Arhiva December, 2015

Istoria motocicletei cu ataș ca armă , de Pera Baity

În 1885 inginerul german Karl Benz termina construcția triciclului său Benz Motorwagen, primul automobil cu MotorAprindereScanteie4T, a cărui funcționare era o repetiție ciclică a unei arderi rapide si expansive. Fără să se fi cunoscut cu dânsul, in același an, echipa de ingineri Daimler&Maybach termina construcția primei motociclete cu motor MAS4T și transmisie primară cu 2 viteze, Daimler Reitwagen.

În noiembrie 1885, Paul Daimler- fiul de 17 ani – conduce motocicleta pe o distanță scurtă între orașe.
Cu toate că șaua de piele a luat foc de la sistemul de alimentare și aprindere, este începutul unei povești tehnologice interesante și al pasiunii deosebite simțite de posesor pentru motocicleta sa.

1885 a inaugurat și relativa rivalitate între automobil și motocicletă iar pentru început automobilul a fost preferat, producțiile de serie pentru diferite mărci de automobile au demarat până sa înceapă noul secol XX. Dar amploarea pe care o capată ciclismul și consacrarea cadrului de bicicleta Rover (țevi alămite și roti egale, cea spate tractivă) fac din instalarea unui motor pe bicicletă un deziderat general.

La finele Belle Epoque, în ajunul războiului, motocicleta modernă a luat naștere: s-au patentat cadre tubulare ranforsate, suspensii față lamelare, frâne, ambreiaj, cutii de viteza cu roți dintate mobile, transmisie finala pe lanț sau cardan, magnetouri și carburatoare, motoare mono, bicilindrice până la remarcabilul FN Four cvadricilindru. Desigur nu toate cele 720 de mărci diferite de motociclete din epoca antebelică întruneau toate aceste atribute moderne simultan. Majoritatea dispar de pe scenă ca eșecuri tehnice și comerciale însă excepţiile au fost remarcabile.
Poate nimic nu spune mai mult de calitatea inalta oferită de unii fabricanţi decât călătoria neozeelandezului Ron Fellowes (http://oldblokeonabike.com/) ce a poposit și în Romania în 2012 în drumul său din Nepal până la fabrica belgiana unde s-a născut al său FN Four 1910.

Cartea din 1920 ”Reminescence of motor cycling Ixion” – împart cu plăcere o varianta electronică –descrie, intr-o manieră seducătoare, experiențele motociclistului în aceasta epoca de pionierat. Epocă plina de praf, vaselină, curele de transmisie rupte și prea puțină recunoștință din partea pasagerei rămase și ea în drum.
După scaunul din coșul frontal ce incurca vizibilitatea și expunea pasagera la accident sau remorca- șaretă tractată după motocicleta ce umplea veșmintele de damă cu gaze de esapament si ulei nears, ataşul lateral a aparut ca o soluţie foarte bună.

Atașele nu s-au montat inițial de constructorul motocicletei, ca și circuitul cu acetilenă sau electric de iluminare, se achiziționau ca acesorii de la felurite firme ofertante. În 1912, spre exemplu, apare marca britanică Watsonian ce și astăzi are o producție de atașe de mică serie pe când aproape tot la fel de venerabile marci germane Steib și Stoye au incetat producția în 1990.
Dar și motocicleta trebuia să aibă o rezervă de putere pentru a acomoda greutatea și frecările suplimentare. În epocă 4 până la 6cp erau consideraţi potriviţi pentru înhămat și un ataș, iar aceștia se obțineau din motoare bicilindrice de peste 500 cm3.

Motociclete se folosesc pentru prima data în războiul burilor cât și în războaiele balcanice.Mecanicii-motocicliști în dese răgazuri de meșterire și speranțe, formaseră un atașament deosebit pentru motocicletele personale și le vor aduce alături în luptă, convingând superiorii că și motocicletele pot fi folositoare.

În 1914, atunci când izbucnește războiul mondial, motociclismul luase o mare amploare iar Anglia dar și Germania aveau deja unități militare de motocicliști. Motocicletele fără ataș- noi atașiștii le spunem ”solo”- au preluat din primele zile rolul de curier și semnalizare. Din mișcare avându-se în vedere și multitudinea de comenzi de mânuit în epocă (concomitent ghidon, manșon de accelerație, manșon sau levier de avans aprindere, levier de îmbogățire amestec, schimbător de viteze și pompă de ulei manuală) nu se puteau mânui și arme de foc.
Pe lângă transport ofițerime, echipament și muniție, ”atașistele” au îndeplinit acest rol: ocupantul lateral a sprijinit cu foc automat de mitralieră coloanele sau patrulele pe liniile de aprovizionare. Acolo unde războiul nu era impotmolit în rețele și tranșee, motocicleta înarmată a întreprins recunoașteri și asalturi alături de cavaleria hipo și mecanizată.
Motocicletele se specializaseră și fabricanții produceau modele dedicate frontului.
Atunci britanicii au fost cei mai avansați din punctul de vedere tehnologic și al utilizării motocicletei cu ataș în luptă. Fabricanții de ataşiste Scott, BSA, Matchless, Royal Enfield, Douglas și în special Clyno au asigurat nevoile frontului.

Motocicleta de luptă Matchless-Vickers 1917 8B2/M cu ataș cu 3 amplasări pentru mitraliera Vickers cal .303 (foto Bonhams prin Dailymail)

Organizate iniţial în unități de motomitraliere în cadrul artileriei de camp, apoi încorporate în Motor Machine Gun Corps vor fi mai ales folositoare pe fronturi unde se cerea mobilitate: Orient şi Africa de est.
Armamentul principal al acestor motociclete britanice proiectate pentru lupta a fost mai rar mitraliera uşoara Lewis cal .303. Majoritatea au avut ataşe construite în jurul unui afet pentru Vickers cal .303 răcită cu lichid. Afetul avea rotaţia şi elevaţia libere pentru a executa foc din mişcare, renuntându-se la clinometru. O placa faţă de blindaj proteja tragătorul iar pentru trageri antiaeriene exista un lagăr special pe care se putea muta arma. Cutia pentru banda mitralieră era ergonomic plasată, exista roată de rezervă interschimbabilă cu toate cele 3 roţi ale motocicletei şi efecte de campanie precum lopată şi cordelină îngreunau şi mai mult ansamblul. Pentru 2 astfel de ansamble de lupta exista în ordinea de bătaie câte o motocicletă de transport muniţie şi piese de schimb.

image002

Armata franceză s-a folosit în special de moto cu ataş britanice şi belgiene dar și indigene: Terrot și Gillet, dar nevoile razboiului de poziţie din vest au consacrat ataşiste ambulanţă. O mare parte a motociclistilor brancardieri francezi au fost femei.

După ce şi în Est marile ofensive nu mai mutau linia frontului semnificativ, Armata germană a luat mai puţin în serios rolul motocicletei şi cu atât mai puțin al celei cu ataş. Principalul fabricant a fost legendarul NSU din Nekarsulm, cea mai puternică motocicleta la care s-a montat ataș a fost NSU 7.5cp.
Armata chezaro-crăiască a folosit ceva mai mult mobilitatea oferită de produse Austro-Daimler şi Puch, Puch-ul de 900 cc oferind suficientă putere pentru ataș. Pe întinderile Galiției se puteau întâlni motociclete austro-ungare și rusești.
Se poate observa cum către sfârşitul războiului se adâncise un decalaj tehnologic: forţele Puterilor Centrale rămăseseră cu o flotă mică majoritar format din motociclete antebelice de concepţie civilă.

image003

Henderson, Excelsior şi mai ales Indian şi Harley Davidson au format grosul celor 80 000 de motociclete intrate in uzul armatei americane după 1915.
Excelentele atașiste Indian 1916 Powerplus cu motor bicilindru in V de 61 in3 (aprox 1000cm3) au fost echipate cât au stat pe pământ american cu mitraliere invechite Colt-Browning M1895 dar in scurta ofensivă americană în Vest au primit francezele Hotchkiss M1914 în calibru 8mm Lebel sau varianta americana de Hotchkiss portabil.
Este atestată folosirea Harley Davidson seriile J și F la urmărirea lui Francisco ”Pancho” Villa în campania din Mexic din 1916, apoi atașistele au trecut oceanul către Frontul de Vest.

image004Stânga Indian Powerplus 1916 a fost o motocicletă deosebit de puternică în epoca 18cp din 998cm3, mitralieră Colt-Browning M1895
Dreapta Harley Davidson model J cu mitraliera Benet-Mercie, variantă americană de Hotchkiss Portable

Armata ţaristă a beneficiat printr-un contract special de o cantitate mare de Clyno-Vickers apoi Matchless-Vickers inaugurând o tradiţie a trupelor moto ce s-a încheiat doar odata cu disoluţia Uniunii Sovietice.
România iernii 1916- 1917 era redusă teritorial la așa numitul ”Triunghi al Morții”. Iarna a prilejuit o perioadă de refacere. S-a îmbunătățit substanțial dotarea armatei, achiziționându-se de la francezi și britanici pe filieră țaristă și vehicule mecanizate.

image005

Clyno 5-6hp cu ataș și prințul Carol II mânuind mitraliera Vickers probabil în calibru 8mm Lebel
Motocicletă britanică grea (1910-1918) cu motor JAP,V2 cu supape laterale de 744cc, carburetor AMAC, 3 trepte de viteza cu arbori cu pinioane, 120 kg fără ataș, viteza maxima 81km/h.
Vickers este o evoluție Maxim funcționând după principiul recuperării energiei cinetice de recul, răcită cu lichid, a fost o armă cu largă răspândire, unanim apreciată pentru fiabilitate. (poză arhiva Pathe France) .

Finalul războiului a relevat succesul pe care îl puteau avea în ofensivă formațiuni mari de tancuri, fiecare națiune receptând noile realități și aplicându-le după posibilități. Atunci când tancurile aliate intraseră adânc in spatele liniei inamice în decursul ofensivei finale din toamna lui 1918, legătura informativă au ținut-o motocicletele.
În Rusia cuprinsă de război civil nu a existat răgaz. Vorba cântecului de propagandă: ”de la taiga până la mările britanice, armata roșie este cea mai puternică” s-a adeverit după ani sângeroși și mulțumită mobilității unor unități speciale. Pe întinderi nefortificate s-au folosit cu success automobile blindate Austin Putilov, motocicletele cu ataș Clyno și Harley Davidson și tachanka, trăsuri rusesti portmitralieră cu mult mai rapide decât chesoane de artilerie.
În conflictul dintre Polonia renăscută și Armata Roșie, șeful statului polonez Josef Pilsudski, ofițer de cavalerie, a răspuns tacticilor rusești cu ”taczanka” poloneze. Ulterior, în perioada interbelică, Polonia va dezvolta gama de motociclete CWS Sokol, remarcabila CWS M-III 1000 fiind o motocicletă grea atașată, echipată cu afet și mitralieră CKM Wz.30- o variantă de Browning M1917.

image006

Moto-mitraliere de la Centrul de Instructie al Cavaleriei Sibiu. Motocicletele sunt Harley Davidson JD model 1928. Vopseaua lor era probabil cea originala de fabrică verde-oliv H-D.
Motor de 74 in3(1231cm3) și 18cp cu supapă de admisie în cap si de evacuare lateral – de unde decupările ce se văd în rezervor (așa numitul motor F-head), pompă de ulei antrenată de motor, system de ungere fără retur ”total-loss”, frâne pe tambur, claxon,far electric și vitezometru.
În nomenclatorul armatei române, motociclete Harley Davidson au rămas înregistrate până în preajma celui de-al doilea război mondial.

Moto-mitralierele românesti incadrate inițial în Batalionul Carelor de asalt au fost transferate în subordinea cavaleriei pentru cercetare. Deși foarte promițătoare dotarea inițială cu 76 tancuri Renault FT 17 și autoblindate cât și doctrine ale trupelor blindate redactate de tanchiști români in anii ’20, în anii interbelici România nu a asigurat un ritm de dezvoltare militar corespunzator.
Zorii celui de-al doilea război mondial surprindeau România cu puține FT17 rămase funcționale, perimate si uzate moral. În acea clipă critică, cu costuri mari, dotarea regimentelor de care de luptă și motomecanizate s-a completat prin achiziții urgente de la toate taberele beligerante de la vehicule blindate până la motocicletele cu ataș.

Terminând războiul cu doar 4500 motociclete în serviciu, majoritatea solo și în scopuri auxiliare, armata germană a revizuit situația în interbelic în ciuda reducerii numerice și constrângerilor. Republica de la Weimar(1919-1933) a introdus în dotare sute de Victoria KR 6 cu ataș, suplimentate apoi de BMW R11. Concepția însă a suferit cea mai mare schimbare și, odată cu regimul nazist, noua doctrină blitzkrieg va da motocicletei cu ataș un rol foarte important.

Stânga – BMW R11 fabricată în aprox 7500 exemplare in anii 1929-1935, cadru perimetral, motor boxer, și transmisie cardanică, 750cm3, raport de compresie 5,5:1, 18cp la 3400 rot/min, 3 viteze, viteză maximă cu ataș 85km/h, 162 kg fără ataș.
Spandau MG-08 în calibrul cel mai întâlnit Mauser 7.92×57, o excelentă evoluție Maxim
Dreapta – BMW R11 1931 al poliției prusace Berlin-Kreuzberg,restaurată .

image007 image008

Lecțiile războiului mecanizat au fost pe deplin studiate și aplicate în Uniunea Sovietică cu ale sale ambiții de cucerire mondială. Capacitatea motocicletelor cu ataș de infiltrare adâncă în spatele frontului a fost validată în exerciții militare extinse alături de armate de parașutiști și de tancuri rapide.
Institute de cercetare militarizate au depus eforturi pentru creerea unor motociclete indigene.

Precum majoritatea produselor tehnologice în întreaga istorie sovietică, neglijând considerente de profitabilitate sau atragerea cumpărătorului, acestea au fost proiectate în primul rând în scop militar. Poate de aceea, deși inspirate din produse civile americane sau germane de succes, motocicletele sovietice de început nu au fost prea reușite. La tradiționalul arsenal Izmash din Izhevsk a început o producție separată moto, Izh-7 solo și PMZ A-750 echipat cu ataș.

Și uzinele moto ce se construiau de la zero la Moscova, Taganarog, Irbit, Leningrad, Harkov erau neobișnuite. Ele asimilau producția integrală a componentelor: de la piesele nemetalice până la șuruburi, cauciucuri vulcanizate și componente din aluminiu turnat sau forjate de oțel.

La sfârșitul anilor ’20, BMW R11 cu ataș era un ansamblu deosebit de elegant și de scump format din piese de la aproximativ 80 de furnizori. Rațiunea pentru care PMZ A-750 cu ataș nu avea ca piesă furnizată (în afară de materia primă brută) decât mitraliera ușoară Degtiariov DP 7.62x54R era una pur militară: autonomia fabricației și funcționarea neîntreruptă la capacitate maximă pentru războiul ce urma sa vină.

image009 image010


Stânga – PMZ-A-750 exemplar din 1938 în stare originală proprietar military-angar.ru
Dreapta – kit la scara 1/35 de PMZ-A-750 cu mitralieră DP 7.62x54R

Despre fapte de arme deosebite ale motocicletelor cu ataș în cel de-al 2-lea razboi mondial și despre evoluția lor până în zilele noastre, într-un articol următor.

Bibliografie:
Military Motorcycles- P. Ware, Hermes
Ultimate Harley-Davidson- H. Wilson , DK Publishing
Kräder der Wehrmacht – H. Hinrichsen, Dorfler
Trupele Blidate din Armata Română 1919-1947 – C. și I. Scafeș, H. Șerbănescu, MMN
www.ridingvintage.com
www.1914-1918.invisionzone.com
www.world.guns.ru
wikipedia.org

Add comment 2 December, 2015


  Noutati Legislative

  Download

  Linkuri

  Arhiva Articole