Arhiva May, 2008

Mauser C-96, un clasic – de Cristian Radulescu si Vili Stancu

Producător: Fabrica de arme Mauser AG
Model: Model militar M 1896
Calibru: 7,63 mm Mauser
Principiu de funcţionare: Încărcare prin recul, închizător blocant
Siguranţa: Pârghia de siguranţă paralelă lateral cu cocoşul.
Magazia: În faţa gărzii trăgaciului.
Capacitate: 10 cartuşe.
Ochirea: Cătare fixă, înălţător tangenţial “U” gradat până la 1000m.
Lung totală: 279mm
Lung ţevii: 121mm
Greutatea neâncărcat 1130 g
Nr. ghinturi: 4 – 6 spre dreapta

Este cunoscut sub o mare varietate de denumiri, între care C96, M96, P-7,63, Broomhandle, Mauser Military Pistol, Large Mauser Pistol, Pistole 7,63, Mauser Bolo.

Putem spune, fără teama de a greşi că anii 1890 se pot numi “începutul erei pistoalelor automate”. Concepţia lui Hiram Maxim, conform căreia reculul poate acţiona mecanismul de încărcare a fost preluată de proiectanţi de arme ca Borchardt, Manlicher, Schwarzlose, Browning şi Mauser care şi-au canalizat întreaga ingeniozitate pentru crearea de pistoale cu încărcare automată. În această perioadă (1894) a apărut pistolul Borchardt, care în ciuda construcţiei ingenioase devenită vestită mai târziu prin pistoalele Luger, nu a avut succesul scontat, foarte probabil datorită reculului puternic şi a grutăţii mari.
Fraţii Paul şi Peter Mauser, creatorii renumitelor modele de puşti M1871şi culminând cu M1878, şi-au indreptat atenţia şi asupra realizării de pistoale încă din anii ’70 ai secolului XIX. Modelul M 1878, supranumit şi revolverul “Zig-Zag” a fost prima lor armă de mână de succes. Cu meticulozitatea lor proverbială,este de neânţeles reticenţa cu care au tratat problema armelor de mână cu încărcare automată.


Contrar parerii tuturor, probabil cel mai remarcabil proiect al acestei perioade pistolul Mauser C96 nu a fost inventat de Paul Mauser, ba chiar acesta s-a opus vehement realizării acestui proiect, ci de fraţii Feederle (Fiedel, Friederich şi Josef). Pe atunci, Fiedel Federle era superintendent la atelierul experimental şi se spune că C96 (de fapt pistolul Feederle P-7,63) a fost proiectat şi realizat ca proptotip fără cunoştinţa si permisiunea lui Paul Mauser. Se pare că fraţii Feederle au dus o intensă muncă de lămurire până să-l convingă de oportunitatea realizării acestui pistol semiautomat.
Adevărat sau nu, cert este ca producţia de serie a demarat în 1896 şi a incetat în 1939 după mai mult de un milion de bucăţi fabricate.
Paul Mauser a denumit C96 “Pistolul Militar Mauser” în speranţa că datorită renumelui de care se bucura firma, el va fi adoptat de armata germana sau de vre-o altă armată ale marilor puteri, speranţă care din păcate nu s-a realizat niciodată. Cu toate că un număr de unităţi au fost livrate ca şi mostre mai multor forţe armate şi de poliţie din Germania, Indonezia, Persia, Turcia, Italia şi probabil Norvegia şi în mod neoficial folosit în număr mare şi de către armatele altor ţări, arma nu a fost niciodată adoptată în mod official ca armă de serviciu.
Cu toate acestea, C96 a avut o lungă şi de success istorie pe piaţa civilă fiind oferit ca pistol-carabină ce acoperea o distanţă de tragere mai mare decât majoritatea pistoalelor şi revolverelor contemporane, fiind o armă populară printre călători şi vânătorii din zonele cu animale mici. Prima lui utilizare militară s-a inregistrat în timpul războiului burilor din Africa de Sud (1899-1902). În timpul primului război mondial a fost achiziţionat de armata germană ca surogat al lui Luger P-08 şi a fost deasemenea utilizat în timpul celui de-al doilea război mondial de trupele Reichswehr din linia a doua.
De menţionat că toate evidenţele şi documentele privind producţia, aflate în arhivele fabricii Mauser au fost distruse în 1945 din ordinal ofiţerilor armatei americane care au capturat uzina, un act de vandalism ce a dat mai târziu multe bătăi de cap colecţionarilor de Mauser. În lipsa evidenţelor fabricii, ei au încercat la început să determine anul de fabricaţie pe baza seriilor inscripţionate pe arme. Dar această metodă se pare că nu este dintre cele mai precise deoarece în perioada de început a producţiei, “marele” pistol Mauser nu s-a bucurat de prea mare popularitate iar vânzările au fost destul de slabe. Pentru a crea clienţilor impresia că arma este foarte solicitată, şi un mare număr de unităţi au fost livrate pieţei, Mauser s-a folosit de un mic tertip de marketing care în ziua de azi ar fi mai greu de folosit. El a sărit în mod deliberat peste un mare lot de numere de serii de fabricaţie, fapt ce indica clienţilor o producţie mult mai mare decât era în realitate. În anii următori s-a încercat completarea acestor serii omise, fapt ce a creat numeroasele confuzii. Confuzia este adâncită şi de faptul că pentru un număr nedeterminat de contracte, armele au fost reânseriate începând cu numărul “1”. Astfel, este posibil ca arme fabricate mai târziu să poarte ştanţate numere de serie mici şi invers. Astfel, de-a lungul timpului modelele au suferit o serie de modificări, unele menite să îmbunătăţească funcţionarea, altele cu scop pur estetic, altele pentru reducerea costurilor de producţie, iar altele aparent fără nici un scop. În cei aproape 40 de ani de producţie, modificările au vizat forma, dimensiunile componentelor, a sistemelor de siguranţă sau a inscripţiilor de pe corpul armei.

Toate aceste elemente au oferit o metodă ceva mai precisă de a determina perioada de fabricaţie şi anume în funcţie de caracteristicile mecanice şi de aspectul exterior. Dar nici această metodă nu s-a dovedit infailibilă deoarece s-a intâmplat ca după efectuarea unor modificări şi apoi după fabricarea a sute sau poate mii de unităţi să se revină la modelul iniţial iar după alte zeci sau sute de bucăţi să se revină la varianta modificată. Alte modele au fost realizate din carcase mai vechi rătăcite prin depozitele fabricii pe care au fost ansamblate componente noi.
Pentru aceste motive în scrierile ce fac referire la C96 găsim foarte des expresii de genul “probabil”, “se pare că”, “posibil”.Cert este că prototipul a fost realizat în 1895, fiind brevetat în Germania cu numele de Mauser, la 11 decembrie 1895, cu numărul de brevet 90430. A fost brevetat apoi şi în Franţa în ianuarie 1896 cu nr. 253098. Tot în cursul acestui an a fost brevetat în Marea Britanie brevet nr. 959, în Elveţia brevet nr. 11943, în Belgia brevet 119462, în Brazilia brevet nr. 2088, iar pe 15 iunie 1897 este înregistrat şi în SUA cu brevet nr. 584479.
Din el au derivat multiple versiuni şi cu toate că a fost folosit intens pe nenumărate câmpuri de luptă, nici o ţară nu l-a adoptat în mod oficial pentru dotarea trupelor sale. Intre realizarea prototipului şi începerea producţiei de serie, pe lângă ajustările şi finisările necesare, au fost efectuate şi experimente pe mai multe tipuri de muniţie. In final s-a ajuns la concluzia că cea mai potrivită muniţie pentru această armă, este cartuşul de calibru 7,63 mm Borchardt. Totuşi, Mauser supune şi această muniţie , la unele mici modificări în ceea ce priveşte forma tubului, mărind în acelaşi timp şi cantitatea de pulbere şi denumindu-l 7,63 Mauser. Prototipul acestui pistol a fost gata pentru a fi produs în serie pe la jumătatea anului 1896, după ce împăratul Wilhelm este invitat să tragă câteva focuri cu această nouă armă.
Inceputul producţiei de serie a fost anevoios, pentru fabricarea acestui pistol, fiind necesară instalarea multor utilaje noi. Demararea efectivă a producţiei de serie s-a produs abia la jumătatea anului 1897, după care într-un timp foarte scurt au fost aduse alte mici modificări necesare bunei funcţionări a armei, precum şi unele modificãri în ceea ce priveşte eficientizarea tehnologiei de fabricaţie. Prima modificare importantã a fost realizată de fapt încă din faza de pregătire a fabricaţiei şi a constat în dotarea armei cu un opritor dublu de blocare. La pistoalele cu seria 360 s-au efectuat toate modificările importante încă din primele faze ale fabricaţiei, astfel că această serie nu a mai suferit pe parcurs nici o altă modificare. Primele arme fabricate pot fi recunoscute după inscripţia “Mauser system” stanţată deasupra camerei cartuşului. In august 1897 această inscripţie este înlocuită cu “Fabrica de arme Mauser Oberndorf AN”.
Puţine arme s-au bucurat de succesul şi răspândirea acesteia. Acest proiect de o concepţie ieşită din comun a avut ca rezultat final (modelele ulterioare ) un design unic ce nu conţine nici măcar un ştift ci doar un singur şurub, cel care ţine capacele crosei. Toate piesele din interior care necesită un ax, bolţ sau pivot, sunt prelucrate dintr-o bucată astfel că axul face parte integrantă din piesă. Pistolul Mauser 1896 este o armă relativ voluminoasă cu o crosă rotunjită, cu prăsele din lemn prevăzute cu striaţii, având la bază un inel de prindere a curelei de asigurare. Mecanismul de declanşare este cu cocoş exterior. Magazia este fixă, şi amplasată înaintea gărzii trăgaciului, având iniţial capacitatea, de 10 focuri, dar au existat şi variante cu 6 sau 20 focuri. Funcţionează pe principiul reculului scurt al ţevii şi reculului lung al închizătorului. Ansamblul ţeavă-închizător este înzăvorât, fiind blocat în cursa sa spre înapoi în momentul executării focului, până când un zăvor ascendent este escamontat, permiţând închizătorului singur să-şi continue cursa. Arcul recuperator este conţinut în închizător şi îndeplineste şi funcţia de arc de revenire pentru percutor. In momentul când ultimul cartuş din magazie a fost tras, închizătorul rămâne deschis, facilitând reîncărcarea pistolului. Magazia se va încărca cu ajutorul unei lame pe care sunt înşirate cartuşele. Aceasta se aşează vertical într-un locaş special conceput în carcasa închizătorului după care cartuşele sunt împinse în interiorul magaziei. La eliberarea închizătorului, acesta antrenează automat primul cartuş în cameră, astfel arma este gata de tragere. Pârghia de siguranţă foarte înaltă se află pe partea stângă a cocoşului, paralelă cu el. Înălţimea mare a cocoşului face imposibilă ochirea atunci când el nu este armat. Fiind o armă cu simplă acţiune, acest lucru avertizează trăgătorul că pistolul nu este pregătit pentru tragere. Poate fi considerat un pistol sigur. În general este prevăzut cu magazie de 10 cartuşe şi o ţeavă de 133 mm lungime. La începutul anului 1897, câteva exemplare au fost fabricate cu magazie de 6 cartuşe şi ţeavă de 121 mm lungime. Alte caracteristici notabile ale armei erau forma crosei (care de altfel i-a atras denumirea de “broomhandle” pentru toate C 96 -le) precum şi tocul din lemn ce putea fi folosit ca şi pat detaşabil, ce era furnizat odată cu arma şi transforma pistolul într-o carabină mică. Aşa se explică prezenţa înălţătorului ajustabil cu gradaţii până la 1000 m. Acest detaliu era probabil mai mult o strategie de marketing din vreme ce la asemenea distanţă, împrăştierea era de peste 4 m, dar având în vedere viteză de 440 m/s a proiectilelor, distanţa efectivă la care putea fi folosit în condiţii rezonabile era de 150-200 m, mai ales folosind tocul din lemn pe post de pat. Din păcate, singura modalitate de a descărca magazia era de a actiona inchizătorul pentru fiecare cartuş în parte.
Forma finală şi-a căpătat-o în 1912 când a fost adoptat un nou sistem de siguranţă, (marcat cu NS – “Neue Sicherung”), împreună cu un nou tip de extractor mai lat şi un tip de cocoş mai uşor.
În 1899 a fost testat alături de alte arme de mână de către armata franceză la şcoala Naţională de Tir de Câmp de la Chalons. Comisia a fost impresionată de calitatea de fabricaţie a armei, constanţa în funcţionare, cît şi de precizia de tragere la mare distanţă co tocul-pat ataşat. În acelaşi timp, a formulat critici privind forma crosei care nu oferea o priză suficient de fermă pentru tragerea precisă cu o singură mână cu atît mai mult cu cît centrul de greutate avea tendinţa să se deplaseze spre înapoi pe măsură ce magazia se golea. Sistemul de încărcare era deasemenea considerat prea puţin practic.

În zilele noastre C96 poate fi găsit foarte rar în afara muzeelor sau a colecţiilor de arme.
1898 a fost anul în care s-au fabricat mai multe modele derivate din C96 la care au fost efectuate o serie de mici modificări.
1. ţeava cu o lungime de 140 mm.
2. cocoşul dintr-o singură bucată mai scurt de forma unui inel care nu mai acoperă crestătura înălţătorului.
3. înălţătorul cu crestătura în formă de “V” cu reglaj între 50 şi 700 m.
4. pe partea dorsală a crosei, o scobitură ce îmbunătăţeşte priza.
La puţin timp după apariţia lui el şi-a schimbat şi forma exterioară, laturile corpului devenind plate (din 1906 s-a revenit la vechea formă).
Modelul 1898 a fost urmat de altele, aproape identice în 1903 şi în 1905.
La mod.1903 s-au efectuat modificări la sistemul de declanşare, siguranţă şi forma percutorului. M 1905 reprezintă o revenire la primul model (forma). Lungimea ţevii este de 101 mm, magazia are 5 focuri, crestătura înălţătorului în formă de “U”, orificiu mai mare în inelul cocoşului, cocoşul acoperă din nou crestătura înălţătorului, crosa este mai mică, greutatea iar greutatea de numai 960 g şi lungimea totală de 216 mm.

Lucrurile păreau că se vor opri aici în momentul când atenţia fraţilor Mauser s-a îndreptat spre realizarea unor noi sisteme de înzăvorâre şi a unui model de pistol de concepţie total diferită. Noua armă brevetată avea magazia în crosă. Aceste planuri au fost curând abandonate dar unele elemente au fost preluate şi folosite la pistoalele de buzunar.
În această perioadă a apărut şi M 1907 proiectat pentru folosirea cartuşelor de 9 mm, care ca lungime erau identice cu cele de 7,63. Aceste cartuşe se pare că erau copia cartuşelor fabricate de Georg Luger pentru armele Parabellum. Datele balistice ale cartuşului “Export Mauser 9 mm” erau considerate excepţionale, lui adaptîndu-i-se şi o armă, M1903 destinată mai mult pieţei sud-americane. Aceasta avea o greutate mai mare(1,32 Kg.), lungimea de 318 mm, lungimea ţevii de 140 mm cu 6 ghinturi orientate spre dreapta.
In 1912 s-a relut lucrul la vechiul model şi chiar înaintea primei conflagraţii mondiale Mauser oferă pieţei modelul M1912. Acesta nu s-a deosebit esenţial de fratele mai mare şi a fost fabricat pe scară largă pentru dotarea trupelor germane, multe dintre acestea fiind şi astăzi funcţionale.
Modelul din primul război mondial a fost cel mai comun; avea ţeava de 140 mm şi calibrul de 7,63 mm Mauser. In 1915 în perioada războiului, armata germană achiziţionează de la Mauser 150 000 de C96 pentru calibrul 9×19 mm Luger/Parabellum.
Pentru a simplifica problemele de aprovizionare cu muniţie, în 1916 trupele terestre solicită modificarea tuturor armelor pentru calibrul 9mm Luger folosite şi de alte arme ce dotau armata germană. Aceste modele pot fi recunoscute după cifra “9” gravată mare pe prăselele crosei şi vopsită în roşu. Modificarea pentru aceste cartuşe a fost relativ simplă şi s-a efectuat foarte rapid nefiind necesară decât reproiectarea magaziei, a ţevii şi a închizătorului.
După Tratatul de la Versailles fabrica primeşte o comandă consistentă pentru pistoalele de 9 mm cu condiţia ca lungimea ţevii să nu depăşească 101 mm. Astfel s-a trecut la fabricarea de serie a unei noi arme cu ţeava de numai 99 mm, toată producţia fiind dirijată către piaţa rusă.
În anii 20 Rusia sovietică achiziţionează un mare număr de arme C96 din varianta cu ţeava scurtă (99 mm) în calibrul 7,63mm.
În acea perioadă Rusia ducea lipsă de arme astfel că noul pistol a fost primit cu mare entuziasm dândui-se denumirea de “Mauser Bolo”, aceasta reprezentând prescurtarea cuvântului “bolşevic”, denumire extinsă mai târziu asupra tuturor modelelor cu ţeava scurtă. Se spunea că cu această armă se putea trage până la 1000 m. După aceasta ruşii şi-au realizat versiunea proprie pentru cartuşele de 7,62 Tokarev, aproape identice cu 7,63 Mauser, aceasta devenind muniţia standard pentru armele de mână ruseşti, printre altele ale pistoalelor T.T.(Tuski Tokarev) şi ale pistoale mitralieră P.P.S.(Pistolet Pulemiot Spagin).
In 1930 Mauser a efectuat o modificare a sistemului de asigurare care iniţial necesita doua mâini pentru manevrarea lui, făcîndu-l uşor de manevrat cu mâna care ţine arma.
În anii 1931-1932 inginerii de la Mauser dezvoltă încă două ultime versiuni, modelele 711 şi 712. Principala diferenţă a acestor două modele era adoptarea unei magazii detaşabile pentru 10 sau 20 de cartuşe. Modelul 712 era deasemenea prevăzut pe partea stângă a carcasei cu un mecanism selector de foc prin actionarea căruia arma putea trage în regim automat la o cadenţă de aproape 1000 de focuri pe minut. Datorită ţevii uşoare şi a cadenţei mari, tragerea full auto putea fi folosită relativ eficient pentru scurt timp şi numai cu patul de lemn montat. Un număr limitat din acest model a fost livrat armatei germane în perioada celui de-al doilea război mondial.
De fapt, primul pistol Mauser cu foc automat fusese deja fabricat în Spania în 1930, însă combinaţia sistemului de zăvor cu cursă scurtă şi muniţia folosită nu s-a dovedit prea fericită, cadenţa mare de tragere (teoretică 960/min, practică 80 – 120/min) făcând aproape imposibilă tragerea precisă cu această armă.

În 1939 producerea lui Mauser C96 a fost întreruptă deoarece fabricarea sa devenise prea costisitoare, fiind înlocuit cu modele mai moderne şi mai ieftine.
Acest pistol a fost copiat în mai multe ţări între care Spania şi China. Unele sunt copii excelente, perfect funcţionale pe cînd altele au păstrat numai aspectul exterior, având mecanismele diferite de modelul original.
În general se poate spune că C-96 este unul din cele mai remarcabile pistoale semiautomate din istorie, unul din primele proiecte de arma semiautomată într-adevăr practică. Era o armă destul de grea, cam urâtă, greu de reâncărcat, dar oferea o bună putere de foc la distanţe relativ mari, dublată de o bună fiabilitate.
Pe scurt, pistolul poate fi numit un “clasic”.


Pagina dintr-un catalog romanesc de arme de pe vremea cand tot romanul putea sa-si cumpere pistolul dorit la tejghea.

Bibliografie:
Die deutschen Pistolen un Revolver 1871-1945 .I.V.Hogg,
Branko Bogdanovic, Ivan Valencak, Das grose Buch der klassichen Feuerwaffen
E.J.Hoffschmidt.
Firearms Assembly
Kortegaard Engineering
Guns Review’ magazine issue date January 1990
Know Your Broomhandle Mausers’ by R.J.Berger
The Mauser Self-Loading Pistol’ by James N. Bedford and Jack Dunlap
System Mauser : A Pictorial History of the Model, 1896 Self-Loading Pistol’ by John W. Breathed, Jr. & Joseph J. Schroeder, Jr.
Guns Review’ magazine issue date May 1988
Target Gun’ magazine issue date September 1991
Kyrie Ellis

12 May, 2008


  Noutati Legislative

  Download

  Linkuri

  Arhiva Articole