de Ioan Gaucan
Spre deosebire de Marcel Proust care era în căutarea timpului pierdut, una din dorințele exprimate la începuturile asociației A.N.C.A a fost de descoperi nu numai arme interesante ci și lucrurile ce le-ar avea de povestit. Iată că și acest deziderat a fost îndeplinit și cum nimic nu este întîmplător, una dintre cele mai interesante descoperiri a venit dintr-un loc de unde nu ne-am fi așteptat.
La începutul acestui an un membru al asociației ne semnala existența unor arme interesante care deși erau păstrate în relativă siguranță, exista posibilitatea reală de a fi pierdute în primul rînd datorită unei legislații perfectibile. Fac o paranteză și vă informez că A.N.C.A nu numai că este recunoscută la nivel național și internațional, dar a reușit să trimită un reperezentant în prestigioasa Comisie Națională a Muzeelor și Colecțiilor, și tocmai datorită acestui fapt a fost deschisă calea către descoperirile despre care spuneam în deschiderea acestui articol.
Putem spune că o armă care nu a fost distrusă nu este niciodată pierdută și ea va apărea în locuri nebănuite. În cazul de față armele despre care vreau să vă vorbesc au stat în depozitul Muzeului Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa”. Probabil majoritatea cititorilor au vizitat acest muzeu în copilărie sau împreună cu copii lor și au fost încântați de frumusețea și bogăția exponatelor, dar jos în depozite se află armele despre care multă vreme nu s-a știut nimic.
Povestea începe în anul 1948 cînd Andrei Racoviță (unul din moștenitorii savantului Emil Racovița) donează muzeului Antipa mai multe obiecte ce au aparținut faimosului savant. Este vorba de 2 arme de vînătoare, un harpon, o medalie comemorativă a expediției Belgica, cinci caricaturi executate la polul sud și o colecție de 212 diapozitive din timpul aceleași expediții. El menționează în actul de donație că armele de vînătoare erau foarte prețuite de savant întrucît l-au însoțit de-a lungul vremii atît în expediția Belgica, cît și în călătoriile sale în America de sud și în Africa.
Trebuie spus că expediția Belgica a fost prima expediție antarctică facută în scopuri exclusiv științifice. Aventura începe în portul Anvers la 23 august 1897. Dintre membrii expediției trebuie amintit Roald Amundsen (cel care va cuceri pentru prima dată Polul Sud) și bineînțeles Emil Racoviță care avea misiunea de a documenta flora și fauna întîlnită. Ceea ce și face cu mare atenție de-a lungul întregului periplu, întorcîndu-se în Europa cu 1200 de piese zoologice și 400 piese botanice. Expediția revine în după o iernare între ghețuri înapoi la Anvers pe 5 noiembrie 1899.
Reîntorcîndu-ne la armele în discuție, savantul scrie într-o notă atașată actului de donație că, aceste arme i-au salvat viața de cîteva ori de-a lungul călătoriilor sale.
Cu toate că în anii puterii populare, și aici vorbim de anul 1948, armele în general nu erau bine văzute și deja se avea în vedere confiscarea lor de la populație, se aprobă de către Ministerul de interne și de Ministerul Educației Naționale ca aceste arme să fie expuse într-o vitrină a muzeului ca mărturie a activității savantului.
Din păcate se pare că aceste aceste exponate nu au stat prea mult în expoziție și au fost retrase și depozitate. Interesant este ca miliția nu a dispus transformarea lor în arme nefuncționale, astfel că au fost pastrate într-o stare foarte bună. De-a lungul vremii au fost îngrijite, și după 22 decembrie 1989 au fost luate din nou în evidență și păstrate corespunzător. Este un lucru demn de laudă că au existat lucratori de poliție care au avut grijă să nu fie distruse. Conform legilor în vigoare ele au fost păstrate în safe-uri și cum muzeul are pază nu a fost nici o problemă. În ultimii ani armele au fost în grija unui coleg de asociație și muzeograf la această instituție. Fiind o persoană autorizată a putut sa le întrețină și să documenteze proveniența.
Sperând că v-am trezit interesul să trecem mai departe cu prezentare acestor adevărate bijuterii care fără doar și poate sunt mai mult decât interesante.
Prima armă este o pușcă de vînătoare marca Greener model 1875-1879 ( în această perioada armele fabricate au mici deosebiri în principal estetice), cu țevi juxtapuse lise de calibrul 12 și camera cartuș de 65 mm. Țevile sunt făcute din oțel special cu aspect damaschinat folosit numai la armele de înaltă calitate. Patul este din lemn de nuc lăcuit iar platinile laterale încastrate sunt de tip Purdey. Platinele sunt gravate cu motive florale, iar toate șuruburile laterale nu prezinta urme de desfacere.
Cele 2 cocoașe exterioare sunt și ele ornate cu motive florale și acționează 2 percutoare cu mișcare liberă. Tot la partea superioară a mecanimelor găsim zăvorul transversal (Cross-bolt). Acest zăvor transversal care este invenția lui W.W. Greener (patent Treble Wedge fast) face deosebirea dintre o armă obișnuită și una de calitate superioară. Zăvorul transversal Greener este cel de al treilea element de zăvorîre ceea ce face ca arma să fie foarte sigură în funcționare.Toate armele de vînătoare de o anumită ținută și nu numai, folosesc și în zilele noastre zăvorul transversal Greener. Cele 2 cocoașe exterioare sunt acționate de 2 trăgace în tandem protejate de garda trăgacelor. Mecanismul de asigurare este acționat de un levier aflat în partea superioară a patului.
Arma cuprinde urmatoarele marcaje: Pe șina superioară : W.W.GREENER 68 HAYMARKET LONDON & ST.MARY SQUARE BIRMINGHAM : DEPOT UNIQUE 8 AVENUE DE L’OPERA PARIS : WINNER AT THE LONDON GUN TRIALS 1875, 1877, 1878 & 1879.
Pe partea inferioară a țevilor găsim marcajul “choke”, marcajele de la Birmingham Proof House caracteristice anilor 1896-1904, seria armei, precum și un elefant ștanțat, marcaj caracteristic armelor originale Greener, dar care nu are legatură cu marcajele de test ( proofing) .
Starea armei este bună , cu brunaj original în proportie de 87%, urme de folosire, fără urme de oxidare în interiorul țevilor, și cu mecanismele în stare de funcționare.
Având în vedere seria această armă a fost cumparata (de/pentru) Emil Racoviță din Paris de la Depot Unique 8 avenue de L’Opera undeva între anul 1896-1897 ca armă personală și folosită în expediția Belgica 1897-1899
Cea de a doua armă este și mai interesantă fiind destul de rară și neobșnuită pentru producătorul ei. Este o pușcă Express-mixtă 3 focuri (cunoscută și sub denumirea drilling) marca St. Etienne, cu 2 țevi juxtapuse lise de calibrul 12 (18.53mm), camera cartuș de 65 mm și una ghintuită în calibrul .40 (10.2 mm). Țevile sunt unite prin sudare. Patul din lemn de nuc lăcuit, fără urme de uzură evidente, fapt ce atestă o atentă îngrijire. Mecanismul de dezăvorîre este acționat de un levier aflat în partea superioară a patului. In spatele levierului de desfacere se află un cursor cu care prin împingere înainte se selectează țevile lise, iar înapoi se selectează țeava ghintuită. NOTA: cu țeava ghintuita selectată, tragaciul din față va declansa percuția pentru țeava ghintuita iar tragaciul din spate va declanșa percuția pentru țeava lisă din stînga. Un lucru deosebit la armă este mecanismul de rulare al curelei de purtare care ruleaza cureaua în pat, și astfel arma e mai ușor de depozitat. Este un accesoriu opțional pentru armele scumpe. Capătul curelei din piele naturală care se prinde de țeavă este marcat BRETELLE AUTOMATIQUE Bte SGDG.
Arma cuprinde urmatoarele marcaje: Pe șina superioară : MANUFACTURE FRANCAIS D ‘ARMES DE ST. ETIENNE ; GRAND PRIX DE LA CHAMBRE DE COMMERCE 1895.
Partea plată a țevilor lise prezintă urmatoarele marcaje: țeava stînga este marcată cu “CANONNERIE DE LA MANUFACTURE”, țeava dreaptă este marcata cu “ FRANCAISE D’ARMES ST ETIENNE, lîngă aceste inscripții apare și marcajul specific pentru “canonnerie” 2 țevi de tun încrucișate și o săgeată încadrate de literele M și F.
În partea inferioară (spre camera cartușului) pe fiecare țeavă lisă există marcajul “DAMAS ECLAIR”, precum și marcajul de test de la St Etienne. Brevetul pentru oțelul DAMAS a fost depus la 21 noiembrie 1888 și este proprietatea Manufrance. Acest oțel era folosit numai la armele scumpe precum pușca Ideal sau arma prezentată în acest articol. Brunajul este unul deosebit de tip “Eclair”(cu tentă maronie). Având în vedere seria este produsă în 1896 și probabil a fost cumpărată din Paris o dată cu arma Greener prezentată mai sus.
Starea armei este foarte buna pentru vechimea ei, cu brunaj original în proporție de 85%, urme de folosire, fără urme de oxidare, interiorul țevilor lise este curat, iar la cea ghintuită, ghinturile sunt sunt aproape neschimbate, și cu mecanismele în stare de funcționare.
Spuneam că această armă este și mai interesantă deoarece este o armă de lux (cel puțin la vremea când a fost achiziționată). Se vede și în imaginea din catalogul Manufacture Francaise D’Ames De Saint – Etienne că este o armă de “8 Baguettes”, acesta însemnînd că este cea mai scumpă din categoria sa (exista și arme de 4 sau 6 baguettes).
Deasemenea este interesant și calibrul țevii ghintuite, acesta fiind un calibru folosit mai mult în Statele Unite. Este vorba de calibrul 40 Winchester (numit așa după producător), sau i se mai spunea 40-65 Winchester datorită faptului ca diametrul proiectilului este de 0.40 inci (10.2mm) și încărcătura de pulbere este de 65 grains (4,2 g). Acest calibru a apărut ca alternativă la mai puternicul 45-70 foarte folosit în acea perioadă, și avînd un recul mai controlabil a fost apreciat de vînătorii care aveau nevoie de un calibru puternic.
Așa cum scrie și în reclama din catalog este o armă recomandată în mod particular exploratorilor, lucru ce probabil a condus la achziționarea acesteia.
În încheiere vă aducem la cunoștință că ambele arme au fost clasate conform legii patrimoniului la categoria tezaur și sperăm ca în viitorul apropiat să fie din nou expuse la Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” spre bucuria cunoscătorilor sau a iubitorilor de istorie ce vor călca pragul muzeului.