Pistolul mitralieră, de Vili Stancu

Este o armã automatã care utilizează cartuşe de pistol şi cu care datorită greutăţii mici se poate trage epolat, sau din şold fără alt suport. Acest tip de armă şi-a făcut apariţia în cursul primului război mondial în momentul când lupta la mică distanţă a devenit predominantă. Prima ţară ce a utilizat-o a fost Italia care adoptă în 1915 arma Villar Perosa. Era o armă mai puţin obişnuită care folosea un cartuş de 9 mm gâtuit. În ciuda faptului că şi-a dovedit utilitatea în lupta de tranşee nu a avut răspândirea aşteptată.
Multe armate au cunoscut-o dar nu au adoptat-o, în principal pentru că exista o preocupare mai mare pentru necesitatea tirului precis la distanţe mari, calitate pe care pistolul mitralieră nu o putea oferi.

După italieni, următorii care descoperă avantajele acestei arme au fost nemţii care îşi dotează infanteria, mai ales subofiţerii de grad înalt cu pistoalele semiautomate dotate cu pat, acelea pe care Mauser le făcuse atât de populare. Acestea nu erau arme automate în adevăratul sens al cuvântului pentru că trăgaciul trebuia apăsat pentru fiecare foc în parte, dar ofereau posibilitatea unui tir rapid la mică distanţă, bine adaptat necesităţilor războiului de tranşee. După crearea încărcătoarelor cu capacitate de până la 30 de cartuşe nu a mai fost decât un pas până la adevăratul pistol mitralieră Machinenpistole.

Cercetările pentru realizarea acestui tip de armă sunt demarate în 1916 de către Hugo Schmeiser şi din 1918 îşi fac apariţia primele exemplare. Cum acestea erau fabricate de uzinele Bergman arma a fost cunoscută mai mult sub acest nume chiar dacă denumirea sa oficială era MP18 (Machinenpistole 1918). După mici modificări care îl fac MP 18 1, producţia de serie începe. Noua armă s-a dovedit foarte utilă pentru infanteria germană mai ales în perioada marilor ofensive de la începutul primăverii 1918. În vara anului 1918 se fabricaseră deja un număr de 35 000 de exemplare. Dar era prea târziu. Pentru germani războiul era iremediabil pierdut şi armatei i s-a interzis să mai folosească arme automate şi astfel pentru o bună bucată de timp acestea pică în uitare. Cu toate acestea putem considera Bergman-ul ca prototipul a aproape tuturor armelor de acest gen produse ulterior, astfel că o scurtă descriere a funcţionării sale va fi valabilă pentru toate celelalte. Citeste mai mult