Pistolul mitralieră MP40, de Vili Stancu

A fost arma tipică a armatei naziste germane. Imaginea soldatului german este de cele mai multe ori asociată cu pistolul mitralieră denumit impropriu “Schmeiser”. Interesant că această armă a avut un impact visual mult mai puternic decât puşca Mauser sau Sturm gewehrul de la sfârşitul războiului. Pistolul automat ca şi categorie de armă a pătruns destul de greu în arsenalul armatei germane. A trebuit să treacă mult timp şi multe evenimente tragice s-au derulat până când conducerea armatei germane a admis importanţa vitală a pistolului automat.

Două argumente au stat la baza acceptării lui atât de târzii. Din punct de vedere tactic, cadenţa de tragere era mare, în schimb bătaia eficace care înclina balanţa în favoarea carabinelor a constituit un puternic impediment. Toată tactica şi strategia infanteriei era constituită pe lupta la o distanţă de tragere eficace de 600 m sau mai mult. Aceasta determina distanţa dintre cele două forţe combatante, dotate cu tradiţionalul Mauser. Pentru introducerea pistoalelor mitralieră care aveau eficacitate până la 200 m a trebuit complet regândit modul de luptă al infanteriei format în ani de zile şi chiar reorganizarea trupelor auxiliare. Nu este de mirare că şefii armatei au amânat până în ultima clipă această reorganizare. Au considerat ca fiind un curaj nebunesc să renunţi la vechiul stil de luptă verificat atâta vreme şi care şi-a dovedit eficienţa. Acest lucru a fost acceptat destul de greu de armata germană care se pregătea de război, fiind nevoiţi ca într-un timp extrem de scurt să-şi doteze trupele, să le instruiască, să-i înveţe un nou mod de luptă. Nemaivorbind de faptul că o mare parte a capacităţii de producţie trebuia blocată cu fabricarea noului produs, asta într-o perioadă în care războiul bătea la uşă. Citeste mai mult