Arma care mai târziu avea să fie cunoscută sub denumirea de “pistol mitralieră” îşi are originea la începutul secolului 20 şi a fost concepută în jurul ideii de infiltrare foc şi mişcare, destinată în mod special pentru curăţarea tranşeelor de soldaţi inamici.
Spre sfârşitul anului 1914, luptele din primul război mondial chiar dacă sângeroase au căpătat un caracter static de asediu mutual, desfăşurându-se într-o imensă reţea de tranşee ce brăzdau tot vestul europei. Acest tip de operaţiuni, relativ noi au dus la apariţia unui amalgam de arme noi între care mortierele şi grenadele reprezentau versiuni modernizate ale dispozitivelor folosite cu mult timp înainte şi la adaptate noilor condiţii tactice. Dar tot atunci au apărut arme într-adevăr noi, pistolul mitralieră fiind cu siguranţă una din ele.
Prima armă din această categorie apărută vreodată pe un câmp de luptă a fost Villar Perosa italiană în 1915. Era o construcţie extrem de complicată şi în ciuda evidentului său potenţial, se pare că nu a făcut o impresie deosebită.
Luptele infanteriştilor din primul război mondial au pus repede în evidenţă necesitatea dotării unei părţi a luptătorilor cu o armă mobilă care să aibă şi o mare putere de foc.
Franţa şi Anglia şi-au îndreptat eforturile asupra puştilor mitralieră uşoare C.S.R.G. Gladiator (Chauchat) şi Lewis. Germania s-a mulţumit cu o versiune relativ mai uşoară a mitralierei Maxim 08, Model 08/15, care va rămâne mereu prea grea pentru însoţirea infanteriei. Pe de altă parte, trupele germane au fost dotate de la începutul conflictului cu pistoale semiautomate P08 lungi şi Mauser 1896 dotate cu tocuri-pat care le transformau în mici carabine semiautomate şi a căror putere de foc sporită răspundea parţial noilor cerinţe ale războiului de tranşee.
Tot în 1915, Comisia Germană de Testare a Armamentului de la Spandau decide dezvoltarea unui nou proiect de armă. Pe parcursul războiului s-au făcut încercări pentru a transforma Lugerele şi Mauserele în arme cu foc automat care ar fi putut oferi celor care le foloseau o putere de foc sporită în luptele corp la corp dar toate aceste încercări au eşuat, o tragere precisă, ochită în regim automat fiind imposibilă datorită greutăţii reduse a armelor şi a cadenţei de tragere mult prea ridicate (1200 focuri pe minut).
