Nomenclatura cartuşelor cu tub metalic, de Vili Stancu

Modul în care a fost aleasă denumirea fiecărui calibru este subiect foarte controversat despre care nimeni nu poate afirma ca ştie tot, este o problemă generată şi de faptul că în lume nu există un sistem unitar de exprimare a calibrelor. În acest caz prin calibru nu ne referim la calibrul ţevii care în manuale este definit ca „diametrul interior al ţevii, măsurat între două plinuri”. El reprezintă forajul iniţial al ţevii la care se aplică apoi tăierea ghinturilor prin diverse tehnici de aşchiere. Idealul ar fi o formulă alfanumerică aleasă astfel încât să exprime toate caracteristicile esenţiale ale respectivului cartuş. Dar pentru că idealul este imposibil de realizat iar criteriile obiective de exprimare a calibrelor greu de formulat şi mai ales de acceptat de către toţi fabricanţii şi „consumatorii” de muniţie, nu ne rămâne decât să ne mulţumim cu ceea ce avem şi cu ceea ce putem găsi în literatura dedicată. Şi poate că aşa este mai bine. Cum ar suna să mergi la un magazin şi să ceri ceva de genul „23CM57YT”? Parcă sună mai dulce: “10 bucăţi de 223 vă rog”, sau “30-06 de unşpe virgulă şapte grame”, sau “Hornet… “. (dar m-aş lipsi cu plăcere de expresii gen: “o cutie de geco” sau “o cutie de cartuşe de plici”).

De-a lungul istoriei armelor mai ales în America de Nord denumirea calibrelor a fost în mare masură supusă hazardului sau unor criterii cel puţin haotice. De la apariţia cartuşelor metalice (cu tub metalic) atât în America cât şi în Europa şi Marea Britanie cartuşele au început să fie denumite în concordanţă cu criterii ce luau în considerare tendinţele vremii, obiceiuri, orgolii, caracteristici constructive, politici de marketing, etc.
Aici voi face referire la denumirile câtorva tipuri comune de cartuşe de puşcă şi pistol, evident ceea ce s-a putut sintetiza din modestele surse de informare pe care la care am avut acces. Citeste mai mult