Arhiva October, 2007

Pepperbox, de Vili Stancu

A fost inventat în anii 30 ai secolului XIX-lea şi a fost destinat in principal pieţii civile. Datorită faptului ca oferea posibilitatea tragerii mai multor focuri fără a încărca s-a răspândit rapid şi în Europa. Se poate spune că a reprezentat o treaptă intermediară în evoluţia armelor, de la pistoalele cu pulbere neagră cu una sau două ţevi la revolverele moderne. Dealtfel, odată cu apariţia acestora a dispărut treptat de pe piaţă.

Era oarecum similar revolverelor de mai târziu din moment ce conţinea gloanţele în camere separate forate într-un cilindru rotativ. Spre deosebire de acestea fiecare cameră avea ţeava proprie.
La unele din primele modele era necesar ca blocul de ţevi să fie rotit cu mâna. Puţine modele ulterioare erau single action, tevile fiind rotite cu ajutorul unui cocos la fiecare foc. Marea majoritate erau double action, rotirea grupului de ţevi realizându-se prin acţionarea trăgaciului. În acelaşi moment se ridica cocoşul, care la sfârşitul cursei luvea ţeava din partea superioară declanşând focul. Acest sistem îi este atribuit lui Ethan Allen (1806-1871), un important fabricant de arme american din Massachusetts. Prima sa arma “Pocket Rifle” a fost proiectat în 1836. Pepper-box cunoscut ca “Arma care a cucerit Estul”, a fost cea mai raspândită arma cu repetiţie până la inventarea cilindrului rotativ.
Cu o asemenea armă ochirea precisă era destul de dificilă, sau chiar imposibilă datorită cocoşului care acoperea imaginea ţintei. Dealtfel, fiind destinat uzului civil, era o armă de autoapărare, deci se folosea la distanţe mici şi în practică era o arma cu care nu se ţintea ci se trăgea mai mult la instinct fiind ţinută la nivelul şoldului.
Din acest motiv nu întotdeauna se fabrica cu ţevi ghintuite.
Unele modele trăgeau cu ţeava de jos, cum ar fi modelul Belgian Mariette sau US Cooper, acestea având cocoşul montat în partea de jos în faţa gărzii trăgaciului.
Aşa numitul revolver de tranziţie apărut ulterior, era practic o singură ţeavă aşezată în faţa unui pepperbox tăiat.
Dintre acestea unele modele erau chiar periculoase deoarece exista posibilitatea ca la declanşare flacăra de la capsa percutată să aprindă şi celelalte capse. Dacă la pepperbox acest lucru nu avea urmări grave, fiecare cameră avand teava proprie prin care gloanţele puteau iesi nestingherite, la revolverul cu o singura teavă, putea genera un dezastru.
A fost probabil motivul supravieţuirii pepperboxului şi după apariţia acestor revolvere până cand tehnologia vremii a putut garanta folosirea lor în deplină siguranţă.

Allen & Thurber Pepperbox
Apărut în plină perioadă de pionierat, în vremurile în care arma reprezenta un accesoriu absolut obligatoriu, pistolul “pepperbox” şi-a câştigat rapid o poziţie unică în istoria armelor de foc americane. Denumirea şi-a căpătat-o de la forma de solniţă (cutie de piper) a blocului ţevilor.
Faţă de pistoalele cu o singură ţeavă cu percuţie cu cremene sau cu capsă cu care se putea trage un singur foc, şi acesta cu o precizie îndoielnică, urmând apoi ritualul lung al încărcării, atât de lung încât pe mulţi i-a costat viaţa, acest pistol a reprezentat o adevărată revoluţie.
Armele pepperbox erau manevrabile, relativ fiabile şi oferea posibilitatea tragerii cu o cadenţă mai mare. În scurt timp şi-a câştigat popularitatea şi a fost utilizat foarte mult în vest în perioada tulbure denumită şi “febra aurului”.
Ideea datează încă din perioada pistoalelor cu cremene, dar acestea erau greoaie şi foarte scumpe.

Cele mai comune pepperboxuri care se cunosc provin din perioada aprinderii cu capsă.
Ethan Allen întrevede posibilitatea fabricării unui pistol pepperbox cu capsă şi în 1834 îşi patentează primul proiect de pistol cu autoarmare (semiautomat) cu 6 ţevi.
Câţiva ani mai târziu, împreună cu cumnatul său pun bazele firmei Allen and Thurber Gun Co. Ei au fabricat arme din 1837 până în 1842 la Grafton, Mass. În 1842 se mută la Norwich, Connecticutt, dar în 1855 se mută înapoi în Massachusetts stabilindu-se la Worchester. În toată această perioadă însă a oferit pieţii o gamă variată de modele cu calibre de la .28 la .36 şi ţevi cuprinse între 57 mm şi 400 mm.
Toate armele lor erau foarte bine realizate. Ţevile erau forate într-un bloc din oţel turnat având între ele frezate şanţuri de separare. Corpul armei era de asemenea turnat. Părţile mobile erau prelucrate din oţel călit. Crosele erau confecţionate din lemn de nuc iar suprafeţele metalice erau aproape în toate cazurile gravate.
Sistemul cu autoarmare era unic în acele vremuri. Brevetul reprezenta un mecanism cu dublă acţiune cu cocoş tip bară, culcat orizontal pe partea superioară a pistolului. La apăsarea trăgaciului se realiza în acelaşi timp rotirea ansamblului ţevilor, armarea cocoşului şi declanşarea. Suporţii pentru capsele de aprindere erau poziţionate faţă de ţevi în unghi drept către circumferinţa cilindrului ţevilor.
Era relativ simplu şi conţinea un număr mic de componente. La modelele mai vechi, lipsa unei apărători pentru capse, a provocat numeroase probleme prin descărcare accidentală. Allen a preîntâmpinat acest lucru prin adăugarea unei piese cilindrice care îmbracă partea posterioară a ţevilor acoperind suporţii capselor, evitând astfel ca scânteile de la capsa percutată să ajungă la celelalte. Fereastra de acces pentru aşezarea capselor pe suporţi se află în partea dreaptă a cocoşului. Capsele erau confecţionate din alamă sub formă de degetar.
A fost o armă destul de apreciată ca pistol de buzunar, cu toate că avea o declanşare greoaie iar ochirea era nesigură datorită lipsei aparatelor de ochire. A fost fabricat până în jurul anului 1871.

Caracteristici:
1. Grupul ţevilor se roteşte pe un ax central fixat pe corpul pistolului. Demontarea se face prin îndepărtarea şurubului de pe partea frontală şi acţionarea trăgaciului pînă cocoşul eliberează suportul capsei.
2. Apăsarea trăgaciului poate fi ajustată prin şurubul care tensionează arcul principal.
3. Arma conţine numai două ştifturi pe care lucrează trăgaciul şi cocoşul.
4. După îndepărtarea capacului lateral toate piesele pot fi demontate uşor. Garda trăgaciului se demontează prin arcuirea părţii ei posterioare până se eliberează din locaşul practicat în corp, după care se desşurubează.

Mai târziu, revolverul cu ţeava unică fixă şi ghintuită, fără a aminti de greutatea mult mai mică, aruncă în umbră pistoalele pepperbox. Lovitura de graţie a primit-o în momentul inventării cartuşului cu tub metalic, adaptarea pistoalelor la acest gen de muniţie dovedindu-se foarte improprie.

Ethan Allen
Este cel care a dat cea mai mare dezvoltare pistolului “pepperbox”
Născut pe 2 septembrie la Bellingham, Mass.
Decedat în 7 ianuarie 1871
Provine dintr-o veche familie din New England. În tinereţe, după ce părăseşte Bellingham, se angajează ca armurier la Grafton.
Primul lui parteneriat a fost cu cumnatul său Charles Thurber, cu care pune bazele firmei Allen & Thurber, unde începe să-şi pună în aplicare ideile.
În 1856 Thurber se retrage şi numele firmei se schimbă în Allen & Wheelock prin asocierea cu un alt cumnat Thomas P. Wheelock
După moartea acestuia (1864), în firmă au fost acceptaţi doi fii vitregi ai lui Allen, S. Forehand şi H.C.Wadsworth, iar firma devine Ethan Allen & Co.(1865)
Allen a fabricat diferite tipuri de arme incluzând puşti, pistoale, pistoale cu două ţevi, dar faima şi-a căpătat-o cu acest pepperbox.
Primul lui patent avea ca obiect un sistem cu dublă acţiune. De fapt acesta descria o armă cu un singur foc în care armarea cocoşului şi declanşarea se făcea numai prin simpla acţionare a trăgaciului, care mai târziu a fost adaptat la acest tip de pistol adăugându-se şi piesa pentru rotirea tamburului cu ţevi. A făcut din acest pistol cea mai rapidă armă din acea perioadă. Timp de aproape un deceniu a fost mai renumit şi mai popular chiar decât revolverul lui Colt.
Cel de-al doilea patent al său datat 1845 se referea la un mecanism care permitea tragerea atât în sistem double action cât şi single.
Oricum, zilele pepperboxului erau numărate.
Treptat, odată cu apariţia unor arme mai uşoare şi mai precise pistolul său cade în desuetudine ajungând nu după mult timp piesă de colecţie.
Viaţa lui Ethan Allen acoperă întreaga perioadă a percuţiei cu capsă. Treptat şi firma lui s-a adaptat cerinţelor vremii fabricând arme pentru cartuşe cu tub metalic.
A fost cea mai mare întreprindere americană a secolului 19 care a funcţionat numai în relaţia cu piaţa civilă neavând nici un sprijin sau contract din partea guvernului sau armatei.

Mariette Pepperbox

Gilles Mariette, un manufacturier de arme din Cheratte, Belgia, patentează în 1837 un revolver tip pepper-box cu dublă acţiune. Acesta se distinge prin grupul de ţevi rotative care în loc să fie forate intr-un singur bloc aşa ca cele de la modelul american erau inşurubate individual în camerele forate într-o placă de bază. Fiecare ţeavă avea frezat la capătul anterior patru nuturi interioare amplasate la 90 de grade, care permiteau folosirea unei chei speciale pentru demontare şu montare.
Majoritatea modelelor aveau niplul capsei amplasat axial cu ţeava, facând astfel arma mai compactă. Deasemenea procedeul oferea posibilitatea fabricarii modelelor cu mai mult de 4 sau 6 ţevi, ajungându-se chiar la 18. Cocoşul amplasat în faţa trăgaciului inelar în partea de jos a armei, era dotat cu un scut de protecţie care în momentul percuţiei acoperea total capsa, evitând transmiterea scânteilor la capsele din vecinatate.

www.genitron.com
en.wikipedia.org

25 October, 2007


  Noutati Legislative

  Download

  Linkuri

  Arhiva Articole