Istoria AK, de Viorel Liviu Pop

Peste ~3 luni (27 decembrie) se implinesc 60 de ani de cand a fost adoptata. La multi ani!
Inainte de a putea aprecia ce a insemnat aparitia Avtomat Kalashnikova Obrazets 1947 (AK-47, cum este cunoscut pe tot globul) trebuie sa avem in vedere cam ce exista in epoca respectiva in materie de arme cu incarcare automata. Ultima decada a secolului XIX a insemnat mai mult decat 10.000 de ani de evolutie umana in ceea ce priveste dezvoltarea tehnicii si in special a mecanicii. In domeniul armelor de foc, in aceasta perioada s-au pus bazele mecanismelor pe care le folosim si in ziua de azi, ba chiar s-au cristalizat mecanisme care au ramas neschimbate dupa mai bine de 100 de ani. Perioada extrem de agitata, marcata de conflicte armate permanente, mai prin toate colturile lumii si, in special in colturi indepartate, departe de ochii mediei ce abea se nascuse, a oferit prilejul de a experimenta in practica toate noile achizitii ale tehnicii. Aparitia mitralierei, arma ce oferea posibilitatea raspandirii unui ‘nor’ de proiectile, cu o cadenta foarte mare si deservita de un numar minim de soldati a deschis ochii tuturor strategilor in ceea ce priveste avantajul folosirii armelor ce puteau reincarca foarte rapid.

Chiar inainte de sfarsitul secolului s-au cristalizat principalele arme de infanterie ce aveau sa domine conflictele din prima jumatate a secolului urmator, Mosin-Nagant 91/30 si Mauser 98. In anii imediat urmatori cam toate armatele moderne trec la adoptarea armelor sistem bolt-action cu magazie de cartuse sub culata, alte variante aparute fiind reproduceri sau mici evolutii ale sistemului Mauser in peste 75% din cazuri (Enfield MK engleze, Patern americane, etc.). Insa tehnica nu tinea pasul cu dorintele si dezideratul de a avea o arma cu o putere similara carabinelor si cu incarcare automata care sa fie si portativa nu putea fi atins inca. Mitraliera Maxim implinea primele deziderate dar numai portativa nu putea fi numita, la fel ca si urmatoarele aparitii.
Citeste mai mult

Modele celebre.Revolverul Nagat 1895, de Cristian Radulescu

Puţine revolvere, cu excepţia Coltului au atins celebritatea acestei arme şi s-au bucurat de statutul de armă de serviciu pentru o perioadă de timp atât de lungă. Devenit celebru ca armă de serviciu în armata rusă, revolverul Nagant a fost folosit deopotrivă ca armă regulamentară în Belgia, Brazilia, Norvegia, Suedia şi Polonia.
Fraţii Emile şi Leon Nagant au fost inventatori şi fabricanţi de arme, care au trăit la sfârşitul secolului al XIX-lea. Revolverele lor au fost folosite pentru dotarea armatelor unor ţări ca Belgia, Luxemburg, Norvegia, Suedia,Serbia şi a unor state sudamericane.
Cea mai cunoscută creaţie a lor, a fost revolverul M1895 fabricat în Rusia pînă în anul 1944. În Polonia, Nagantul a fost folosit în perioada interbelică pentru dotarea serviciilor de gardă, aici fiind fabricat cu utilajele Nagant originale.Cea mai cunoscută creaţie a lor, a fost revolverul M1895 fabricat în Rusia pînă în anul 1944. În Polonia, Nagantul a fost folosit în perioada interbelică pentru dotarea serviciilor de gardă, aici fiind fabricat cu utilajele Nagant originale.
În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, mai multe state europene s-au decis să-şi doteze armatele cu revolvere de bună calitate. Cele mai des întâlnite au fost revolverele Nagant şi Chamelot-Delvigne.
Inventatorul belgian J.Chamelot şi binecunoscutul ofiţer francez H.J.Delvigne, au creat un revolver de o calitate excepþională avînd frema fixă (corpul armei). Reuşita lor a folosit ca bază pentru revolverul italian M1872 al fabricii Glisenti, pentru revolverul francez M1873/74 destinat ofiţerilor şi infanteriei, pentru modelul Elveţian M1872 şi M 1878 Schmidt şi deasemenea pentru revolverul Portughez M1879/86.
Firma Belgiană Nagant din Liege a realizat pe de altă parte propria armă preluată de mai multe ţări europene. In 1878, s-a decis dotarea ofiţerilor cu revolverul de 9mm al lui Nagant, iar 5 ani mai târziu s-a introdus un alt Nagant pentru „Artillerie de campagne et regiment du Train”.

In 1883 Luxemburgul comandă pentru nevoile poliţiei o altă interesantă realizare a Nagantului din Liege care avea o baionetă fixată pe vârful ţevii.
In anul următor, marina suedeză, a început să testeze aşanumitul „Föröksmodell-Revolver” tot al lui Nagant. Această armă de calibrul 7,5mm a fost adoptată de întreaga armată suedeză începând cu 15 februarie 1887 printr-o hotărâre a curţii regale. Conform clauzelor contractuale revolverul era fabricat de către producătorul original dar din 1898 Husqvarna Suedeză preia totuşi licenţa şi timp de şapte ani livrează armatei suedeze un număr de 13732 de bucăţi M1887. Suedezii au îmbunătăţit această armă folosind schiţele locotenentului major T.F.Törnell.
La cumpăna dintre secole, Nagant îmbunătăţeşte modelul prin adoptarea patentului Abadie. Acesta permitea rotirea liberă a butoiaşului printr-un sistem ce realiza o poziţie neutră a cocoşului. Prima şi singura ţară care a preluat modelul Nagant-Abadie a fost Serbia, care printr-o hotărâre a curţii regale datată 8 iulie 1891 declară Nagantul M1891 armă oficială şi comandă la Liege 12000 de bucăţi. In aceeaşi perioadă, folosind experienţa acumulată, fraţii Nagant încep proiectarea unei arme mult mai perfecţionate. Ideea lor nu era nouă. Daniel B. Wesson fabricase în 1878 un revolver, la care înainte de declanşare cartuşele erau împinse înainte, mecanism folosit de altfel şi de un alt talentat fabricant, iniţial de cutii de conserve din tablă, Henry Pieper, care avea un magazin pe strada Bayard din Liege, dar ale cărui revolvere sunt prea complicate şi fragile şi de aceea nu au avut mare succes.
Acesta a fost modelul cu cel mai mare succes de piaţă. In 1892, firma Nagant a oferit întâi Norvegiei noul revolver pe calibrele 6,5 şi 7,5mm.

Citeste mai mult