Pușca Mitraliera VZ 26/30, Lehky Kulomet VZ 26/30 – de Ioan Găucan

Partajează

După cum spuneam într-un articol anterior, începînd cu primul război mondial a apărut necesitatea unei arme automate mai uşor de purtat ( mitraliera avea nevoie de doi sau trei oameni pentru a fi operată) care să asigure putere de foc şi unor unităţi aflate în mişcare, spre deosebire de mitraliere, mai grele, care se pretau foarte bine războiului poziţional. Se rezolva problema focului susţinut combinat cu mişcarea. Astfel că marile puteri s-au grăbit să adopte arme de acest gen.

Francezii cu a lor Chauchat 1915, britanicii cu Lewis 1914, germanii cu Bergman MG15 sau americanii cu a lor Browning BAR 1918 dau tonul unei noi categorii. Denumirea oficială pentru francezi era de puşca mitralieră ( adoptată şi de armata română), anglo-saxonii îi ziceau light machine gun, iar nemţii Leichtmaschinengewehr. Armele de acest tip şi-au dovedit eficienţa şi au devenit o parte importantă a arsenalelor moderne.

Una dintre țările europene cu o puternică industrie de armament, și aici vorbim despre Cehoslovacia, începînd cu anii 20 trece la proiectarea și dezvoltarea unei puști mitraliere proprii. Povestea începe cu testarea unor modele ce și-au dovedit valoarea precum M1918 Browning- BAR,

Hotcchkiss M1914, Madsen, St.Etienne M1907 precum și a modelului de”casă “ Praha II model alimentat cu bandă.

Dezvoltarea armei este încredințată noii fabrici de armament construită în orașul Brno sub numele de Zbrojovka Brno. Începutul nu a fost ușor datorită proceselor intentate de fabrica CZ Praha, dar începînd cu anul 1923 lucrurile încep să se miște.

Proiectul a fost încredințat lui inginerului Vaclav Holec, nimeni altul decît inventatorul puștii mitraliere Praha I 23 si Praha VZ 24 aceasta din urmă rămasă în stadiul de prototip. Experiența acestuia era vastă în domeniul armamentului fiind și proiectantul unui pistol semiautomat intrat în dotarea poliției și armatei.

Asistat de fratele său Emmanuel și de alți doi ingineri Marek și Podrabsky, Holek renunță la designul unei arme alimentate cu bandă în favoarea unui încărcător tip sector montat deasupra cutiei mecanismelor.

Și așa începe saga unei arme ce a facut istorie, fiind fabricată în mii de exemplare, folosite de forțele armate din cel putin 50 de țări, folosită în aproape toate războaiele începînd cu anul 1937, și scoasă din serviciu abia în anul 1990, ultima țara care a avut-o oficial în dotare fiind Marea Britanie, și aici vorbim despre pușca mitraliera Bren descendenta directă a ZB Vz.26.

ZB VZ.26 este o armă ce funcționează pe baza împrumutului de gaze, racită cu aer și avînd capabilitatea de a trage atît în modul semiauto cît și automat. Arma trage din închizător deschis ( ca majoritatea armelor din acea perioadă), țeava fiind ușor de schimbat pe cîmpul de luptă. Mecanismul este pus în mișcare de un piston de gaze cu cursă lungă aflat sub țeavă. Gazele ies printr-un orificiu ajustabil la unele modele, aflat spre capătul țevii . Pistonul face parte dintr-un ansamblu care conține portînchizatorul și închizatorul rotativ. Presiunea gazelor împinge pistonul înapoi realizîndu-se înzăvorirea și percuția. Arcul recuperator se află în patul armei și este conectat cu portînchizătorul printr-o tijă lungă. În jurul arcului recuperator se află și un arc tampon cu rolul de a amortiza reculul.

Mînerul de armare se află pe partea dreaptă a cutiei mecanismelor și nu se mișcă atunci cînd arma trage. Arma se alimentează dintr-un încărcător tip sector ce este inserat deasupra cutiei mecanismelor. Încărcătorul conține 20 de gloanțe ( ulterior apar și încărcătoare cu 30 de gloanțe). Tuburile trase sunt ejectate în jos printr-un orificiu ce are propriul capac ( anti praf, mizerie etc) ce se deschide atunci cînd trăgaciul este apăsat.

După cum spuneam arma trage atît în mod automat cât și semiautomat, mod selectabil printr-un mecanism aflat pe partea stîngă a mînerului pistol.

Datorită poziționării încărcătorului deasupra cutiei mecanismelor, înalțătorul se află deplasat spre stînga, iar cătarea este montata pe o protuberanță a blocului de gaze (pe țeavă) și ea fiind decalată spre stînga. Înălțătorul se poate ajusta cu ajutorul unui mecanism controlat de un buton rotativ marcat.

S-a pus accentul pe o ușoară demontare pe cîmpul de luptă, pe o întreținere modică precum și pe ușurința operarii. Astfel țeava se poate demonta foarte ușor fiind dotată cu un radiator pe toată lungimea ei și are în capăt un ascunzator de flacari. În cazul cînd arma era folosită din încăperi , țeava avea tendința de a se supraîncălzi, iar la unele modele chiar s-a renunțat la radiator. Țeava rezista la 200 de gloanțe trase la foc automat, iar în modul de folosire în rafale pînă la 15.000 de gloanțe trase. În cazul supraîncălzirii se putea schimba foarte rapid și ușor.

În mod standard arma era dotată cu un bipod rabatabil care era atașat la cilindrul de gaz. Patul avea montat și rezemător de umăr ce facilita operarea.

Deși arma era gîndită ca pușcă mitralieră, ea putea fi dotată cu un tripod și avînd suficientă muniție (încărcătoare) și țevi de schimb putea acționa la nevoie ca o mitralieră ușoară sau datorită aceluiași tripod putea fi folosită în modul antiaerian.

ZB vz.30 ( Zbrojovka Brno vzor 1930, vzor=model) este o variantă îmbunătățită a ZB vz.26. Armele sunt aproape identice ca aspect, dar modelul 30 era un pic diferit la mecanisme. Putem spune că era asemanatoare cu ZGB.33 care a fost adoptată de britanici sub denumirea de Bren Gun. Armele furnizate (vz27) pînă în 1930 erau afectate la mecanismul pistonului (blocare) de combustia încărcăturii care la britanici era cordita. La cererea britanicilor Holek a proiectat pe baza lui vz26 o nouă armă, ZGB33 (GB – Great Britain) care avea de la original principiul funcționării, metoda de înlocuire a țevii dar mecanismul trăgaciului va fi ușor modificat, și bineînțeles calibrul. Cehii vor livra cîteva duzini de arme englezilor, iar începînd cu 1935 Ministerul Britanic de război va semna un contract de licență. Arma va fi fabricată în Marea Britanie la arsenalul din Enfield, de aici derivă și numele armei, Brno – Enfield = BREN. Englezii cu această ocazie vor avea dreptul de furnizare a Bren-ului în întregul imperiu precum și Egipt și Irak.

Wermachtul a adoptat modelul 30 (după ocuparea Cehoslovaciei) sub denumirea de MG30(t), iar Iugoslavia va adopta modelul 30J (ultima varianta de 30) și o vor produce sub licență la arsenalul din Kraguevac sub denumirea Пушкомитраљез 7.9mm модел 1937″.

ZB vz.30 a fost fabricată sub licență în România de către Uzinele Metalurgice Copșa Mică Cugir (CMG Cugir). Producția a început în anul 1938 arma fiind denumită oficial pușca mitralieră ZB model 1930. Pînă în anul 1941 armata română avea deja în dotare 18000 exemplare, 5000 fiind fabricate la Cugir într-un ritm de 250 exemplare pe lună datorită procesului de producție mai laborios. ZB vz.30 a fost una dintre principalele arme ale armatei române fiind folosită în toate luptele purtate de ostașul român, de la Stalingrad pînă în munții Tatra.



ZB-ul model 30 a rămas în dotare și după război fiind pe rînd înlocuit de puștile mitralieră de fabricație sovietică. Ulterior ele au fost în dotarea Gărzilor Patriotice pînă în anul 1989.

Pușca Mitralieră
ZB vz.26 ZB vz.30 ZB vz.30J
Calibru (mm) 7.92×57 7.92×57 7.92×57
Lungime (mm) 1165 1180 1204
Greutate (kg) 8.84 9.10 9.58
Încărcător 20 20 20
Cadență 500 550-650 500-600
Viteza la gura țevii (m/s) 750 750 750

Arma a fost fabricată într-un numar de 145000 de unități și a cunoscut o răspîndire foarte mare În septembrie 1938 armata cehoslovacă avea deja în dotare 34550 de unități ( ZB26 și ZB30). Era cea mai răspîndită armă automată servind infanteriei, pe vehicule și fortificații. O dată cu ocuparea de către germani arma a continuat să fie fabricată la Brno pe tot timpul războiului.

Exportul a început cu seria a doua (o serie conținea 2000 unități), Primul export s-a facut în1926 Iugoslavia și Lituania, în 1928 în China, 1929-1932 Ecuador, Iran, Siam, Brazilia. Pentru fiecare țară a fost produsă în calibrul cerut, precum și cu accesorii diferite.

Bineînțeles exportul nu s-a desfășurat fără eforturi și obstacole, Cucerirea piețelor străine de către ZB vz.26 a fost o luptă cu firme renumite deja în domeniu, precum Vikers, Hotchkiss, Browning, etc, dar în teste arma cehoslovacă s-a dovedit superioară.

De-a lungul anilor, arma a evoluat, designul modificîndu-se la regulatorul de gaze, mecanismul pistonului, parțial la închizător, la bipod și la pat.

VARIANTE:

  • ZB vz.24 – Prototip
  • ZB vz.26- Varianta standard
  • ZB vz.27- Variantă propusă Portugaliei și Marii Britanii, model din care va fi dezvoltat Bren-ul
  • ZB vz.30 – Varianta modernizată
  • ZGB vz.30 – Varianta de export pentru Marea Britanie.
  • ZGB vz.32/33/34- Varianta Bren Gun modificata pentru calibrul 0.303 british.34 avea un încărcător de 30.
  • ZB 39 – Varianta comerciala a modelului Bren cu modificări, exportată și în Bulgaria în calibrul 8x56R ( aprox. 100 unități). Bulgaria a mai achizitionat și 3000 de bucăți ZGBvz.33 în acelasi calibru
  • ZB.Vz52/57. Bazată pe vz.26. Folosea atît încărcător cât și bandă. Inițial folosea muniție 7.62×45(vz52), ulterior a fost convertita la 7.62×39(vz.57). În serviciu în armata cehoslovacă pînă în 1963.
  • Pușca mitralieră ZB vz.26 a fost sursa de inspirație și pentru modele fabricate de alte țări, astfel găsim:
  • -Pușca mitralieră Tip 96- o variantă japoneza bazată pe mecanismul Hotchkiss model 1909 , exterior fiind similara cu vz 26, folosită de infanterie și dotată cu baionetă. Calibrul 6.5×50 Arisaka. Ulterior va fi înlocuită cu Tip 99 în calibrul 7.7×58 Arisaka.
  • -Pușca mitralieră Tip 97- varianta japoneza practic similara cu vz.26. Folosită pe tancuri. Calibrul 7.7×58 Arisaka.
  • Pușca mitralieră FAO.( Fusil ametrallador Oviedo). O copie a Vz.26 siVz.30 fabricată începînd cu 1951 la arsenalul din Oviedo. 10508 unități fabricate pînă în 1958. O parte au fost modificate în 1959 în calibrul 7.62X51 NATO, și alimentate cu banda de 50 cartușe aflata într-un tambur. Au fost cunoscute și ca FAO model 59.

BIBLIOGRAFIE

Bishop, Chris (2002). The Encyclopedia of Weapons of World War II
Hogg, Ian (2000). Jane’s Guns Recognition Guide Second Edition
Huon Jean – Chargeurs
Peterson Philip. Standard Catalog of Military Firearms -4th edition
McNab Chris, Twentieth-Century Small Arms
https://modernfirearms.net/en/machineguns/czech-republic-machineguns/zb-26-eng/
https://en.wikipedia.org/wiki/ZB_vz._26
https://cs.wikipedia.org/wiki/Lehk%C3%BD_kulomet_vz._26
http://www.militaria.cz/archiv/391/clanky/391-08.html
http://www.gotavapen.se/gota/artiklar/kg/swedish_kg3.htm

Partajează