Arhiva March, 2012

BERETTA model 951/952 de Adriano Simone

Pînă la sfîrşitul anilor ’30, armata italiană a adoptat Modelul 34. ca pistol oficial. Era nevoie de unificarea muniţiei într-un calibru sigur si puternic, pentru a fi folosit fie de pistolul-mitraliera M.A.B 38 proiectat in calibrul 9 Luger (cunoscut si sub numele de “Parabellum” sau “9 Long” in Italia) sau de modelul 34 care folosea calibrul 9×17 ( scurt).
Ca de obicei, dl Marangoni a fost proiectantul principal al unei arme care folosea “9 para ” ( cum il vom numi de aici înainte) cu numele Mod. 38.

image001

Din păcate, acest pistol nu a fost produs in masă datorită unei întreruperi cauzate de unii ofiţeri ai armatei italiene, care lipsiţi de viziune,au preferat în schimb modelul 34 introdus in serviciu cu cîţiva ani in urmă.
Pentru a fi încărcat si a trage carutuşele ‘’9 para’’, acest prototip este de fapt, o versiune mai mare a Modelului 34.
Dificultăţi tehnice majore au aparut imediat dupa începrea testelor : Mod. 34 a fost proiectat ca o armă ce utiliza presiunea gazului ( blow back), potrivita pentru calibrul 9 scurt, prin urmare ,nu era potrivita pentru puterea calibrului “9 para” ( folosit de catre M.A.B.), cea din urma fiind chiar mai puterica decat unele 9 X 19 produse în celelalte ţări europene.
Ţeava are 10.5 cm lungime si are 6 ghinturi (pe dreapta).Arma este facuta din otel inoxidabil si cîntateste in jur de 0.99 kg ( cu încărcătorul gol).

Dimensiunile exterioare sunt bineînteles mai mari decat Mod 34.
Dimensiunea generală aproximativă este de 17.8cm, înălţimea: 13.3 cm, iar grosimea maxima este de 3.1 cm.
Pentru această armă a fost realizat un toc similar cu cel al Mod. 23.
Acest accesoriu , produs din piele de culoare maro, este păstrat in stare perfecta in ‘’ Muzeul Beretta din Gardone V.T.
Din cauză că războiul era abia la inceput, producerea Mod 38 a fost sistată, dar va continua chiar dupa razboi împreuna cu prototipul 50 care a dus la realizarea Mod. 51 cîţiva ani mai tarziu.
După cum este menţionat mai sus, imediat ce razboiul s-a incheiat si dupa o scurtă reconstrucţie si reorganizare a fabricii, dl Marangoni şi-a continuat studiile legate de producerea unei arme care folosea calibrul „9 para”.
Obiectivul era acelaşi ca în perioada dinainte de război: creearea unei arme cu acelaşi calibru ca pistolul mitralieră M.A.B, folosit de armata italiană.
In locul celor 710 g ai Mod. 34 ( parametrii glonţului: greutate 5.95 g, presiunea :1200 kg/cm2, viteza: 258.4 m/sec), modelul 951 in calibrul 9para ( masa 728.60g )cu frema din Ergal saui cantarea 898.70 g cu frema din oţel.
Modelul 951 este recomandat pentru gloantele de 7.37 g , care exercita o presiune de 1977 kg/cm2 si atinge viteza de 332m/sec.
Aceste informaţii sunt declarate de catre fabricanţi in manualul de instrucţiuni al Mod. 951.
Mod. 50 a fost creat ,iniţial, la nivel de prototip ca o versiune avansată a Mod. 38; Mod. 50 a adus soluţii inovative în domeniul mecanismelor trăgaciului pe care le vom întîlni mai tîrziu la pistoalele anilor70.
Mai mult de atît, pentru prima oara la modelul Beretta, scoaterea încarcatorului de muniţie se făcea prin apăsarea unui buton aflat in apropierea bazei, pe partea stîngă a mînerului.
Totodată, aceasta arma prezintă aceleaşi defecte ca si Mod. 38: era modelul care folosea sistemul blow-back, nepotrivit pentru puternicul calibru 9 parabellum.
Beretta a făcut faţă acestei probleme cu două soluţii testate anterior pe alte arme de succes: ţeava de tip Browning şi sistemul Walther.
Cîteva prototipuri au fost construite dupa teste în care sistemul Walther P38 si-a atins ţinta (fara a se menţiona siguranţa de care a dat dovadă în faţa testului suprem: războiul). Beretta a luat aceasta decizie in ciuda preţurilor de producţie care au crescut.
Această soluţie a fost mai tîrziu confirmată ca fiind cea mai potrivită pentru structura de tip deschis a glisierei, folosită de catre Beretta mulţi ani de-a rîndul.
Alte soluţii au fost propuse pentru mecanismul de dezasamblare ( prezent pe partea stîngă a prototipului) pentru motive de siguranţă ( aflat in spatele tragaciului la prototip) si pentru culisare, construit din aliaj . (Ergal).
În ultima parte a anului 1951, modelul final a fost, in cele din urma, finisat, numindu-se Modello 951, producţia în masă începînd la finele anului 1952, atingînd condiţii de fabricaţie maximă in anul 1953.
Arma era o noutate si folosea in acelaşi timp soluţii foarte simple.
De fapt , aceasta armă a fost imediat adoptată ca armă oficială de catre poliţia din Italia şi de către marină, precum si de două ţări aflate în stare de ostilitate: Israel si Egipt.

Modelul 951 Calibrul 9 para:

Inchiderea:
Este un sistem geometric de închidere cu recul scurt tip Walther P38.
În timpul tragerii,ţeava si glisiera, ţinute împreună de un bloc oscilator, se mişcă înapoi jur de 0.8 cm. Sistemul se mişcă pe ghidajele glisierei ajungînd pana la declanşator aflat pe mîner.
Această mişcare permite unui piston aflat sub camera cartuşului sa facă blocul să se roteasca în jos pentru a deconecta ţeava de glisiera. Prin urmare ajungîndu-se la ejectarea cartuşului tras.
Blocul osclilator, mai mic in comparatie cu cel al P38, a cauzat blocaje anumitor modele, blocînd complet arma, facînd imposibil glisajul.

Glisiera:
Bine finisată, obţinută dintr-un aliaj de nichel-crom după tratament chimic.
Sistemul de ochire este foarte simplu si deja folosit la alte arme faimoase.
Înălţătorul cu crestatură rectangulară şi cuiul cătării fixat pe glisieră nu sunt potrivite pentru focul rapid îni condiţii slabe de lumină.
La prima serie de arme produse, glisiera era puţin mai scurtă

Ţeava:
Finisată foarte bine, are 6 ghinturi pe dreapta si o lungime de 11.5 cm.
La arsenalul din Terni există expus un model cu teava de 12.5.
Siguranţa:
Avem prezentă doar o siguranţă , care blocheaza cocoşul si trăgaciul. Se găseşte pe partea stîngă de sus a mînerului.
Se pare ca aceasta era soluţia Departamentului Militar, care a examinat proiectul pentru a-l standardiza cu pistolul mitralieră M.A.B. Cu siguranţă, acesta este punctul slab al armei, si nu este recomandat sa fie purtată cu glonţ pe ţeavă.
Pe de altă, Regulamentele Militare excludeau posibilitatea unui accident , permiţînd purtarea armei doar cu cocoşul armat pentru a uşura armarea pistolului.

Tragaciul:
Este un tragaci clasic în stilul Beretta îmbunătăţit în cursul fabricaţiei.
Rezistenţa este de 2.79 kg
Datorită rezistenţei destul de mari nu este ideal pentru tragerile de precizie.

Încărcătorul:
Are o capacitate de 8 cartuşe.
După cum am menţionat anterior, Beretta a introdus pentru prima data butonul de eliberare plasat pe partea stînga – jos a crosei.
Această poziţionare este destul de incomodă; de fapt sunt necesare 2 mîini pentru scoaterea încărcătorului. Totuşi, acestă configuraţie a fost menţinuta de Beretta la derivatele lui 951, la toata seria 70 şi la cîteva prototipuri ale modelului 92.

Frema :
Este facută din oţel, foarte bine finisată cu toate că iniţial a fost dedicată utilizării militare.
Pentru prima dată este introdus aşa numitul „hold open lever”, un dispozitiv care blochează glisiera în poziţie deschisă cu ajutorul unui element plasat chiar in magazie care acţionează la tragerea ultimului cartuş.
Cîteva loturi cu frema mai mică din ‚Ergal’ au fost fabricate, de asemenea, dar Departamentul Militar nu le-a luat in considereare la fabricarea unui pistol cu vocaţie militară
Aproape toate aceste loturi a fost vîndute în Columbia în timp ce Poliţia Italiană a luat în 1975 ultimile dintre aceste arme cu titlu experimental.
În anul 1975 , o glisiera mai mare este montată, pe care a fost incripţionat 1975 (anul producţiei). Seria acestui lot este precedata de litera F.
Beretta a marcat Mod 51 pentru piaţa americană cu numele „Brigadier” şi in 1969 ca „Mod 104”. Preţul a fost de 199 USD in timp ce P 38 costa 235 USD.

Praselele :
Sunt din plastic negru cu striaţii rotunde, chiar alunecoase cînd mîna este umedă.
În unele cazuri exista inscripţionat logo-ul Beretta.

Dezasamblarea:
Este foarte uşoară , cu ajutorul unei pîrghii plasate pe partea dreapta a fremei.

image003

Model 951 Cal. 7.65 Parabellum (.30 Luger)

Luînd în considerare cel mai de succes 951 în cal. 9 para (înca interzis in Italia), în 1960, faimosul vînzător de arme Ravizza din Milano a plasat o comandă pentru cel cel mai mare calibru legal in Italia 7.65 Parabellum sau 30 Luger.
Primul lot a fost scos pe piaţă 1963 si a avut numere de serie începînd de la 01001 pînă la 02933, ulterior au mai fost comandate încă 800 de bucăţi.
Modelul 951 în cal 7.65 are aceleaşi caracteristici tehnice ca şi cel in cal. 9 para. Singura diferenţă este la finisajul ţevii.

Modelele de lux

Modelul 951 a fost fabricat si în versiunea aurită, gravat si dedicat probabil unui prinţ arab. Un exemplar este expus la expoziţia arsenalului din Terni.

Catalogul national nr. 16.

Au existat controverse in ceea ce priveşte această armă în principal deoarece este posibil să se înlocuiasca ţeava de cal. 7.65 cu cea de 9 para. Pentru acest motiv in 1971 Beretta a produs Mod. 952 cal. 7.65 parabellum pentru uz comercial.

Modelul 952 cal. 7.65 parabellum (.30 Luger)

Este complet similar cu modelul precedent cu exepţia unor modificari la glisieră ceea ce face imposibilă înlocuirea ţevii cu una în calibrul 9 para.
Cîteva 952 au fost produse cu înălţător ajustabil si cu crosa din aliaje usoare.
Din cauza celor cîteva exemplare produse pistolul este o piesă rară si preţioasă din punctul de vedere al unui colecţionar.

Modelul 951 HELWAN cal 9 mm Luger

image005

A fost deja menţionat că modelul 951 a fost adoptat de Forţele Militare Egiptene în 1955. Alegerea a fost între arma italiană si modelul unguresc Tokagypt ( copia armei Tokarev TT33) cu toată influenţa exercitată de sovietici si de ţarile satelite acestora . Acest model este similar cu 951 cal.9 para cu excepţia unor particularităţi :
Prăsele din plastic negru gravate fin si fixate de crosă cu doua şuruburi.Butonul de eliberare al încarcatorului ca la modelul 34, înălţător mai mare . Inscripţionarile de pe partea stîngă a glisierei pe doua rînduri.

MODELLO 951
CAL 9MM PARA P. BERETTA 1953

seria este precedata de litera E.
Pînă in 1960 au fost vîndute 50.000 bucaţi Beretta a ales sa dea licenţa pentru producţia lui 951 la MAADI COMPANY FOR ENGINEERING din Cairo. Noul nume a fost HELWAN.
Aceasta este o copie a modelului produs în Italia şi are in mod similar butonul de eliberare al încărcătorului la baza mînerului. Pe partea stîngă este vizibilă inscripţia HELWAN cal 9 m/m UAR şi un cuvant arab. Calitatea înalta a materialului utilizat şi brunajul perfect a facut din HELWAN o copie perfecta a modelului italian.
Steyr si mai tarziu Interarms s-au ocupat de importurile în SUA unde arma a avut un mare succes, care în ciuda unui standard înalt de calitate a produsului a reuşit sa menţină un pret competitiv pentru un pistol semi-automat de 9mm – 170 USD
Cîteva bucăţi au fost disponibile şi in Italia dar cu calibrul modificat in 9×21 sau cu ţeava inlocuită cu cea de la 7.65 para.

In 1956 Israelul a testat diferenţa între revolverul Mod.10 S&W cal. 9mm si modelul 951 pentru un eventual viitor import din Italia. De fapt dupa războiul impotriva Egiptului Israelul a cumparat un mare numar de 951 împreună cu muniţia aferenta.
Modelul HELWAN 951 devine mai tarziu arma oficiala şi pentru alte ţări din Arabia si Africa ca Tunisia, Nigeria, Sudan si Liban.
In 1976-1977 Iraqul a început producţia lui 951 sub licenţa Beretta cu numele de Tariq. Confirmarea a fost in 1991 în timpul razboiului din Golf cînd trupele americane au gasit cîteva exemplare la soldaţii iraqieni.

image007

Modelul BERHAMA

În 1957 un oficialităţile egiptene au comandat la Beretta o armă de tras la ţintă si astfel s-a nascut Mod. 51/57 numit Berhama dupa numele ofiţerului care s-a ocupat de comandă.
Ţeava are lungimea de 150 mm si un îălţător ajustabila pe înălţime si pe lateral. Prăselele sunt din lemn si semianatomice. Calibrul este cel original de 9 para si are greutatea 990 gr.

image009


MODELUL 952 special cal. 7.65 para (.30 luger)

Din 1971 Beretta a inceput productia unei arme de tir (target shooting gun) similar cu Berhama, dar pentru piaţa italiană. A fost aproape o copie cu excepţia calibrului: 7.65 parabellum; acesta a fost de fapt cel mai mare calibru permis in Itlaia pentru o arma semiautomată.
A fost dotat cu înălţător ajustabil .Foarte grea pentru o arma de tir cîntareşte 1850 gr.

Modelul 951R cal.9 mm luger

Încă nu este clar dacă acest model iniţial numit Mod.51/spec. este un proiect original Beretta sau doar un model al Corpului Italian Special. Studiile au inceput in 1968 si producţia de masa in 1970. Înca nu se cunoaste numarul pieselor produse
O parte din aceste arme au fost cerute de Carabinieri. La prima vedere pistolul seamănă cu un 951 obişnuit dar ţeava, glisiera si crosa prezintă diferenţe substanţiale în dimensiune precum şi un dispozitiv special pentru focul in rafală
Încărcătorul are 10 gloanţe si o lungime de 129 mm ( faţă de Mod. 951 care are o lungime de 110 mm) sinu are sprijinul pentru degetul auricular. Este posibil sa încarci arma atît cu încărcătorul de 15 cît si cu cel de 8 gloanţe. Este disponibil şi un mîner pliabil pentru o mai bună mînuire în timpul tragerii la foc automat.
Greutatea totala este de 1300 gr in comparatie cu cele 890 gr a lui 951.
Să ne uităm mai aproape peste aceste diferenţe:

Glisiera
Greutatea este de 432 gr cu 200gr mai grea decît la modelul 951 cal.9 para, are dimensiuni mai mari dar este mai subţire. Aceste modificări au fost necesare pentru a încetini cadenţa de tragere. A fost nevoie de fapt de a întări sitemul de blocare al glisierei şiî acelaşi timp de a scădea greutatea pentru un mai bun control.
Beretta a ales să nu adopte alte soluţii de fabricaţie ca de exemplu un amortizor al cocoşului cuplat cu o glisieră mai mare .Geniul managerului de proiect a constat în decizia de a nu construi o arma nou-nouţă dar in schimb să modifice modelul 951.

evitînd astfel adăugarea unui nou si complicat mecanism. Alegerea a fost înţeleaptă. Lungimea ţevii este de 125 mm cu 6 ghinturi caracteristice .
Sistemul mecanismului de tragere a fost deasemenea modificat.Un nou design a fost studiat pentru trăgaci si pentru cocoş pentru a se potrivi cu arma automată.
Poziţionînd selectorul pentru foc automat (AUT) disconectorul este deconectat si pîrghia pentru foc automat (plasată pe partea stanga a mînerului) are prioritate in timpul percuţiei eliberînd cocoşul numai cînd închiderea este completă. Aceasta este probabil singura inovaţie interesantă a acestui model.
Pentru tragerea semiautomată selectorul trebuie pus la poziţia SEM.
Mînerul auxiliar este din oţel cu două butoane pentru blocare în poziţia deschis si închis, şi acoperit cu doua prăsele din lemn gravate pentru o priză mai bună.
Să vedem cum funcţionează o astfel de armă.
La prima vedere ne putem gîndi că eliminarea disconectorului (dispozitiv care întrerupe secvenţa de tragere după fiecare tragere) şă facă posibila tragerea pe foc automat, ei bine nu este adevarat. După primul foc cocoşul va urmări glisiera înspre poziţia închis acumulîndu-se destulă energie pentru o nouă percuţie.
O soluţie stralucită la această problema a fost gasită la 951R doar prin simpla adaugare a unei piese care întîrzie eliberarea cocoşului obţinîndu-se o secvenţă de tragere doar atunci cînd închiderea este completă.
Cadenţa de tragere este foarte mare de aproape 1000 focuri/min. Aceasta inseamna ca 10 gloanţe din încarcatoar sunt trase flash, cartuşele fiind ejectate într-un arc de cerc regulat.
Precizia în atingerea ţintei nu este optima datorită reculului în timpul tragerii. Trebuie luată în considerare greutatea, numai 1300 gr faţă de puterea calibrului. Este de asemenea imposibil să întrerupi focul automat prin eliberarea presiunii dinn trăgaci deoarece primul foceste urmat de cel puţin trei secvenţe superrapide.
Aceasta limitare va fi pusă la punct in viitor la noul Beretta 93R capabil să tragă rafale de cîte 3 gloanţe. Pentru a avea rezultate mai bune în ceea ce priveste ţinta, distanţa optimă de tragere pentru această arma este de 10 pînă la 15 metri.

image011

Articolul face parte din lucrarea « Beretta –Pistole anni 1950-1970 » publicată la editura Italia Editrice new. Cu acordul domnului Adriano Simone am putut să îl traducem si să îl publicăm pe pagina de web Asociaţiei Naţionale a Colecţionarilor de Arme . Din păcate nu am putut folosi si pozele originale.

Add comment 5 March, 2012


  Noutati Legislative

  Download

  Linkuri

  Arhiva Articole