Armele nu sunt periculoase …..ele devin astfel prin mina şi gindirea celor ce le folosesc. Omul actioneaza tragaciul şi nu invers.
O arma de foc trebuie respectata şi în acelasi timp cunoscuta , inteleasa şi privita ca un mijloc personal de folosinta numai în anumite ipostaze. Posesorul de arme trebuie sa cunoasca potentialul de ucidere al acestor instrumente şi sa aiba în permanenta control asupra lor.
Posesia unei arme de foc impune detinatorului o responsabilitate imensa atit civila cit şi penala , el trebuind sa constientizeze faptul ca detine un mijloc prin care poate curma o viata , poate chiar a lui.
Pentru prevenirea unor accidente nedorite , dar oricind posibile trebuie sa insistam pentru respectarea unor reguli esentiale de manevrare a armelor.

Când luam o arma în mina , intotdeauna o consideram incarcata şi în stare de functionare , după aceea se verifica existenta cartusului pe teava şi starea incarcatorului.
Tragaciul nu va fi actionat decit după ce vom fi convinsi ca nu vom regreta acest gest.
Arma nu se ofera oricarui curios , şi totusi când o oferim repetam verificarea existentei cartusului pe teava şi scoatem incarcatorul , apoi o inminam cu patul spre cel care o primeste.
Arma nu se indreapta nici în joaca sau gluma ( cu toate ca la manevrarea armelor nu poate fi vorba de joaca ) catre o tinta vie şi nici nu te uiti pe teava sa vezi “ce frumoas arata din fata.”
În cazul în care posesorul de arma participa la o actiune organizata , tragere în poligon , vinatoare , trebuie sa respecte cu strictete indicatiile celui ce conduce activitatea.
Cu armele speram sa ne descurcam din ce în ce mai bine …. Dar fiecare detinator pentru a se bucura de aceasta pasiune deosebita trebuie sa nu uite ca exista un “ regim al armelor şi munitiei “ care trebuie respectat cu strictete.