Traducere și adaptare de Ioan Găucan
Pușca cu ‘’pompă’’ Winchester model 1897, a cunsoscut datorită vînătorilor un imens succes, fiind fabricata pină 1957, aproape într-un milion de exemplare. Au fost fabricate și variante cu țeava scurtată pentru poliție sau pentru uz militar. Arma fabricată pentru armată, supranumită și ‘’Trench Gun’’ este aproape o armă mitică pentru colecționarii din toată lumea.
Dezvoltare :
Istoria acestei arme începe în 1893, cînd Winchester decide sa abandoneze fabricarea puștii de vinatoare cu repetiție model 1887, la care mecanismul este actionat de un levier (lever action) în favoarea unei noi arme așa numita ’’cu pompa’’, adică o armă la care mecanismul este acționat prin mișcarea înainte și înapoi de-a lungul țevii.
Celebrului John . M. Browning i se datorează și concepția acestui nou mecanism al armei Winchester model 1893. În această epocă, în care dezvoltarea muniției cu pulbere fară fum tinde să înlocuiască rapid cartușele încărcate cu pulbere neagră, modelul 1893 proiectat exclusiv pentru utilizarea acestora din urmă, este amenințat să devină demodat precoce în ciuda punerii recente pe piață. Așa că firma Winchester nu întîrzie să îl înlocuiască cu o versiune mai modernă, cu cutia mecanismelor mai puțin dantelată și fabricată din oțeluri capabile să reziste la presiunile sporite dezvoltate de pulberea fără fum. Aceasta noua versiune a fost denumită model 1897. Spre deosebire de modelul 1893 care folosea cartușe de calibrul 12 cu lungimea de 65 mm, modelul 1897 este fabricata in calibrul 12, precum si in calibrul 16 dar utilizînd cartușe de 70 mm.
Puterea muniției, rapiditatea tirului și ușurința în manipulare aduce un succes imediat modelului 1897, ca armă de vînătoare. Calitatea fabricației a permis utilizarea unor exemplare și la 70 de ani după fabricare în unele zone rurale ale SUA. Bineînțeles arma a fost exportată și în Europa. Arma figura in mod curent în catalogul ‘’Manufacture d’armes et cycles de Saint Etienne ‘’ înaintea primului război mondial.
Winchester oferea această armă în numeroase versiuni :
- Cu țeava fixă ( Solid Frame), sau cu țeava care se putea demonta rapid ( Take Down)
- Cu țevi de diferite lungimi ( de la 20 la 32 inch adica de la 50 la 81 cm), și cu toate variantele de șocuri.
- Cu diverse finisaje mai mult sau mai putin luxoase în ceea ce privește calitatea lemnului pentru pat sau a gravurilor în metal.
În paralel cu această utilizare cinegetică, pentru care a a fost inițial dezvoltat, modelul 1897 a devenit foarte rapid o remarcabilă armă de apărare, deoarece, grație reîncărcării rapide, magaziei cu 5 cartușe buckshot, putea fi folosită rapid împotriva unui eventual agresor.
Astfel modelul 1897 se va adăuga arsenalului poliției, gardienilor de închisoare și a personalului de paza. Winchester va comercializa o versiune foarte maniabilă cu țeava fără șoc, de 50.8 cm lungime, botezată « Riot Gun
Modelul 1897 în serviciul « Unchiului Sam »
Utilizarea armelor de vînătoare cu țeava lisă ca arme de luptă datează doar de cîteva decenii pentru armatele europene, pe cînd pentru armata americană istoria lor incepe în urmă cu aproape două secole.
Dincolo de Atlantic își trage originea dintr-o cultură dezvoltată de primii emigranți pentru care pușca era o armă de vînătoare destinata asigurării subzistenței familiei precum și o armă de apărare capabilă de a le garanta supraviețuirea într-un mediu ostil populat de indigeni ostili sau răufacători. Cetățenii-soldați americani au utilizat armele de vînătoare împotriva trupelor britanice în timpul războiului de independență. Convins de tirul cu mitralii, generalul George Washington, ordonă trupelor să încarce muschetele cu mai multe proiectile de plumb care multiplicau probabilitatea de doborîre a inamicului. Pe toata perioada secolului 19 armele de vînătoare cu țevi juxtapuse și scurtate încarcate cu muniție « buckshot » au fost utilizate de oamenii legii, conducătorii de diligețte, precum și de bandiți.
Generalizarea armelor cu încărcare pe la chiulasă nu a făcut decît să crească eficacitatea permițînd reîncărcarea rapidă. Imediat după terminarea războiului de secesiune, guvernul american s-a simțit în putere să aplice doctrina Monroe : ‘’ America americanilor ‘’, forțele sale armate trecînd la urmărirea și eliminarea ultimelor trupe spaniole prezente in Cuba și Filipine, teritorii pe care ‘’Unchiul Sam’’ le considera în sfera sa de influență exclusivă.
Dacă cucerirea Cubei a fost rapid realizată, cea a Filipinelor a fost mult mai complicată. Urmînd un scenariu care astăzi a devenit clasic, americanii care în prima fază au fost considerați eliberatori pentru că au izgonit vechii colonizatori, în scurt timp au fost percepuți ca noii ocupanți din moment ce începuseră instalarea durabilă a unei baze navale la Manila. Astfel ca s-au vazut confruntați cu o revoltă a unei părti din populația indigenă formată din comunitatea musulmană Moro. Armamentul corpului expediționar american, chiar dacă era modern, s-a dovedit inoperant în stoparea atacurilor furibunde ale Moro impotriva detașamentelor americane izolate. Foarte fanatici, Moro se drogau înaintea atacului, anesteziidu-le durerea în urma rănirilor. Deasemenea își inveleau membrele in bandaje foarte strînse care acționau ca și garouri, încetinind hemoragiile. Astfel nu puține erau cazurile în care războinici Moro atinși de gloanțe calibrul .30 sau.38 erau în stare să își doboare adversarul cu maceta înainte de a fi doborîți definitiv. Atacurile se produceau de preferință conform regulilor luptei de gherilă, împotriva detașamentelor americane aflate în inferioritate numerică, era necesar deci ca fiecare foc să fie capabil să neutralizeze adversarul. Armata americană va comanda de urgență puști model 1897 cu țeava scurtă pentru a dota corpul expeditionar din Filipine. În acest context armele « Riot Gun » își vor căpăta o mare popularitate în rîndul utilizatorilor lor.
Cîțiva ani mai tirziu, Winchester model 1897 va fi de asemenea utilizat în Mexic de trupele americane sub comanda generalului Pesrhing ce luptau împotriva revoluționarilor lui Pancho Villa. Cînd generalul Perhing va primi comanda corpului expediționar american in Franta ( AEF), normal că va ordona ca Winchester model 1897 să se afle în dotarea soldaților. Comanda a a juns la Winchester prin guvernul american, fiind preferate armele model 1897 cu țeava fixă ( Solid Frame) cu magazie de 5 cartușe. Un al șaselea cartuș putea fi încărcat pe țeavă conferind astfel o putere de foc sporită.
Pentru uzul militar, majoritatea acestor arme au fost echipate cu agățători de curea și un radiator perforat care înconjura țeava, precum și un mecanism de fixare a baionetei model US17. Aceasta versiune militatră a lui « Riot Gun » a fost supranumită « Trench Gun » de către colecționari. Deci vom folosi această denumire în continuarea acestui articol. De fapt denumirea regulamentară era în realitate : Shotgun 12 – gauge M97 Riot type with bayonet attachment and hanguard. În afara modelului Winchester model 1897 armata americană a utilizat în cursul primului război mondial și Winchester model 12 și Remington model 10 ca arme Trench gun.
Se pare că modelul Trench Gun nu a ajuns în Franța decît în ultimele luni de război. Germanii au susținut faptul că aceste arme utilizate în timpul asaltului împotriva tranșeelor lor precum și utilizarea proiectilelor de plumb era în neconcordanță cu convențiile de la Haga, și soldații americani care vor fi prinși utilizînd aceste arme vor fi impușcați pe loc. Americanii au ripostat spunînd că dacă se va întimpla așa ceva, vor aplica represalii, împușcind prizonierii germani.
In realitate armele Trench Gun vor fi folosite la paza prizonierilor si a vastelor depozite de aprovizionare a US Army. La sfîrșitul primului război mondial comenzile militare au fost anulate si multe din armele Riot Gun și Trench Gun nelivrate armatei au fost în final vîndute de Winchester polițiilor statale, FBI-ului, administrației poștale și penitenciarelor.
Prezentare si Functionare
Această pușcă cu cocoș extern, se alimentează dintr-o magazie tubulară de 5 cartușe, aflată sub țeavă. Fereastra de alimentare a magaziei aflată sub cutia mecanismelor este larg deschis și nu are volet obturator. Chiulasa este acționată de o piesă mobilă ( pompa) compusă dintr-o glisieră acoperită cu un manșon cilindric din lemn de nuc, manșonul este fasonat cu 18 caneluri circulare.
Arma este relativ ușoară (3,6 kg fără muniție) și foarte maniabilă – aproape 1 m lungime în versiunea Riot și Trench gun, care sunt echipate cu țevi a căror lungime variază între 50 și 52 cm.
Greutatea armei este repartizată mai mult spre față. Acest echilibru particular facilitînd ochirea instinctivă.
Patul prezinta un mic miner, și pare foarte fragil. Acesta va fi îngroșat pentru întărire la exemplarele fabricate de-a lungul celui de-al doile război mondial.
Mecanismul modelului 1897 este acționat de mișcarea de du-te/vino a « pompei »., transmițîndu-se miscarea la chiulasă printr-o tijă aplatizată aflată pe partea stîngă a armei. Ca la cea mai mare parte a armelor cu pompă contemporane, glisiera nu poate fi acționată decît dacă cocoșul este coborît sau deblocat prin apăsarea butonului aflat pe partea dreaptă a cutiei mecanismelor. Înainte de a trage înapoi glisiera, este necesar adesea să o deblocăm împingînd un pic in față.
Tragînd înapoi glisiera, tija coboară liftul de ridicare al cartușului care folosește în același timp și la blocarea chiulasei. Aceasta din urma, o data deblocată reculeaza sub efectul mișcării transmise de tija cuplata la glisieră asigurînd extragerea și apoi ejectarea cartușului sau a tubului gol care se găsește în cameră. Simultan ridicatorul care coboară la un unghi de 45 de grade față de orizontală atinge opritorul magaziei și primește un nou cartuș din magazie. In fine, chiulasa care reculeaza rearmeaza cocosul. O data ce tragatorul impinge glisiera înainte, ridicătorul își reia poziția inițială și aduce un cartuș nou pe care chiulasa îl ia și îl introduce în cameră. O dată chiulasa complet închisa, ridicătorul își ocupă poziția originală în spatele chiulasei pentru a asigura închiderea. Winchester model 1897 prezintă o caracteristică deosebită prin faptul că neavind un separator, tragaciul poate fi apasat tot timpul , astfel cocoșul se acționează automat la închiderea chiulasei și percutează cartușul încărcat în cameră. Tragătorul poate efectua astfel un tir quasi-continuu, acționînd pur și simplu glisiera. Acest tip de tir îl putem vedea în primele scene din faimosul film al lui Sam Peckinpah « Wild Bunch », parctic se poate proiecta asupra adversarului în fracțiuni de secunda o veritabila avalanșă de plumb.
Mecanismul modelului 1897 este deci foarte simplu. Arma este compusa din piese foarte bine finisate și ajustate, fapt care totusi o face vulnerabila dacă intră în contact cu mîl sau nisip.
Principala sursă de blocare a modelului Trench rezidă mai puțin în mecanism, și mai mult în starea muniției utilizate. Armata americană la început achiziționa cartușe de vînatoare simple din comerț de tipul »Buckshot » ( fiecare cartus era incarcat cu 9 alice sferice din plumb întărit de calibrul 8.58mm), al căror înveliș de carton avea tendința de a se umezi și umfla. Cartusele practic se blocau în magazie sau pur și simplu nu puteau intra în camera cartuș, facînd arma inutilizabilă. Înaintea unui asalt sau de plecare în patrulă, soldații americani au luat obiceiul de a încărca magazia cu cartușele pe care doreau să le utilizeze, apoi să le ejecteze unul cîte unul acționînd glisiera. Astfel toată provizia de muniție a utilizatorului « pompei » era testată, iar cartușele defectuaose erau eliminate. Această procedură dacă era des repetată avea inconvenientul de a deteriora un pic învelișul de carton deja afectat de umiditate. Aceasta explică faptul că în campania din Filipine, US Army a avut în dotare în climatul tropical cartușe din alamă care nu mai riscau să fie afectate de umiditate.
Cartușe din alamă au fost deasemenea comandate la sfîrșitul primului război mondial pentru a depăși problemele legate de umiditatea ce domnea pe frontul francez, dar nu exista date cum că ar fi fost distribuite înainte de oprirea ostilităților. Vom vedea reapariția cartuselor metalice în cursul celui de-al doilea război mondial, înainte de generalizarea cartușelor din material plastic cu fund metalic, permțînd evitarea acestei probleme pe parcursul războiului din Vietnam.
Trench Gun model 1897 (termenul de trench gun este inventat de colectionari, in realitate denumirea regulamentara este ‘’M97 riot type with bayonet attachment& handguard ’’ este dotată cu un radiator perforat fixat în partea anterioară de care este prinsă brida de fixare a curelei. Baioneta care se fixa pe această armă este cea a puștii US M1917 Enfield. Această baionetă destul de lungă făcea arma destul de puțin maniabilă. În plus patul armei era destul de fragil făcînd ca scrima cu baioneta să nu fie prea indicată. Această baionetă era fără îndoială prevazută a fi montată nu pentru luptă cît pentru disuasiune în cursul operațiunilor de menținere a ordinii sau de supraveghere a prizonierilor.
Modelul 1897 in poligonul de tir
In 1995, o revizuire a legislatiei franceze, clasează în clasa 4 ( astazi categoria B) armele cu « pompa » ele putînd fii achiziționate și deținute liber de către cetățeni. După adoptarea unei noi legi in 6 martie 2012 care stipula o clasare moderna, introducea armele fabricate dupa un model anterior anului 1900 în categoria D acestea putînd fi achiziționate la liber. Din păcate această lege prevede ca anumite arme chiar dacă anterioare anului 1900 sunt « foarte periculoase » ( ceea ce este o absurditate) sa rămînă în categoria B. În această categorie au intrat și armele model 1987 Trench Gun (cu țeava scurtă), culmea este că modelul 1897 cu țeavă lunga rămîne în categoria D.
Arma încercată în poligon pentru acest articol a fost achiziționată de un trăgător sportiv fiind încadrată în categoria B.
Modelele 1897 originale ca cel prezentat în articol sunt greu de găsit în Franța, și ajung astăzi la prețuri foarte ridicate, dar exista posibilitatea pentru amatorii acestui tip de armă să achiziționeze la prețuri onorabile replici actuale fabricate și comercializate de chinezii de la Norinco.
Cu greutatea esențială repartizată în față ( mai ales cînd este încărcată), și cu patul dotat cu un mîner mic, modelul 1897 pare în mod curios foarte fragil în raport cu ‘pompele ‘ moderne. Pînă la urma mînerul este salvator dacă putem spune așa, pentru că acesta evită ca mîna care il ține să se găseasca pe traiectul chiulasei în timp ce aceasta reculează.
Modelul 1897 acceptă cartușele moderne de calibrul 12/70. Am cautat ca testul să se desfașoare pe ținte folosite de politie aflate la distanțe între 20 și 25 de metri, în acest scop utilizînd cartușe tip ‘ 00 Buckshot ‘ care corespund muniției utilizate în operațiuni de către armata americană, apoi au fost utilizate cartușe cu proiectil unic tip ‘Brenneke’care au permis o mai bună vizualizare a punctului de impact.
Pe tot timpul utiliăarii în poligon nu am întîlnit nici un incident de funcționare, în afară de o tendință a împingătorului magaziei de a se bloca dupa ce aceasta se golea.
O dată ce cele 5 cartușe erau încărcate în magazie, o mișcare energică de du-te/vino a glisierei permite introducerea în cameră a primului cartuș. Această pușca foarte ușoară are un recul destul de puternic ca orice calibru 12 care se respectă. Dar epolată corec,t reculul devine suportabil și sitemul pompă permite reîncărcarea foarte rapida fară să se piarda din vedere ținta. La 25 de metri tirul cu proiectil unic se dovedește foarte precis.
Adevarat sau fals ?
Entuziasmul colectionarilor americani pentru Trench Gun Winchester model 1897 a făcut ca prețul acestora să creasaca foarte mult, astfel că nu este deloc surprinzător că falsificatorii au trecut la transformarea puștilor cu țeava lungă ( mult mai uzuale) în Riot Guns sau Trench Guns.
Să faci diferența între un adevărat Trench gun și unul fals este de obicei destul de dificil, deoarece pe timpul războiului, armata americană nu a ezitat de a transforma arme de vînătoare și chiar Riot guns în Trench Guns, și o dată cu piața militara existau și comenzi autentice făcute de serviciile de poliție, agenții de pază și administrația penitenciarelor, aceste arme prezentînd caracteristicile unui autentic Trench Gun dar lipsindu-le marcajele militare.
Pentru a ne face o opinie precisă asupra acestui subiect este necesar de a studia cel puțin două cărți de referință :
- US Winchester Trench & Riot Guns de Joe Poyer – North Cape Publications.
- A collector guide to United combat Shotguns de Bruce Canfield – editura Andrew Mowbray.
Neputînd să rezumăm toate datele conținute de aceste doua lucrări într-un simplu articol, vom încerca să punem bornele unor date de baza :
- Numarul de serie al armei nu ne permite să știm dacă a părăsit uzina Winchester sub forma Trench sau Riot. Permite doar cunoașterea datei de fabricare.
- Intervalul de numerotare al modelului 1897 Trench Gun comandate de armata SUA la Winchester în timpul primului război mondial merge de la E614000 la E750000 și de la 915000 la 965000 în timpul celui de-al doilea război mondial. Pînă la numărul 750000, Trench Gun avea țeava fixă ( Solid Frame), după numarul 915000 este vorba despre modelul demontabil ( Take Down). Oricum vorbim de serii discontinue și nu toate puștile cu seria aflată în aceste intervale au fost livrate armatei. Alte comenzi ale modelului 1897 au fost facute mai tîrziu în timpul războiului din Coreea și războiului din Vietnam.
- Armele utilizate de armata americană aveau inițialele US gravate pe cutia mecanimelor și un poanson reprezentînd o bombă în flăcări al serviciului logistic US Army la baza țevii. Patul avea un marcaj de inspector ( WRA/RS – puse de Colonelul Robert Sears in 1940/41, WB al colonelului Waldemar Broberg, si GHD al locotenent colonelului Guy H.Dewry începînd cu 1944) precum si simbolul celor 2 tevi de tun încrucișate ale serviciului de ordonanță. Aceste poansoane militare au început a fi puse după primul război mondial, dar nu constitue neapărat o garanție absolută, deaorece au fost des falsificate.
- Toate modelele 1897 livrate de Winchester au un brunaj albastru închis. O finisare prin parkerizare poate indica mai ales o modificare decît o recondiționare regulamentară într-o intreprindere militară.
- Modelele Trench și Riot au țeava neșocată, identificată prin marcajul « CYL », un marcaj FULL sau ½ CHOKE indică ca este vorba de o arma de vînătoare scurtată. Puști de vînătoare au fost scurtate de US Army în perioada de razboi, marcajul FULL în acest caz fiind foarte atent șters și înlocuit de marcajul CYL.
- Țeava modelului Trench Gun este în întregime cilindrică la exterior, cea de la Riot Gun și vînătoare este ușor conică, diametrul scăzind progresiv spre gura tevii. La Riot Guns si la cele de vinatoare transformate in Trench Guns , partea anterioară a radiatorului se mișcă ușor in jurul țevii astfel că acest spațiu era adeseori compensat de o umplutură cilindrică înfășurată pe țeavă.
- Trench guns din primul razboi mondial erau solid frame (nedemontabile), iar cele din cel de-al doilea razboi mondial erau model Take Down ( demontabile).
- Radiatorul perforat este fixat la portbaionetă prin 4 nituri aplatizate. La unele copii radiatoarele sunt sudate de portbaionetă. Prezența unui șurub cu pas metric pentru fixarea portbaionetei este un alt indiciu de remontare și falsificare. Radiatorul la origine avea 29 de rînduri cu 6 gauri fiecare. Primele radiatoare puteau avea marcajul « Patent applied for » pe partea dreaptă a portbaionetei sau « PAT JAN 15& MAR 19.1918 » pe partea stîngă a portbaionetei. Marcajele nu au mai aparut după primul război mondial, și după o lungă perioadă fără marcaj vor aparea în 1944 radiatoare marcate cu W. Primul model de radiator va fi înlocuit în 1941 de un radiator ce avea 19 rînduri de 4 găuri cu diametru mai mare. Nu este chiar așa de rar să întîlnim Trench Guns de o fabricație anterioara la care radiatorul cu 6 găuri să fie înlocuit de cel cu 4 găuri pe parcursul reparațiilor.
- Să notăm în fine că țeava de Trench Gun din primul război mondial era mai scurtă față de cea a omoloagelor din al doilea conflict mondial ( 20’1/2 in primul și 20’3/4 in cel de-al doilea), iar mînerul modelelor din cel de-al doile razboi mondial este un pic mai mare decît cel al modelelor din ’’marele război’’. Potențialul cumpărător va trebui să facă o sinteză a tuturor informațiilor pentru a fi sigur că arma pe care dorește să o cumpere nu comporta o anomalie aberantă de genul, o armă marcată cu anul 1918 este un model take down și are poansoane militare, în acest caz sigur e vorba de un fals.
- CONCLUZII
‘’Pușca de tranșee’’ s-a dovedit o armă redutabilă pe parcursul celor două războaie mondiale, apoi în Coreea și Vietnam. Modele 1897 au fost doante în mare numar armatei sud-vietnameze între 1960 și 1970 în cadrul asistenței militare americane. Înainte de clasarea acestor arme în categoria B în 1995, societatea franceză MIS a importat în Franța diverse tipuri de Riot și Trench Gun ( În cursul războaielor de care aminteam US Army a folosit mai multe tipuri de puști cu pompă precum Winchester model 1912, Remington Model 10,11,31 si 870, Savage M720, Stevens 77 E520-30 și 620A, Ithaca Model 37 și Mossberg 500) cumpărate de la armata RPD Vietnam, care le confiscase după victoria comuniștilor in 1975. În afară de acest import au rămas în Franța Winchester model 1897 comercializate la începutul secolului XX de catre Manufacture d’Armes et Cycles St. Etienne, dar aceste arme erau în general modele de vînătoare cu țeava lungă. În jurul anului 1970 celebrul anticar Alain Serpette oferea în magazinul sau de vechituri din Saint Ouen modele Trench Gun și Riot Gun, acestea din urma total noi care purtau pe crosa marca poliției de stat sau a penitenciarelor americane.
Clasarea in categoria 4 în 1995 a tuturor puștilor cu pompă a pus capăt importurilor făcînd să dispară astăzi din colecții majoritatea acestor arme.
31 July , 2018
