MP 41 o Arma uitata, de Gaucan Ioan

Partajează

mp41_1Incepind cu primii ani ai secolului trecut armatele tarilor europene incep sa caute noi solutii pentru luptele ce se prefigurau. Era nevoie de o arma cu putere de foc  , capabila sa traga cu munitie obisnuita de pistol şi usor de transportat fata de o mitraliera sau o pusca mitraliera.

Astfel pistolul mitraliera ( aşa cum avea sa fie cunoscut) a fost folosit incepind cu anii 1918 , şi aici vorbim de  primul cu adevarat functional MP18 proiectat de Theodor Bergmann. Sub conducerea lui Hugo Schmeisser la Fabrica Haenel se modifica proiectul MP 18 aparind astfel MP 28 arma cu capabilitate de a trage atit foc cu foc cât şi automat.

Cum era de asteptat tari ca Germania sau Uniunea Sovietica se aflau în fruntea cercetarilor în acest domeniu. Astfel incepind cu anii 1930 incepe la fabrica Erma producerea pistolului mitraliera EMP 35 , arma proiectata de Heinrich Vollmer. A fost un proiect de succes ce a fost folosita şi de tari precum Franta , Spania , Mexic , Iugoslavia chiar sin timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Tot în aceiaşi perioada se dezvolta şi proiectul MP35 , arma a fost dezvoltata de Emil Bergmann (fiul lui Theodor Bergmann) ,şi fabricata cu succes la compania Bergmann din Suhl. Arma a fost folosita atit de armata germana cât şi de armatele altor tari precum Spania, Suedia , Danemarca , Etiopia , Bolivia.

Ca o evolutie logica apare astfel una dintre armele emblematice ale celui de-al doilea razboi mondial MP 38 , ulterior dezvoltat în MP 40 . Arma a fost atit de mediatizata incit putini cunosc povestea altor arme cel putin la fel de fiabile sau inovatoare. Aliatii il denumeau MP38/40 Schmeisser şi de aici porneste o confuzie majora.

În anul 1941 Hugo Schmeisser era inginerul sef al fabricii Haenel care la acel moment producea MP 40 pentru armata germana. Este posibil ca  Schmeisser  a dorit sa dezvolte o noua arma mai buna pentru infanterie , avind în vedere ca majoritatea soldatilor aveau în dotare carabina Mauser 98K , şi numai foarte putini prin comparatie erau dotati cu MP38/40 ( sefi de grupa , pluton sau tanchisti ).

Cum pistoalele mitraliera in general nu aveau decât capabilitatea de a trage pe foc automat , pierzind astfel din acuratetea tirului , din acest motiv a combinat mecanismul şi incarcatorul de la MP 40 cu patul de lemn şi tragaciul selectiv ( foc cu foc /automat) de la MP 28 . A rezultat astfel o arma mai stabila şi mai precisa la tragerea foc cu foc, avind un recul bine controlat datorita masivitatii patului de lemn.

Cutia mecanismelor a fost preluata aproape integral de la MP38/40 inclusiv inchizatorul masiv , deasemenea si mecanismul inchizatorului si lacasul incarcatorului.

Sistemul de percuţie este robust format de nchizătorul greu ce conţinea  percutorul  (care cu toate că nu este fixat rigid de nchizător, el poate fi considerat fix) şi un arc recuperator.

mp41_2Inchizătorul are formă cilindrică din oţel frezat cu diametrul de 33 mm pe o porţiune de 13 mm la fiecare capăt avnd diametrul de 35 mm. Cele două inele astfel formate,rectificate, asigură ghidarea şi alunecarea lui. Pe el sunt uzinate sau montate elementele specifice: prghia de armare, extractorul, şanţul ejectorului, pintenul de agăţare, lighenaşul cartuşului şi orificiul percutorului. Arcul recuperator este aşezat n interiorul unui sistem telescopic format din trei tuburi din oţel, partea mai groasă terminndu-se cu percutorul, ce intră n interiorul nchizătorului aproximativ 30 mm. Arcul nchis astfel ermetic este bine protejat, sistemul telescopic contribuind la micşorarea  cadenţei de tragere (500 focuri/minut). Fără acest element cadenţa s-ar situa undeva aproape de 1000 de focuri pe minut, nsemnnd un consum prea mare de muniţie

mp41_3Cătarea, dreaptă lamelară este supranălţată pe o rampă nclinată şi protejată cu un tunel cilindric. nălţătorul este dublu, cu o plăcuţă fixă pentru distanţa de 100 m şi una rabatabilă pentru 200 m.

Rezumind putem spune ca MP 41 este un pistol mitraliera cu incarcare la recul ( nu prin imprumut de gaze ) şi care trage din inchizator deschis.

Un detaliu interesant pentru aceasta arma este faptul ca incarcatoarele originale erau marcate ( la partea inferioara)  MP 41 Patent Schmeisser si sigla Haenel. Desi arma ca si MP 40  era fiabila , o slabiciune majora era acest incarcator de 32 de cartuse.

Acest incarcator spre deosebire de de incarcatorul de la pistolul mitraliera Thompson care era un incarcator pe dubla coloana cu dubla incarcare , Mp41 ( ca si MP38/40) folosea un incarcator dubla coloana cu incarcare simpla. Simpla incarcare ducea la o frecare marita a cartuselor ce urcau spre inchizator  , ocazional ducind la probleme de alimentare.Aceasta problema era exacerbata  de prezenta prafului sau altor corpuri straine. Alta problema era ca incarcatorul era folosit (gresit mai ales la MP38/40) ca punct de sprijin si acest fapt ducea de asemenea la probleme de alimentare.

Din pacate aceasta arma interesanta nu a intrat în dotarea standard a armatei germane ( Wehrmacht) . Productia de 26700 de bucati a fost data trupelor SS , trupelor de politie din Danemarca  şi aliatului de la acea data Romania . Practic MP 41 a fost folosita in lupta doar de armata romana atit pe frontul de rasarit cit si in ofensiva din vest dupa 23 august 1944.

Cu toate acestea la sfirsitul anului 1941 compania ERMA a intentat un proces privind incalcarea brevetului şi astfel compania Haenel a fost nevoita sa inchida productia.

mp41_4Vorbind despre cariera lui MP 41 în armata romana se pare ca aproximativ 4000 unitati au fost achizitionate pentru dotarea cavaleriei romane. Oricum dotarea armatei romane a fost destul de eteroclita în ceea ce priveste pistoalele mitraliera , pe linga MP 41 existind şi MP 40 , Orita sau Beretta 38A.

Reg.2 Rosiori în Ungaria – se observa dotarea variata a soldatilor. ( MP41 , MP 40 , Beretta  , Orita , PPSh )

Intorcindu-ne la H.Schmeisser nu putem sa nu amintim ca cel mai important proiect al sau a inceput undeva in 1938 . Aceasta noua arma automata care folosea un cartus de 7,92 (7.92 kurz) a primit numele de MP43 devenind una din primele arme de asalt moderne. Arma a suferit schimbari pe tot parcursul razboiului iar în 1944 apare „Sturmgewehr 44″ , care fara indoiala este cea mai importanta arma dezvoltata de Schmeisser , dar aceasta este alta poveste.

Hugo Schmeisser este “ recuperat “ de armata sovietica în octombrie 1945 şi fortat sa lucreze în continuare. Impreuna cu alti specialisti este mutat la Ijevsk în 1946 în muntii Urali unde se afla un important centru de cercetare. Aici lucreaza la proiecte secrete pina în iunie1952 , când se intoarce în Germania. Moare  pe 12 septembrie 1953 şi este inmormintat în Suhl.

Dincolo de toate aceste Mihail Kalaşnikov in  2009 admite că Schmeisser  a”ajutat” la designul  faimosului  AK-47, care seamana izbitor cu StG44 Schmeisser .

Date tehnice :
Denumirea germana : 9mm MP41
Calibrul : 9 mm Parabellum
Capacitatea incarcatorului : 32
Lungime : 863.5 mm
Lungimea tevii : 251.5 mm
Numar de ghinturi : 6 spre dreapta.
Greutate: 3.7 kg
Viteza initiala a glontului 340 m/s
Cadenta de tragere : 500/min ( teoretic) , 100-120/min ( practic)
Distanta efectiva de tragere 150-200 m.
Producator : CG Haenel Waffen und farradfabrik AG Suhl
Hogg, Ian; John Weeks (1977). Military Small Arms of the 20th Century. Arms & Armour
http://world.guns.ru/smg/de/mp41-schmeisser-e.html

Bishop, Chris (1998), The Encyclopedia of Weapons of World War II, New York: Orbis Publishing Ltd, ISBN 0-7607-1022-8 .

Ministerul Apararii Nationale , Instructiuni provizorii asupra cunoasterii si intrebuintarii si intretinerii pistoalelor mitraliera , Bucuresti ,1942
Scafes C , , Serbanescu H. , Scafes I. , Andonie C., Danila I., Avram R. Armata romana 1941-1945 Editura R.A.I., 1996
Nelson, Thomas B., The World’s Submachine Guns,
www.anca.com.ro
wikipedia

Partajează