Armata Britanică a folosit o întregă gama de mitraliere în aceasta perioadă de 20 de ani ca de exemplu Gatling , Nordenfelt şi Gardner. Deasemenea şi tunul revolver Hotckhkiss a fost încercat, dar folosirea lui s-a limitat la uzul naval . Toate aceste arme erau operate manual. Nordenfeld era mai degrabă o armă care tragea în salve decît o mitralieră cu foc continuu precum Gatling sau Gardner. Toate aceste trei arme foloseau încărcatoare gravitaţionale de diferite forme sau dimensiuni. Toate aveau aceleaşi probleme de alimentare, înrăutăţite de mediul dur în care erau folosite sau de proasta mînuire în timpul transportului. Acete mitraliere foloseau o întreagă varietate de calibre ca de exemplu: .45 Gatling, .577-450 MH sau 303 British. Alte calibre mai mari au fost folosite la Nordenfeldt – 1 inch Nordenfelt- şi la Hotckhkiss – 37 mm.
Nordenfelt şi Gardener în calibrul .303 british au rămas în serviciu la unele unităţi pînă la sfirşitul secolului XIX şi chiar începutul secolului XX. Uneori aceste mitraliere foloseau muniţie de alt calibru decît cel folosit la puştile regulamentare ceea ce a creat probleme de furnizare comisariatului şi personalului care erau implicat în folosirea lor. Nevoia de o muniţie diferită era datorată faptului că unele din aceste arme aveau o acută problemă de alimentare cu cartuşele regulamentare de calibrul .577-450 MH. Combinaţia acestor probleme: transport, încredere, eficacitate, au condus pe mulţi comandanţi la concluzia că aceste mitraliere nu meritau efortul de a fi duse în luptă !! Astfel s-a ajuns la faptul că atunci cînd aceşti ofiţeri de teren s-au confruntat mai tîrziu cu modernele şi adevăratele mitraliere Maxim sau Vickers M.K.I în trialurile din 1890 sau 1900 şi acum ajunsi ofiţeri de comandament să permită prejudiciilor din experienţele lor din trecut cu mitraliere manuale să le influenţeze judecata. Aceasta a condus ca Marea Britanie să fie în “urma timpurilor” în ceea ce priveşte folosirea şi numărul de mitraliere din cadrul armatei britanice.

O fotografie de la sfîrşitul sec. XIX din Enfield arată trei mitraliere aflate în acelaşi timp în serviciul armatei britanice.

• Nordenfelt ( dreapta ) trei ţevi
• Gardner ( stînga ) două ţevi
• Maxim ( centru ) 1890

Mitraliere precum Nordenfelt şi Gardener au rămas în serviciul armatei britanice pînă in 1903 ! În final au fost înlocuite de adevărate mitraliere automate precum Maxim şi mai tîrziu Vickers M.K.I

Mitraliera Vickers.303 s-a aflat în serviciul armatei britanice pînă spre sfîrşitul anilor ’60. Practic a fost folosită în toate războaiele în care Marea Britanie a fost implicată. A servit pe toate continentele, în toate anotimpurile, şi pe toate tipurile teren posibile. În toată această perioadă a şi-a dovedit supremaţia pe cimpul de luptă deoarece nici o altă mitralieră nu era capabilă să furnizeze o aşa mare putere de foc precum mitraliera Vickers. Dacă exista suficientă muniţie şi apă (pentru răcire) putea trage milioane de proiectile fără oprire.

În condiţii de test este cunoscut faptul că a tras 5.000.000 (cinci milioane) proiectile fără a arăta vre-un semn de vizibilă distrugere sau să se strice .

Nineteenth Century Maxim Machinegun on Field Carriage and Deployed on Field Tripod

Field carriage used when man hauling. Notice handles at foot end of trail.

Field tripod deployed for action, wheels set aside

Toate imaginile şi text-ul au copyright de Stuart Taylor.