual al Federației Europene a Colecționarilor de Arme FESAC, a avut loc anul acesta în luna iunie la Bilbao. Lucrările au fost sub semnul noii directive europene a armelor, directivă ce vine să înăspreasca legile care guverneaza și reglementează posesia de arme în țările Uniunii Europene. Această directivă a fost impusă de Comisia Europeană în urma atacurilor teroriste din Franța de la Bataclan, dar din păcate nu rezolvă în nici un fel problema. Și spun acest lucru deoarece de la început noua directivă este îndreptată într-o direcție greșită. Comisia în loc să încerce să limiteze accesul teroristilor la arme , identifică într-un mod total eronat sursele ilegale de obținere a unei arme. Astfel în înțelepciunea ei, comisia europeană încă din preambulul directivei identifică ca posibilă sursă de trafic a armelor în primul rînd muzeele și colecționarii, urmată de deținătorii legali. Este o aberație fara sens deoarece nici un “terorist serios” nu nu va folosi o armă înregistrată sau nu se va duce sa o fure din vreun muzeu. Cu atît mai mult cu cît recentele atentate de la Nisa, Paris, Berlin si Londra a consacrat noi tipuri de arme folosite de teroriști si anume, camioane, cuțite, topoare și ciocane de timplarie. Suntem foarte curioși cum va reacționa comisia la aceste noi amenințări, și așteptăm cu interes arestarea în urma unei eventuale directive a unei gospodine ce tocmai și-a luat un cuțit de bucătărie de la magazin fără acordul poliției, sau controlul psihologic amănunțit a oricui dorește sa conducă un camion.
Lasînd toate aceste lucruri de o parte, noua directivă nu face decît sa bramburească legile armelor din țările Uniunii Europene, și cînd spun acest lucru nu aveți decît să citiți anexele directivei care stabilesc noi categorii de arme, sau articolul care spune că toate piesele esențiale ale unei arme trebuiesc marcate, inclusiv cuiul percutor și ținută o evidență strictă a acestora. Închipuiți-vă numai ce volum de muncă si consum de hîrtie va genera acest lucru. Ma întreb cum se va aplica în România , unde informatizarea lasă înca de dorit, iar activitatea serviciului de arme a poliției române va fi clar blocată de volumul enorm de date. Din păcate nu au fost ascultate parerile specialiștilor prezenți la discuții, si aici mă refer în primul rînd la președintele FESAC dl. Stephen Petroni care a fost vîrful de lance a celor care au încercat să aducă amendamente pertinente acestei directive. Spre finalul discuțiilor însăși raportorul principal al comisiei Dna. Viki Ford a admis că noua directivă nu este ceea ce trebuie, dar din păcate votul final a dus la promulgarea acesteia. Chiar și așa obiectivele comisiei nu au fost cu totul atinse ( se dorea intrezicerea tuturor armelor semiautomate fie ele lungi sau scurte) astfel asa cum spuneau și cei din delegația Frantei la congresul FESAC s-a ajuns la faptul că “ La montagne a accouche d’une souris”, adică mai pe românește se vede clar disproporția între un proiect anunțat ca foarte important și inconsistența sau ridicolul rezultatului final. Poate unul din puținele lucruri bune din aceasta noua directivă, este definiția colecționarului : “«colecționar» înseamnă orice persoană fizică sau juridică care se ocupă cu colectarea și conservarea armelor de foc, a componentelor esențiale sau a muniției în scopuri istorice, culturale, științifice, tehnice, educaționale sau de patrimoniu și care este recunoscută ca atare de statul membru în cauză”. Definiția a fost luată numai după consultarea FESAC ( implicit a tuturor asociațiilor de colecționari care fac parte din federație). Trebuie spus ca legislația română recunoștea deja noțiuneă de colecționar, acest lucru fiind benefic pentru posibilitatea de a colecționa arme.
Noua directivă va duce probabil (în unele cazuri) și la pierderea sau obligativitatea înstrăinării a unor arme, intrînd astfel în contradicție cu articolul 17 al Cartei Drepturilor Fundamentale a a Uniunii Europene care spune că : Orice persoană are dreptul de a deţine în proprietate, de a folosi, de a dispune şi de a lăsa moştenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege şi în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosinţa bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general.
Sperăm ca în perioada următoare cînd directiva va trebui transpusă în legea română, ca autoritățile să fie receptive la propunerile noastre și le asiguram și pe această cale că vom fi parteneri onești de discuții fără a pierde din vedere însă interesele colecționarilor din România.
Luptătorul cu cartușierele încrucișate pe piept, un revolver înfipt la brîu și o carabină în mînă este imaginea cu care asociem revoluția exicană ș vremurile lui Pancho Villa și Emiliano Zapata. Revoluția Mexicană începută în 1910, a însemnat pe parcursul unei decade cît de fapt a durat, o serie de lupte fratricide ( practic un război civil în toată regula) duse de forțele rebele ce luptau pentru libertate împotriva trupelor guvernamentale, utilizînd o mare varietate de armament începînd de la arme cu pulbere neagră și încărcare pe la gura țevii, trecînd printr-o varietate de arme moderne: revolvere,carabine, arme cu repetiție-pîna la mitraliere și tunuri.
Forțele implicate în conflict pot fi împărțite practic în două mari categorii: pe de-o parte Armata Federala Mexicană cu două parți distincte : Federales și Rurales ; iar de cealaltă parte indiferent că luptau sub comanda lui Pancho Villa în nord, sau sub comanda lui Emiliano Zapata în sud,forțe formate din fermieri, vaqueros, peoni, muncitori, femei și chiar copii. Nu trebuie uitate nici bandele fără conducere unitară, precum și armata Americană în timpul expediției de pedepsire din 1916. Ne facem astfel o imagine de ce amploare a luat acest conflict timp de aproape 10 ani de zile.
Arma de bază a soldaților guvernamentali (federales) era pușca Mauser model 1902 în calibrul 7mm contractul Mexican) precum și mai moderna Mauser model 1912 ( asemănătoare cu modelul Mauser 98). Diferențele între cele 2 modele erau minore, mai mult de design al aparatelor de ochire, patului și ulucului.
De fapt Mexicul a început să cumpere mai înti Mauser M1895 fabricate la DWM, pasul urmator fiind cumpărarea modelului 1902 ( 43900 arme au fost cumpărate tot de la DWM). Cum producția germană nu acoperea necesitățile au mai fost comandate arme Mauser M1907 la fabrica Steyr din Austria. Mexicanii au început apoi să producă și propriile arme pe baza modelului Mauser începînd cu 1910. Acestea erau aproape identice cu modelul Mauser M1902 excepție facînd baioneta care era împrumutată de la M1907. Aceste arme erau mai scurte cu 44 cm fiind de fapt carabine pentru cavalerie (au fost fabricate 4000 de bucăți). In fine ultima achiziție a fost Mauser M1912, tot de la fabrica Steyr, dar o mare parte din armele comandate au fost oprite de la export și ulterior folosite de armata austro-ungară în primul război mondial.
Armata Mexicană a mai avut în dotare și pușca Arisaka cal. 7 mm, arma era asemănătoare puștii Arisaka standard japoneze model 1899.
O altă armă aflată în dotarea federales era pușca semiautomată Mondragon cunoscută în mod oficial ca pușca “Porfirio Diaz Systema Mondragon Modelo 1908”. Această armă foarte modernă la vremea ei, a fost concepută de generalul mexican Manuel Mondragon. Acesta a început proiectul în anul 1891 în timp ce se afla în Belgia, definitivînd-ul abia în 1904 și obținînd brevetul de invenție în 1907. In același an guvernul Mexican ia legatura cu firma SIG din Elveția și contractează fabricarea a 4000 de bucați M1908 in calibrul 7×57 Mauser. Din aceasta comandă numai 400 de bucați au fost livrate Mexicului. Trebuie spus că datorită faptului că aceasta armă nu tolera muniție de proastă calitate, s-a ajuns la întreruperea acestui contract. Arma Mondragon model 1908 era o armă semiautomată funcționînd cu împrumut de gaze și folosind un închizator rotativ antrenat de un piston. Designul acum foarte comun, la vremea aceea era neobișnuit. Arma putea fi transformată în armă cu repetiție prin simpla acționarea a unui buton. Era alimentată dintr-o magazie nedetașabilă ce putea fi încarcată cu 5 cartușe . De asemenea M1908 era dotată și cu bipod pentru ușurarea tragerii.
Tot din forțele guvernamentale făceau parte și “Rurales” , o forță mai mult polițieneasca și mai puțin militarizată. Armele nu erau standardizate, și în general foloseau mai toate tipurile. Foarte folosite de aceste forțe erau armele cu un singur foc Remington Rolling Block, arme solide chiar dacă apărute pe vremea pulberii negre, erau capabile să suporte și presiunea degajată de mai nou folosita pulbere fără fum din muniția de 7×57 Mauser.
O armă deosebită și favorită deasemenea a trupelor Rurales era carabina revolver Pieper în cal.8 mm. Aceasta armă folosea același sistem de limitare a pierderii gazelor ca și revolverul Nagant model 1895, iar muniția era asemanatoare muniției de revolver Nagant ( cu proiectilul aflat in interiorul tubului cartuș)
Am prezentat armele lungi ale trupelor guvernamentale, dar nu putem termina subiectul despre aceste forțe fară să vorbim și de armele scurte. Astfel aflăm că în 1870 armata mexicană adoptă revolverul S&W nr.3 ca armă standard. Guvernul mexican pe lînga revolverele cumpărate din SUA, contacteaza și armurieri basci pentru copii a acestui revolver. Așa cum era de așteptat revolverele de producție americana vor predomina în armata mexicană. Ofițerii chiar își cumpărau propriile revolvere dupa dorință. Pe lîngă revolverul mai sus amintit mari cantități de Colt 1873 SAA au fost cumpărate de armata mexicană fară să se dea vreo atenție standardizarii armamentului și muniției. Pe lînga Colturi au fost achiziționate și robustele Remington model 1875. O dată cu apariția modelelor double action, diverse agenții mexicane comandă Colt Model 1878, Colt New Army&Navy în calibrul 38 precum și Smith&Wesson Hand Ejector Military & Police.
Colt 1878 Smith & Wesson Hand Ejector
La începutul anilor 1900 încep să cumpere noile semiautomate,mult mai practice decît revolverele. Astfel încep să apară Mauser C96, diverse modele de Browning fabricate in Belgia la Herstal, Colturi Model 1900/1903 în calibrul 38 și Model 1905 în calibrul 45. Pe lîngă acestea întîlnim chiar și modele exotice precum modelul spaniol Charola y Antua în cal.5mm foarte popular printre ofițerii de rang înalt.
Colt 1900/1903 Colt 1905
Nu vom încheia această trecere în revistă a armamentului folosit de forțele guvernamentale fără a vorbi și de armamentul greu adică mitraliere și tunuri. Putem spune că zilele revoluției mexicane au fost un “paradis pentru vinzătorii de mitraliere și de ce nu un poligon de încercăre a acestor arme avînd in vedere viitorul război ce se prefigura în Europa.
Astfel găsim în principal urmatoarele modele: Hotchkiss model 1896 în cal 7mm, Browning model 1920 ( apăruta mai tîrziu în conflict), Madsen model 1911 și nu mai puțin interesanta Colt Automatic Gun model 1895 zisă și “potato digger” ( plantatoare de cartofi), datorită neobișnuitului sistem împrumutat de la armele “lever action”. De altfel aceasta din urma mitraliera o vom întîlni chiar și la armata româna în perioada interbelică
Colt Automatic Gun model 1895
Am început articolul cu descrierea armelor folosite de trupele guvernamentale deoarece pe toată durata conflictului arme folosite de federales și rurales au trecut în mîinile revoluționarilor. Revoluționarii au început lupta cu arme care mai de care deosebite, fară un calibru unitar sau cu aprovizionare garantată. E drept că pe măsura trecerii timpului aceștia s-au organizat iar armele au devenit din ce în ce mai performante și aprovizionarea constantă. După cum spuneam, Mexicul era un paradis al vînzatorilor de arme și un flux constant venea din afara granițelor alimentînd conflictul. De exemplu în 1910 o căruța cu aspect inocent încarcată cu fîn intra in orașul lui Zapata din sudul Mexicului. In fapt, sub fîn se aflau 60 de puști Winchester model 1886 și 1894, 30 revolvere Colt SAA, și 2800 de gloanțe.
Conform aproape tuturor surselor istorice majoritatea armelor veneau din Statele Unite. Armele Colt si Winchester depășeau de departe celelalte arme intrate ilegal. Chiar dacă politica SUA era să nu înarmeze “grupuri rebele”, e clar că o blocadă de acest fel era inevitabil sortită încălcarii. Multe vieți s-au pierdut și averi s-au făurit de contrabandiștii din statele cu frontiera comună cu Mexicul precum Texas și Arizona.
Emiliano Zapata în dorința de înarma trupele sale, primea fără nici o problemă dezertorii din armata guvernamentală, aceștia venind invariabil cu Mauserele din dotare. Incepînd cu anul 1914, raidurile lui Zapata asupra depozitelor federale s-au înmulțit, astfel încît Winhcester-ul clasic a început sa fie înlocuit de arme mai moderne.
Dar cum spuneam și în deschiderea articolului imaginea clasică a revoluționarului mexican,era cea cu carabina Winchester în mîna și cu cartușiere încrucișate pe piept. Carabina “treinta y treinta “ sau Winchester model 1894 în calibrul 30 WCF era o armă de nădejde ușor de folosit în primul rînd datorita recului foarte slab ( aproape la jumate decît la un Mauser bolt action). In mîna unui trăgător antrenat avea o rată de foc foarte mare comparativ cu armele cu închizator clasic. Rezistentă la praf și condiții precare de întreținere (revoluționarii mexicani nu erau ceea ce putem numi maniaci ai întreținerii armelor) această armă a fost în prima parte a conflictului “coloana vertebrala” a forțelor rebele. Atit de îndragită a fost această armă, încit revoluționarii mexicani i-au dedicat și un cîntec.
Winchester model 1894 a fost prima armă cu repetiție, comercială, ce a folosit muniția cu pulbere fără fum și una dintre cele mai folosite arme de vînătoare. Acest lucru nu a împiedicat în nici un fel folosirea ei și în alte scopuri (precum lupta). Atît luptătorii lui Emiliano Zapata sau a lui Pancho Villa au preferat-o, și în model special cavaleria.
( In poza de mai sus Pancho Villa și luptătorii lui înarmati cu Winchester 1894 si Mauser 1910)
Că tot aminteam de Pancho Villa, trebuie spus că raidurile lui bazate pe cavalerie au devenit faimoase o dată cu ocuparea unui oraș al SUA pentru prima dată în istorie. In 1916 pe data de 9 martie revoluționari mexicani conduși de Pancho Villa au atacat orășelul de frontiera Columbus din statul New Mexico. Acesta era apărat de regimentul 13 cavalerie. In urma raidului mexicanii au capturat muniție, 300 arme, 80 de cai și 30 catîri. Atacul l-a înfuriat pe președintele american Woodrow Wilson care a ordonat o expediție de pedepsire, armata americana invadînd Mexicul într-o încercare nereușită de capturare a lui Pancho Villa.
Printre armele favorite ale revoluționarilor se aflau bineințeles și revolverele Colt SAA model 1873, de proveniență americana. Această armă nu numai ca a cucerit”vestul” dar a fost folosita cu mare succes de catre mexicani. Nu trebuie uitat nici revolverul Schofield cu variațiile lui deasemnea prezent în conflict. In poza de mai jos puteți vedea rebeli mexicani înarmați cu armele de care vorbeam.
Fotografiile din acea perioada arată că spre deosebire de soldații Federales obișnuiți, un mare numar de revoluționari purtau și arme scurte. Bineînțeles favoritele erau Colt si S&W dar si arme mai puțin cunoscute precum Harrington& Richardson sau Iver Johnson. Multe din revolverele Colt erau conversii ale modelelor 1851 si 1860 care prin trecerea la muniția cu cartuș metalic si-au prelungit viața ajungînd să fie folosite și în revoluția mexicană
Nu pot încheia fară să amintim de arma favorită a unuia dintre principalii conducători ai revoluției mexicane, și anume faimosul Pancho Villa. In toate pozele din epocă acesta este nedespărțit de revolverul sau, un frumos Bisley Colt. Aceast revolver era o variantă de tir a faimosului Colt Peacemaker numit astfel în onoarea complexului de tir englez din localitatea Bisley. Modelul Bisley a apărut in 1894, iar cel deținut de Pancho Villa a a fost fabricat în 1912 in cal. 44-40. Spre deosebire de modelul de serie, acesta avea prăselele din sidef .
Revolverul lui Pancho Villa,Colt Bisley 44-40 aflat la Autrey National Center Collection
Istoric
In istoria Statelor Unite ale Americii, razboiul care a curmat cele mai multe vieti omenesti a fost Razboiul Civil “Nord contra Sud” 1861-1865. Considerat primul razboi modern pentru ca a folosit avantajele mecanizarii, cele mai sumbre estimari actuale indica aproape un million de victime pentru populatia din acea vreme de aproximativ 33 de milioane. Ce-i mana pe ei in lupta, aceasta natiune eterogena anglofona, cel putin cateva cantece comune animau soldatii pe versuri adaptate fiecarei tabere. In primele zile ale razboiului soldatii nordisti au cantat despre John Brown, martirul abolitionist care incercase sa inarmeze sclavii negri https://www.youtube.com/watch?v=jso1YRQnpCI
Pentru a provoca razmerita sa de dinainte de razboi, la sfarsitul deceniului 6, fusese dotat cu cel mai modern armament american in epoca: carabine cu incarcare pe la culata Sharps 1853 si initial 25 revolvere Colt 1851 cal. .36.
Muzeele expun astazi revolverul cu seria 51010 purtat de John Brown cat si 43156 al fiului sau. Se pare ca pentru uzul generalizat John Brown ar fi preferat revolverul „de curea” Massachusets, justificat de pretul mai mic de achizitie (Samuel Colt si-a vandut intotdeauna revolverele cat mai scump). Insa in lupta finala din 1859, John Brown a purtat tot un Colt 1851 a carui teava cu vergea de indesare a intrat ulterior in colectia lui Samuel Colt.
Foarte abil in a promova imaginea revolverelor sale, inclusiv prin oferirea a numeroase exemplare ofiterilor cu functii sau sefilor de stat straini, Samuel Colt s-a luptat ca patentele sale legate de subcomponente de revolver sa nu fie incalcate de companii rivale. Actionarea in instanta, in special pentru folosirea rotirii mecanice a butoiasului la armarea cocosului, a fost frustranta pentru inventatorii rivali si este posibil sa fi produs o intarziere in evolutia revolverului, dar a asigurat pozitia dominanta pe piata a industriasului.
Odata cu izbucnirea razboiului de secesiune, revolverul Colt 1851 reactualizat dar nu inlocuit printr-o restilizare numita modelul Colt 1860 pentru calibrul .44 respectiv Colt 1861 pentru calibrul .36, era la mare cautare iar uzina Colt Hartford fabrica peste 150 de exemplare pe zi, vandute la pretul unitar de $25. Iar Colt a vandut, cat a fost posibil, ambelor parti beligerante.
Dupa blocarea livrarilor de armament de la uzinele aflate preponderent in teritoirul nordist si instaurarea blocadei maritime, trupele Sudului Secesionist s-au gasit intr-o situatie de dotare inferioara ce le-a afectat pe toata durata confruntarii.
Guvernul Confederat a inceput sa ofere imprumuturi fara dobanda pentru fabricarea armamentului. Deja consacratul model Colt 1851“Revolving Belt Pistol” / “Navy” cal . 36 era preferat de cavaleria si ofiterimea sudista; in Texas-ul de frontiera rangerii il folosisera cu success alaturi de modelele Colt anterioare, mai voluminoase. Si trupa pedestra a ravnit avantajul de a avea la indemana o succesiune de 6 focuri rapide pentru lupta de aproape.
Samuel Griswold intemeiase un orasel in Georgia dandu-i si numele sau Griswoldville, dupa cum se obisnuia. Aici, in apropierea unei cai ferate, avea cateva intreprinderi, cea mai avansata tehnic fiind o fabrica de prelucrat bumbacul prin egrenare si alaturi, o necesara turnatorie.
Samuel Griswold 1790-1867
Mai tanarul Arvin Gunnison, armurier cu experienta in fabricarea armelor scurte a venit ca refugiat din calea armatelor nordiste si alaturi de Griswold, in etate de 71 de ani, au transformat fabrica de bumbac intr-una de produs revolvere, totul in parteneriat cu guvernul confederat. In iulie 1862 apare revolverul Griswold- Gunnison, o copie aproape identica Colt 1851 Cu un numar de exemplare estimate in intervalul 3600, 3700, Griswold nu a fost singurul fabricant de revolvere al Sudului secesionist, insa a fost de departe cel mai productiv.
A doua cea mai numeroasa productie de revolvere a asigurat-o Leech & Rigdon cu 1500 exemplare, tot o copie Colt 1851. Cu exceptia proiectului original LeMat si revolverului cu frema inchisa Spiller&Burr, copie Withney, Confederatia a copiat doar acest design mai vechi.
Decizia a fost una justa: revolverul Griswold & Gunnison capata simplitatea constructiva si fiabilitatea unui mecanism de alimentare si dare a focului single-action ajuns la maturitate, perpetuat peste decenii si prin celebrul Colt SAA 1873.
Desi, prin vapoare spargatoare de blocada, Confederatia procura si revolvere cu percutie cu pin sistem Lefaucheux iar cateva Smith&Wesson de captura aveau percutie pe rama, Griswold a fost revolverul perfect adaptat nevoilor si posibilitatilor Confederatiei ce intampina dificultati tehnologice de fabricatie a tuburilor cartus. Epoca armelor cu percutie pe capsa si incarcare pe la gura era la apogeu, astfel pentru aprinderea incarcaturii se foloseau capse cu fulminat de mercur ce aprindeau o cantitate dozata de pulbere neagra, azvarlind glontul de plumb.
Designul elegant si ergonomic de origine Colt atenua dezavantajele incarcarii prin fata si scurta intr-o oarecare masura intervalul de incarcare a camerelor de explozie multumita posibilitatii de incarcare pe la butoi facilitata de decupari in frema si cu ajutorul vergelei de indesare incoorporata.Proiectilele de calibru .36 erau bile sau gloante tip Minie ce se putea turna in forma cu ajutorul matritelor manuale, pe care fabrica din Griswoldville probabil nu le-a produs, intrucat matrite de captura Colt erau numeroase.
Soldatii erau deasemenea aprovizionati cu incarcaturi de pulbere si glont invelite in hartie imbibata in salpetru, acestea se putea introduce direct in butoi si apoi indesa si intepa, inainte de montarea capsei de percutiei.
Toate acestea nu insemnau ca un revolver Griswold se putea reincarca prea rapid dupa tragere, insa soldatii experimentati purtau mai multe la curea. Iar in intervalul intre lupte le puteau reincarca cu gloantele turnate la foc in “bullet mold”-uri, avantajand de exemplu trupe care duceau lupte de gherila departe de surse proprii de aprovizionare.
O serie de diferente particularizeaza revolverul Griswold&Gunnison. Teava porneste octagonal rotunjit spre o sectiune complet rotunda la gura, similara tevii mai vechiului Colt Dragoon. Frema crosei este inclinata fata de axa de simetrie a tevii dar cea mai importanta diferenta o aduce diferenta de material.
Daca Colt 1851 avea frema din fier forjat norvegian cementat iar cel mai nou Colt, modelul 1860 .44 inova prin otel obtinut prin procedeu Bessemer “silver steel”, Griswold a avut toata frema prelucrata din aliaj de bronz, traditionalul “gunmetal”. Ne putem imagina ca motivele tineau de posibilitatile tehnologice limitate de elaborare a otelului ale micii fabrici din Griswoldville si nevoile stringente ale Sudului sarac in industrie (pe parcursul razboiului in Sud nu au mai fost produse sine de cale ferata, blindajul pentru navele de lupta fiind considerat mai important).
Mai usor de turnat si prelucrat prin aschiere, “gunmetal” a reusit sa asigure productia sustinuta a revolverului cu compozitii care variau in functie de disponibilitate inspre bronz sau inspre alama. In folclor se spune ca la un moment dat clopotele bisericilor din Georgia au fost topite pentru tunuri si arme de mina precum rtevolverele Griswold.
Deflagratia tragerii producea solicitari mecanice la incastrarea axului butoiului in frema din bronz insa materialul fremei nu a fost un dezavantaj major, multumita caracteristicilor de ardere deosebite ale pulberii negre.
Nu au supravietuit marturii despre cum se uza revolverul Griswold in urma functionarii, insa detinatorii de replici actuali avertizeaza ca o supraincarcare cu pulbere neagra va duce la uzura lenta a fremei in contact cu butoiul la scutul de recul, asta pe parcursul unor ani de folosire.
Garda tragaciului diferea usor in grosime si forma de tipurile intalnite la Colturi iar bosajul masiv al tevii ce asigura legatura cu axul butoiului si frema a avut o forma rotunjita la primele 1500 de exemplare iar ulterior octogonala.
Butoiul revolverului si teava nu erau realizat din otel ci din fier forjat rasucit la rece.
Intrucat revolverul Griswold era finisat ”in the white” practic neavand acoperire de suprafata, urme de rasucire au ramas vizibile si intotdeauna s-au gasit in sensul surub cu filet de dreapta.
Intre iulie 1862 si noiembrie 1864 fabrica a produs 3606 revolvere, aproximativ 30 / saptamana prin munca unui colectiv format din doar 2 armurieri si 22 de sclavi negri.
O martuire indica un pret pentru un revolver Griswold de 50 dolari. Pretul poate fi unul mare daca vorbim de primul an de fabricatie dar pe masura ce Sudul pierde razboiul, dolarul confederat se depreciaza puternic, astfel ca nu putem decat banui ca un revolver Griswold costa mai multe resurse Confederatia decat cei 12 dolari nordisti mult mai putin depreciati: pretul platit de Nord pentru revolverele lui Remington.
Colt 1851 Navy nu era doar un precis si echilibrat revolver ci aplicarea in productie a principiilor de standardizare ce asigurau o interschimbabilitate superioara a pieselor. Samuel Colt ramane in istoria industrializarii ca pionier in domeniul proiectarii cu ajutorul desenelor de executie, si a fabricatiei de precizie cu linii de lucru si utilaje de productie specializate pentru fiecare piesa.
Griswold a copiat astfel un produs industrial, reusind sa termine fiecare exemplar prin folosirea muncii de artizanat cu eforturi considerabil mai mari. Exemplarele care supravietuiesc prezinta variatii de fabricatii si tolerante mai mari pentru cotele neesentiale, urme de pila pe interiorul fremelor, defecte de turnare, urme din forjare si cunoscatorii reusesc sa identifice exemplarele originale dupa amprenta unicilui set de poansoane care au batut seriile pina s-au tocit sau forma ghinturilorlasate de unica masina de ghintuit.
Pe 20 noiembrie 1864, cavaleria generalului nordist Judson “Kill” Kilpatrick ajunge la Griswoldville si, dupa o mica batalie, da foc si darama fabrica. Era avangarda trupelor lui Sherman ce au patruns in teritoriul sudist pana la ocean separand statele sudiste, afecatand puternic industria si infrastructura. Se speculeaza ca fie productia a fost continuata altundeva sau, se ascunsesera stocuri de piese anterior distrugerii, intrucat un numar limitat de revolvere Griswold & Gunnison au fost livrate pana in Aprile 1865. Alaturi de alte revolvere cu percutie, Griswold-urile vor fi folosit ca arme personale la frontiera americana mult timp dupa razboiul de secesiune, pe un plan secundar dar niciodata in totalitate inlocuite de revolverele cu glont.
In ziua de azi, aceste revolvere originale sunt rare si se vand la sume exorbitante indiferent de stare. In piata speculanta multe din aparitiile nou descoperite sunt falsuri realizate prin modificarea relativ numeroaselor Colt 1851.
La indemana pasionatilor de toate categoriile si pentru placerea tirului sportiv, se gasesc replici de la cateva uzine sub mai multe denumiri comerciale insa la preturi incomparabil mai mici cu originalul.
Zeci de ani uzina Uberti din Gardone a vandut sub numele de Mod. 1862 Rebel Confederate aceasta replica aproximativa de Griswold cu frema din alama si teava de sectiune rotunda.
Dupa marcaje exemplarul acesta a fost fabricat in 1975.
In oferta actuala a Pietta, exista un model Confederate cu frema din alama fie cu teava octogonala comuna cu replica lor de Colt 1851, acesta fiind modelul lor cel mai economic.
Vandut la un pret putin mai mare este acest model Pietta cu teava de sectiune rotunda. Desi unii sunt reticenti la vederea alamei, si aceste revolvere de fabricatie italiana sunt bine fabricate, frumos finisate si precise. Pentru calibrul .36, la alama, se recomanda folosirea a 15-17 grains de pulbere neagra pentru longevitatea fremei insa multi detinatori vechi se lauda cu exemplare “exploatate” decenii bune pana la o reparatie de ajustare a fremei, desi le-ar fi umplut mai generos. Incarcatura trebuie suficient indesata in butoi pentru a preveni cresterea presiunilor in golurile de aer intre “firele de iarba neagra”. Fara exceptii toate aceste replici trec prin laboratorul national de testare si certificare din Gardone .
Ceea ce insa se dovedeste in mod periodic si este periculos este ca incarcarea gresita a camerelor de explozie cu praf de pusca modern (pe baza de nitroceluloza) duce la distrugerea armei.
La tragerea normala, revolverul produce un zgomot puternic, un recul abia perceptibil si inconjura tragatorul cu un fum alb si o duhoare de sulf specifica. Pulberea neagra arsa umple revolverul cu funingine si dupa o sesiune de tragere, rezidurile trebuie indepartate intrucat sunt hidrofile si corozive.
Fie ca vorbim de originale acoperite de o frumoasa rugina de suprafata, tocite si brazdate de lovituri sau vorbim de insutit mai multele replici functionale “cu capsa pusa”, toate au farmecul vremurilor trecute. Neornat si nici macar brunat, aparut in scop strict militar si produs sub presiunea razboiului, revolverul Griswold & Gunnison este o arma emblematica pentru tabara sudista din Razboiul de Secesiune.
Bibliografie: – Percussion Revolvers , Mike Cumpston, Johny Bates, Skyhorse NY
–The Complete Encyclopedia of Antique Weapons, A. E. Hartink, Rebo Publ.
– The Identification and Authentication of Confederate Handguns, Bill Gary (internet pdf) – Revolverul Colt 1851 Navy, Roland Vladut, editorial A.N.C.A. octombrie 2009 – Civil War Collectables Identification and Price Guide, Russel E. Lewis, Krause 2009 – articole http://percussionrevolvers.com , http://www.firearmstalk.com, poze pinterest.com
