REVOLVERUL GRISWOLD & GUNISSON 1862, de Pera Baity

Istoric
In istoria Statelor Unite ale Americii, razboiul care a curmat cele mai multe vieti omenesti a fost Razboiul Civil “Nord contra Sud” 1861-1865. Considerat primul razboi modern pentru ca a folosit avantajele mecanizarii, cele mai sumbre estimari  actuale indica aproape un million de victime pentru populatia din acea vreme de aproximativ 33 de milioane. Ce-i mana pe ei in lupta, aceasta natiune eterogena anglofona, cel putin cateva cantece comune animau soldatii pe versuri adaptate  fiecarei tabere.  In primele zile ale razboiului soldatii nordisti au cantat despre John Brown, martirul abolitionist care incercase sa inarmeze sclavii negri  https://www.youtube.com/watch?v=jso1YRQnpCI
Pentru a provoca razmerita sa de dinainte de razboi, la sfarsitul deceniului 6, fusese dotat cu cel mai modern armament american in epoca: carabine cu incarcare pe la culata Sharps 1853 si initial 25 revolvere Colt 1851 cal. .36.
Muzeele expun astazi revolverul cu seria 51010 purtat de John Brown cat si 43156 al fiului sau. Se pare ca pentru uzul generalizat John Brown ar fi preferat revolverul „de curea” Massachusets, justificat de pretul mai mic de achizitie (Samuel Colt si-a vandut intotdeauna revolverele cat mai scump). Insa in lupta finala din 1859, John Brown a purtat tot un  Colt 1851 a carui teava cu vergea de indesare a intrat ulterior in colectia lui Samuel Colt.
Foarte abil in a promova imaginea revolverelor sale, inclusiv prin oferirea a numeroase exemplare ofiterilor cu functii sau sefilor de stat straini, Samuel Colt s-a luptat ca patentele sale legate de subcomponente de revolver sa nu fie incalcate de companii rivale. Actionarea in instanta,  in special pentru folosirea rotirii mecanice a butoiasului la armarea cocosului, a fost frustranta pentru inventatorii rivali si este posibil sa fi produs o intarziere in evolutia revolverului, dar a asigurat pozitia dominanta pe piata a industriasului.

Odata cu izbucnirea razboiului de secesiune, revolverul Colt 1851 reactualizat dar nu inlocuit printr-o restilizare numita  modelul Colt 1860 pentru calibrul .44 respectiv Colt 1861 pentru calibrul .36, era la mare cautare iar uzina Colt Hartford fabrica peste 150 de exemplare pe zi, vandute la pretul unitar de $25. Iar Colt a vandut, cat a fost posibil, ambelor parti beligerante.
Dupa blocarea livrarilor de armament de la uzinele aflate preponderent in teritoirul nordist si instaurarea blocadei maritime, trupele Sudului Secesionist s-au gasit intr-o situatie de dotare inferioara ce le-a afectat pe toata durata confruntarii.
Guvernul Confederat a inceput sa ofere imprumuturi fara dobanda pentru fabricarea armamentului. Deja consacratul model Colt 1851“Revolving Belt Pistol” / “Navy” cal . 36 era preferat de cavaleria  si ofiterimea sudista; in Texas-ul de frontiera rangerii il folosisera cu success alaturi de modelele Colt anterioare, mai voluminoase. Si trupa pedestra a ravnit avantajul de a avea la indemana o succesiune de 6 focuri rapide pentru lupta de aproape.

Samuel Griswold intemeiase un orasel in Georgia dandu-i si numele sau Griswoldville, dupa cum se obisnuia. Aici, in apropierea unei cai ferate, avea cateva intreprinderi, cea mai avansata tehnic fiind o fabrica de prelucrat bumbacul prin egrenare si alaturi, o necesara turnatorie.

griswold
iron master

Samuel Griswold  1790-1867

Mai tanarul Arvin Gunnison, armurier cu experienta in fabricarea armelor scurte a venit ca refugiat din calea armatelor nordiste si alaturi de Griswold, in etate de 71 de ani, au transformat fabrica de bumbac intr-una de produs revolvere, totul in parteneriat cu guvernul confederat. In iulie 1862 apare revolverul Griswold- Gunnison, o copie aproape identica Colt 1851
colt 1851 Cu un numar de exemplare estimate in intervalul 3600, 3700, Griswold nu a fost singurul fabricant de revolvere al Sudului secesionist, insa a fost de departe cel mai productiv.
A doua cea mai numeroasa productie de revolvere a asigurat-o Leech & Rigdon cu 1500 exemplare, tot o copie Colt 1851. Cu exceptia proiectului original LeMat si revolverului cu frema inchisa Spiller&Burr, copie Withney, Confederatia a copiat doar acest design mai vechi.

Decizia a fost una justa: revolverul Griswold & Gunnison capata simplitatea constructiva si fiabilitatea unui mecanism de alimentare si dare a focului single-action ajuns la maturitate, perpetuat peste decenii si prin celebrul Colt SAA 1873.

Desi, prin vapoare spargatoare de blocada, Confederatia procura si revolvere cu percutie cu pin sistem Lefaucheux iar cateva Smith&Wesson de captura aveau percutie pe rama, Griswold a fost revolverul perfect adaptat nevoilor si posibilitatilor Confederatiei ce intampina dificultati tehnologice de fabricatie a tuburilor cartus. Epoca armelor cu percutie pe capsa si incarcare pe la gura era la apogeu, astfel pentru aprinderea incarcaturii se foloseau capse cu fulminat de mercur ce aprindeau o cantitate dozata de pulbere neagra, azvarlind glontul de plumb.
Designul elegant si ergonomic de origine Colt atenua dezavantajele incarcarii prin fata si scurta intr-o oarecare masura intervalul de incarcare a camerelor de explozie multumita posibilitatii de incarcare pe la butoi facilitata de decupari in frema si cu ajutorul vergelei de indesare incoorporata.Proiectilele de calibru .36 erau bile sau gloante tip Minie ce se putea turna in forma cu ajutorul  matritelor manuale, pe care fabrica din Griswoldville probabil nu le-a produs, intrucat matrite de captura Colt erau numeroase.

mould
Soldatii erau deasemenea aprovizionati cu incarcaturi de pulbere si glont invelite in hartie imbibata in salpetru, acestea se putea introduce direct in butoi si apoi indesa si intepa, inainte de montarea capsei de percutiei.

Toate acestea nu insemnau ca un revolver Griswold se putea reincarca prea rapid dupa tragere, insa soldatii experimentati purtau mai multe la curea. Iar in intervalul intre lupte le puteau reincarca cu gloantele turnate la foc in “bullet mold”-uri, avantajand de exemplu trupe care duceau lupte de gherila departe de surse proprii de aprovizionare.

O serie de diferente particularizeaza revolverul Griswold&Gunnison. Teava porneste octagonal rotunjit spre o sectiune complet rotunda la gura, similara tevii mai vechiului Colt Dragoon. Frema crosei este inclinata fata de axa de simetrie a tevii dar cea mai importanta diferenta o aduce diferenta de material.

pist.toc

 

Daca Colt 1851 avea frema din fier forjat norvegian cementat iar cel mai nou Colt, modelul 1860 .44  inova prin otel obtinut prin procedeu Bessemer “silver steel”, Griswold a avut toata frema prelucrata din aliaj de bronz, traditionalul “gunmetal”. Ne putem imagina ca motivele tineau de posibilitatile tehnologice limitate de elaborare a otelului ale micii fabrici din Griswoldville si nevoile stringente ale Sudului sarac in industrie (pe parcursul razboiului in Sud nu au mai fost produse sine de cale ferata, blindajul pentru navele de lupta fiind considerat mai important).
Mai usor de turnat si prelucrat prin aschiere, “gunmetal” a reusit sa asigure productia sustinuta a revolverului cu compozitii care variau in functie de disponibilitate inspre bronz sau inspre alama. In folclor se spune ca la un moment dat clopotele bisericilor din Georgia au fost topite pentru tunuri si arme de mina precum rtevolverele Griswold.

Deflagratia tragerii producea solicitari mecanice la incastrarea axului butoiului in  frema din bronz insa materialul fremei nu a fost un dezavantaj major, multumita caracteristicilor de ardere deosebite ale pulberii negre.
Nu au supravietuit marturii despre cum se uza revolverul Griswold in urma functionarii, insa detinatorii de replici actuali avertizeaza ca o supraincarcare cu pulbere neagra va duce la uzura lenta a fremei in contact cu butoiul la scutul de recul, asta pe parcursul unor ani de folosire.
Garda tragaciului diferea usor in grosime si forma de tipurile intalnite la Colturi iar bosajul masiv al tevii ce asigura legatura cu axul butoiului si frema a avut o forma rotunjita la primele 1500 de exemplare iar ulterior octogonala.
Butoiul revolverului si teava nu erau realizat din otel ci din fier forjat rasucit la rece.
Intrucat revolverul Griswold era finisat ”in the white” practic neavand acoperire de suprafata, urme de rasucire au ramas vizibile si intotdeauna s-au gasit  in sensul surub cu filet de dreapta.

pozagrisw

Intre iulie 1862 si noiembrie 1864 fabrica a produs 3606 revolvere, aproximativ 30 / saptamana prin munca unui colectiv format din doar 2 armurieri si 22 de sclavi negri.
O martuire indica un pret pentru un revolver Griswold de 50 dolari. Pretul poate fi unul mare daca vorbim de primul an de fabricatie dar pe masura ce Sudul pierde razboiul, dolarul confederat se depreciaza puternic, astfel ca nu putem decat banui ca un revolver Griswold costa mai multe resurse Confederatia decat cei 12 dolari nordisti mult mai putin depreciati: pretul platit de Nord pentru revolverele lui Remington.
Colt 1851 Navy nu era doar un precis si echilibrat revolver ci aplicarea in productie a principiilor de standardizare ce asigurau o interschimbabilitate superioara a pieselor. Samuel Colt ramane in istoria industrializarii ca pionier in domeniul proiectarii cu ajutorul desenelor de executie, si a fabricatiei de precizie cu linii de lucru si utilaje de productie specializate pentru fiecare piesa.
Griswold a copiat astfel un produs industrial, reusind sa termine fiecare exemplar prin folosirea muncii de artizanat cu eforturi considerabil mai mari. Exemplarele care supravietuiesc prezinta variatii de fabricatii si tolerante mai mari pentru cotele neesentiale, urme de pila pe  interiorul fremelor, defecte de turnare, urme din forjare si cunoscatorii reusesc sa identifice exemplarele originale dupa amprenta unicilui set de poansoane care au batut seriile pina s-au tocit sau forma ghinturilorlasate de unica masina de ghintuit.

Pe 20 noiembrie 1864, cavaleria generalului nordist Judson “Kill” Kilpatrick ajunge la Griswoldville si, dupa o mica batalie, da foc si darama fabrica. Era avangarda trupelor lui Sherman ce au patruns in teritoriul sudist pana la ocean separand statele sudiste, afecatand puternic industria si infrastructura. Se speculeaza ca fie productia a fost continuata altundeva sau, se ascunsesera stocuri de piese anterior distrugerii, intrucat un numar limitat de revolvere Griswold & Gunnison au fost livrate pana in Aprile 1865. Alaturi de alte revolvere cu percutie, Griswold-urile vor fi folosit ca arme personale la frontiera americana mult timp dupa razboiul de secesiune, pe un plan secundar dar niciodata in totalitate inlocuite de revolverele cu glont.

In ziua de azi, aceste revolvere originale sunt rare si se vand la sume exorbitante indiferent de stare. In piata speculanta multe din aparitiile nou descoperite sunt falsuri realizate prin modificarea relativ numeroaselor Colt 1851.
La indemana pasionatilor de toate categoriile si pentru placerea tirului sportiv, se gasesc replici de la cateva uzine sub mai multe denumiri comerciale insa la preturi incomparabil mai mici cu originalul.

Zeci de ani uzina Uberti din Gardone a vandut sub numele de Mod. 1862 Rebel Confederate aceasta replica aproximativa de Griswold cu frema din alama si teava de sectiune rotunda.
Dupa marcaje exemplarul acesta a fost fabricat in 1975.

flag

In oferta actuala a Pietta,  exista un model Confederate cu frema din alama fie cu teava octogonala comuna cu replica lor de Colt 1851, acesta fiind modelul lor cel mai economic.
Vandut la un pret putin mai mare este acest model Pietta cu teava de sectiune rotunda.  pietta Desi unii sunt reticenti la vederea alamei, si aceste revolvere de fabricatie italiana sunt bine fabricate, frumos finisate si precise. Pentru calibrul .36, la alama, se recomanda folosirea a 15-17 grains de pulbere neagra pentru longevitatea fremei insa multi detinatori vechi se lauda cu exemplare “exploatate” decenii bune pana la o reparatie de ajustare a fremei, desi le-ar fi umplut mai generos. Incarcatura trebuie suficient indesata in butoi pentru a preveni cresterea presiunilor in golurile de aer intre “firele de iarba neagra”. Fara exceptii toate aceste replici trec prin laboratorul national de testare si certificare din Gardone .
Ceea ce insa se dovedeste in mod periodic si este periculos este ca incarcarea gresita a camerelor de explozie cu praf de pusca modern (pe baza de nitroceluloza) duce la distrugerea armei.
La tragerea normala, revolverul produce un zgomot puternic, un recul abia perceptibil si inconjura tragatorul cu un fum alb si o duhoare de sulf specifica. Pulberea neagra arsa umple revolverul cu funingine si dupa o sesiune de tragere, rezidurile trebuie indepartate intrucat sunt hidrofile si corozive.
Fie ca vorbim de originale acoperite de o frumoasa rugina de suprafata, tocite si brazdate de lovituri  sau vorbim de insutit mai multele replici functionale “cu capsa pusa”, toate au farmecul vremurilor trecute.  Neornat si nici macar brunat, aparut in scop strict militar si produs sub presiunea razboiului, revolverul Griswold & Gunnison este o arma emblematica pentru tabara sudista din Razboiul de Secesiune.

lee

Bibliografie:
Percussion Revolvers , Mike Cumpston, Johny Bates, Skyhorse NY
The Complete Encyclopedia of Antique Weapons, A. E. Hartink, Rebo Publ.
The Identification and Authentication of Confederate Handguns, Bill Gary (internet pdf)
Revolverul Colt 1851 Navy, Roland Vladut, editorial A.N.C.A. octombrie 2009
– Civil War Collectables Identification and Price Guide, Russel E. Lewis, Krause 2009
articole http://percussionrevolvers.com , http://www.firearmstalk.com, poze pinterest.com

22 January , 2017

Pistolul automat Stechkin- APS- Автоматический Пистолет Стечкина, de Ioan Găucan

f06

Un articol scris de prietenul Vili Stancu acum cîţiva ani începea în felul acesta: “numiţi-o anglofilie sau cum doriţi…..”, ei bine articolul care urmează nu este neaparat ceea ce am putea numi rusofilie, dar arma şi omul despre care este vorba au locul lor binemeritat în istoria armamentului modern.

Constructorul

Igor Iakovlevich Stechkin s-a născut în 1922 în oraşul Aleksin de lîngă Tula. După terminarea studiilor liceale în 1941 devine student al Institutului Mecanic din Tula.În urma lucrării despre o armă semiautomată în calibrul 7.65 destinat uzului civil, ajunge sa lucreze sub îndrumarea lui NF Makarov în CDB 14, unde îi revin reponsabilităţi în dezvoltarea armelor mici. Membrii biroului au fost surprinşi de abilitatea tînărului student  de a desluşi desene şi diagrame complexe dar şi de ideile lui inovative (chiar dacă unele păreau nerealizabile). Stechkin îşi ia diploma de inginer în 1948 şi primeşte imediat prima sarcină, dezvoltarea unei arme scurte cu posibilitatea de a executa şi foc automat, echipată cu încărcator de mare capacitate.

În numai 2 ani reuşeşte să creeze un proiect care va fi acceptat în 1951 atît de Ministerul apărării cît şi cel al internelor. Este vorba de APS.

Pentru dezvoltarea modelului APS i se acordă premiul Stalin. Activitatea lui I.I Stechkin nu se opreşte aici, împreuna cu N.F. Makarov lucrează la dezvoltarea rachetelor antitank şi antiaeriene. În 1971 se reîntoarce la “prima dragoste” şi dezvoltă alte proiecte de arme scurte: “Cobalt” OC-01, OC 38, OC-27 Berdish, OC-23 “Dart”, OC-33 “Pernach”( urmaşul lui APS), TKB-0116, TKB-0146 şi ultimul proiect în 2002 Ots-38. Ca recunoaştere a activitătii Stechkin, pe lingă ordinul Stalin i se decernează Ordinul “Steagul Roşu”, Medalia “Muncii”, premiul de stat al URSS, premiul “IS Mosin”, iar în 1992 medalia “Constructor de onoare” a Federaţiei Ruse. Igor Iakovlevich Stechkin maore de cancer în 28 decembrie 2001, fiind înmormîntat la Tula.

Arma

La sfîrşitul anilor ’20 o noua clasă de arme se naşte în Spania- arme scurte capabile de a executa şi foc automat. Prima apăruta este Astra Unceta 901, armă care se bazează pe nu mai puţin faimosul Mauser C96, urmează Azul MM-31 bazată tot pe Mauser C96 şi nu în ultimul rînd Mauser M1932/M712 Schnellfeuer care a cunoscut un real succes la export în special în China. Există deasemenea şi un număr necunoscut de Steyr Hahn- M1 P16-Machine Pistol capabile de foc automat.

După sfîrşitul celui de-al doilea război mondial noi  modele de arme ca cele descrise mai sus au fost create în Italia, Germania, Cehoslovacia, Austria precum şi în URSS. Motivul este  probabil necesitatea unei arme care sa umple golul dintre pistoale şi pistoalele mitralieră. Era nevoie de o  armă automată compactă  destinată în principal echipajelor de tancuri, rachetiştilor , artileriştilor, şi de ce nu forţelor de ordine sau ofiţerilor.

Apar astfel arme precum Beretta M951R sau M93R, Cz 75  FA, Heckler&Koch VP70, sau mai modernul Glock 18 (aparut în 1985).

Dar în articolul nostru este vorba de arma concepută de Stecikin, şi cum scriam mai sus arma a fost conceputa în 2 ani de zile. Testele de fabrică încep în 24 ianuarie 1948 şi ţin pînă în 14 ianuarie 1949 ( este folosită o armă cu un încărcător de 20 de gloanţe). Chiar dacă rezultatele finale au fost apreciate de comitetul desemnat pentru evaluare, au existat cîteva probleme legate de greutatea armei şi precizia ei. S-a decis construirea a încă doua modele standard pentru teste în poligon din aprilie pînă iunie 1949.

S-au facut şi teste comparative cu modelele Astra şi Mauser, Stechkin-ul ţinînd pasul sau chiar depăşind Mauser-ul în unele aspecte. Holsterul împrumutat de la Mauser s-a dovedit o bună idee , dînd posibilitatea efectuării focului automat în condiţii optime, ajungîndu-se la o distanţă efectivă de tragere de aproape 200 m. Tot la aceste teste a fost prezent şi pistolul Voevodin conceput de M.T Kalasnikov ( se dorea înlocuirea TT-ului cu acest model), dar nu a reuşit să treacă testele de bază.

day19231147800279_i_9721_full

Pe scurt APS este o armă tip blowback cu o construcţie metalică, cocoş exterior funcţionînd atît în mod SA cît şi DA. Are o siguranţă cu 3 poziţii aflată pe pe chiulasă care funcţioneaza cît şi ca selector de foc cu foc sau foc automat. Pentru a reduce rata de tragere la un controlabil 700/min. are un dispozitiv de întîrziere piston (plunger) localizat în mîner. Arcul recuperator se află poziţionat în jurul ţevii. Înălţătorul este ajustabil pentru 25m, 50m, 100m, 200m. După cum aminteam, holsterul de lemn (sau plastic la modelel mai noi) se poate ataşa la armă îmbunătăţind tirul la distanţă, la care ajută şi linia de miră de 185 mm. Nu este o armă complicată precum Mauser C96, iar demontarea se face similar unui Walther PP sau PPK prin simpla acţionare a gărzii trăgaciului. De altfel şi similaritatea cu Walther PP în ceea ce priveşte ţeava fixa face ca APS sa fie o armă precisă. Nu trebuie uitat faptul că folosirea muniţiei de 9×18 Makarov îl face uşor de mînuit din cauza energiei scăzute a acestui tip  (338-353 j), dar îl şi penalizează la distanţe mari. Vorbind despre muniţie , trebuie spus că aceasta se introduce într-un încărcător bifilar foarte bine conceput, fără să fie masiv şi uşor de folosit în orice condiţii.

Dezvoltarea pistolului Steckhin nu are analog în ţările vestice şi trebuie spus că şi în zilele noastre este folosit cu succes încă în multe operaţiuni militare. Vorbind de dezvoltarea acestuia în anii 70, constructorul AS Neugodovim concepe o variantă “silenţioasă” sub numele APSB. Surdina are o forma deosebită neîngradind ochirea cu acurateţe. APSB primeşte şi un nou pat. Modelul a fost foarte folosit în războiul din Afganistan. În anii 90 APSB devine popular în acţiunile operative ale MVD-ului sau trupelor OMON duse împotriva crimei organizate din Rusia.

400px-Stechkin_apb

Caracteristici

Calibru- 9×18 mm

Capacitate încărcător 20

Viteza glonţului la gura ţevii: 340 m/s

Lungime totală 225 mm

Lungimea ţevii 140 mm

Greutate 1.02 kg

Greutate cu încarcător 1.220 Kg

Greutate Holster 0.56 kg

Rata de foc 600-700 focuri/min.

 

Bibliografie

Encyclopedie de L’Armament Mondial , Tome VI  – Jean Huon

The Illustrated Encyclopedia of Pistols Revolvers and Submachine Guns – Will Fowler, Anthony North & Charles Stronge.

Standard Catalog of Military Firearms – Phillip Peterson

http://www.armoury-online.ru/articles/pistols

http://world.guns.ru/handguns/hg/rus/stechkin-aps-e.html

http://www.anca.com.ro/?m=201109

http://survincity.com/2013/07/gun-maker-igor-yakovlevich-stechkin/

5 October , 2016

FESAC 2016

FESAC 2016

 

Întâlnirea Federaţiei Europene a colecţionarilor de arme a avut loc în acest an în Franţa. Reuniunea  axată în principal pe problemele colecţionarilor de arme, a fost orientată în acest an pe dezbaterea noilor propuneri ale comisiei europene asupra directivei armelor. Trebuie spus că aceste propuneri afectează toţi deţinatorii de arme din Europa. Ele au aparut ca urmare a atacurilor teroriste din Paris, dar din păcate nu rezolvă problema, deoarece nu se focusează pe traficul ilicit  de arme , ci în special pe deţinătorii legali. FESAC a fost în acest an vîrful de lance al celor care negociaza cu comisia europeană , dar din pacate, este cam singură în aceasta luptă.

Am avut de a face cu 2 instituţii ale Parlamentului European, formate din europarlamentari, ce decid în mod egal felul în care este tratată propunerea consiliului. Aceste 2 instituţii care sunt investite cu puterea de a ratifica (sau de a respinge) propunerea comisei sunt LIBE (Politica Interna) si IMCO (Piata Interna), cel din urma fiind cel mai important dintre acestea, deoarece Directiva este sub răspunderea sa directă. LIBE si-a finalizat munca pe 9 mai, printr-un vot ce nu respingea propunerea comisiei, dar care practic elimina acele articole pe care nu le voiam noi colecţionarii. Astfel, aceasta a reprezentat o mare victorie, mai ales pentru ca votul a fost condus de Bodi Valero, europarlamentar anti-arme al partidului verde.

IMCO va vota pe 12 Iulie pentru a decide care dintre cele 847 de amendamente propuse de europarlamentari vor fi acceptate. Un vot pentru respingerea clara este destul de improbabill in acest punct. Vicky Ford este in procesul de a analiza  amendamentele de compromis ce sunt practic o grupare de amendamente cu obicetive similare, reducand astfel numarul maxim de amendamente intr-un singur document.

In principiu, situaţia este una favorabilă in IMCO, deoarece europarlamentarii din majoritatea grupărilor politice nu susţin propunerea comisei şi cel mai probabil vor fi de partea măsurilor rezonabile. Astfel, doar europarlamentarii membrii ai Partidului Verde si majoritatea europarlamentarilor din Pardidul Socialist-Democrat sunt cei ce sunt de partea unor texte mai restrictive. Europarlamentarii socialist-democrati au introdus chiar pasaje din afara propunerii consiliului. Opinia finală a IMCO ce derivă din vot va fi trimisă spre a fi votată in plenul Parlamentului European în noiembrie.

Cealaltă insituţie europeană la care s-a facut lobby prin reprezentantii nostri nationali este Consiliul, format din experţi tehnici naţionali (intalnirile GENVAL), reprezentaţi permanenţi in Bruxelles (intalnirile COREPER) şi miniştrii ai departamentului de Afaceri Interne (consiliul de ministrii). Si in acest caz, reprezentanţii naţionali si miniştrii au avut de ales între a ratifica sau de a respinge propunerile Presedenţiei Olandeze, ce au fost mult mai nerezonabile si mai nefezabile decat propunerea comisiei.

In ultimele luni, s-au ţinut numeroase întîlniri GENVAL  şi numeroase state membre, precum state mari (Germania, Franţa), dar si state mici, au preferat să ratifice in loc sa respingă propunerea.  Din fericire, aceste actiuni au rezultat in diluarea propunerii, incluzand astfel excepţii pentru tiristi si colectionari si chiar pentru intrezisa categorie A.

La început, cîteva ţări pareau că vor alege respingerea totala, dar tot nu ar fi format o majoritate si ar fi putut să nu reusească în aceasta încercare, fapt ce ar fi fost mai degraba neprielnic pentru cauza noastra.  La votul de vineri 10.06.2016, doar 2 ţări, Cehia si Polonia, au votat impotrivă. Astfel, textul amendat a fost aprobat si va forma baza negocierilor consiliului cu Parlamentul European.

Textul aprobat de consiliu propune mutarea majoritătii armelor semiautomate (mai putin rimfire) si a magaziilor de mare capacitate in Categoria A (interzise),  dar exclude subcategoriile A.6, A.7, A.9 ,pentru organizţiile recunoscute oficial ( precum colecţionarii) si pe cele care participa la evenimente competiţionale (sportivii de tir). Desi aceasta este o procedura greoaie, este foarte posibil ca ea sa fie diluată şi mai mult in negocierile cu parlamentul.

Comisia, deja umilită în votul LIBE, şi-a exprimat dezamăgirea după votul consiliului. Deoarece nu a primit ce işi dorea, s-a reusit  pararea atacului ei asupra colecţionarilor, iar in final Directiva nu va fi instrumentul restrictiv pe care Comisia il întrevazuse. Totuşi, Directiva încă conţine anumite părţi lipsite de sens ce pot fi limitate de un vot pozitiv in Parlamentul European.

Aceste negocieri, sau Trialoguri, cum sunt cunosute, vor incepe dupa votul parlamentului. Ele vor fi tinute sub egida presedenţiei slovace şi se vor termina cel mai probabil in timpul presedentiei malteze (ian-iun 2017).

 

 

22 June , 2016


  Noutati Legislative

  Download

  Linkuri

  Arhiva Articole