De Radu Vescan
Pușca ZB este denumirea populară a armei principale de infanterie a armatei române, cu numele complet: Pușca ZB, md. 1924, cal. 7,92mm.
Istoria ZB și a vz.24
Numele modelului dat de producator și sub care este cunoscută arma în întreaga lume este: vz.24.
Producătorul a fost Zbrojovka Brno, din orașul Brno, actualmente in Republica Ceha. Zbrojovka înseamnă Armurerie sau Arsenal, deci practic ZB înseamnă Fabrica de arme din Brno.
Dar istoria acestei fabrici este lungă. Firma a fost înființată în 1918 ca o companie a noului stat Cehoslovacia, după destrămarea imperiului austro-ungar, din fostele ateliere de artilerie imperiale. Numele inițial a fost Ceskoslovenska Zbrojovka, A.S.– adică fabrica de arme cehoslovacă SRL, dar în 1940 numele s-a schimbat in Zbrojovka Brno, A.S.
Compania a trecut de la asamblarea de arme Mannlicher (care era pușca folosită de imperiul austro-ungar în primul razboi mondial) la asamblarea de puști Mauser Gewehr 98 și variantele sale.
Trebuie aici să menționăm sistemul Mauser, o acțiune bolt-action dezvoltată de Paul Mauser în compania proprie începând cu 1895. Sistemul a fost perfecționat până în 1898 când pușca Gewehr 98 a fost adoptată de armata imperiului german ca să înlocuiască Gewehr 1888. Sistemul Mauser a fost rapid recunoscut ca fiind unul din cele mai bune din lume, și o mulțime de țări l-au adoptat, unele chiar înainte de Germania. Este deci firesc ca noua companie ZB să caute să producă/copieze cel mai cunoscut și căutat sistem de la acel moment.
Astfel, primul model fabricat de ZB a fost 1898/22 și era bazat pe modelul mexican 1912 – o pușcă lungă, dar a fost repede înlocuit cu un nou model vz.23. VZ vine de la vzor, și înseamnă model în limba cehă. Vz.23 a fost prima încercare de a produce o armă complet nouă în noua fabrică. E inspirată din Karabiner 98AZ, și folosea o parte din piesele modelului anterior, dar cu o țeavă mai scurtă.
In timpul războiului, s-a observat o preferință a trupelor pentru armele mai scurte care erau mai ușor de manevrat în tranșee. Fotografiile din războiul de reîntregire ilustreaza realitatea folosirii de către infanteriștii și vânătorii români cu experiență de luptă, în special din anul 1917, a carabinelor de cavalerie, deci a variantelor scurtate ale puștilor de dimensiune normală.
A urmat vz.23A, practic aceeași armă dar produsă din piese noi. Iar in 1924 a apărul vz.24, modelul final care aduce unele mici îmbunătățiri față de vz.23.
Vz.24 a fost produs în milioane de exemplare și, pe lângă că a echipat armata cehoslovacă (aprox 750.000), a fost vândut în multe țări, cum ar fi: China (aprox. 200.000), România (445.640), URSS (40.000) dar trimise în Spania la facțiunea republicană, Bolivia (101.000), Brazilia (15.000), Columbia (10.000), Ecuador (30.000), Japonia (40.000), Iran (30.000), Peru(5.000), Lituania(15.000), Yugoslavia(40.000) plus Germania (peste 250.000). În general vz.24 este văzut ca unul din cele mai reușite și mai calitative modele de puști Mauser. Ajută și faptul că majoritatea exemplarelor au fost fabricate înainte de razboi, când controlul calității era superior.
După ocuparea cehoslovaciei în 1939, fabrica a continuat să producă modelul vz.24 până în 1942, sub denumirea G.24(t), după care producția a fost schimbată la modelul german Kar.98k.
Pușca vz.24 seamănă foarte mult cu Kar.98k și multă lume consideră, în mod greșit, că vz.24 este o copie a Kar.98k. Dar este fix invers: vz.24 a fost proiectat in 1924 iar Kar.98k a fost proiectat în 1935 – aproape 10 ani mai târziu. Totuși, o parte din piese sunt compatibile de la Kar.98k la vz.24 și invers. De exemplu, închizătorul complet este interschimbabil între cele două.
Pentru a le diferenția pe cele două ușor de la distanță, vz.24 are apărătoarea mâinii extinsă și după înalțător, pe cand la Kar.98k, apărătoarea se oprește în fața înălțătorului. Asta îi dă lui vz.24 un aspect de cocoașă care e ușor de observat de departe.
Sunt bineînțeles o mulțime de alte diferențe care ies la iveală la o privire mai atentă: mânerul închizătorului curbat la Kar 98 și drept la vz.24, patul cu o fantă la Kar 98 si plin la vz.24, apărătoarea mâinii care se oprește la al doilea inel de prindere la Kar 98 pe cand la vz.24 apărătoarea e lungă pâna la primul inel din față, si altele.
Vz.24 este o pușcă cu repetiție cu închizător culisant rotativ, adică bolt-action. A fost produs în mai multe calibre: 7.92x57mm Mauser, 7.65x53mm argentinian și 7x57mm Mauser.
Istoria contractului românesc
Armata română a avut în primul razboi mondial ca armă de infanterie, pușca Mannlicher md.1893
Dar la finalul conflictului, armata avea în dotare o mulțime de arme diferite în calibre diferite: Berthier în calibru 8mm Lebel, Mannlicher în calibrele 6,5 și 8mm, Mosin-Nagant M91 în calibru 7,62x54R, Vetterli Vitali mod16 în calibru 10.35. Astfel că la începutul anilor 30 se alege ca și calibru standard unic pentru armata română cartușul nemțesc 8mm Mauser (7,92×57) odată cu adoptarea puștii mitralieră ZB vz.30 – deși inițial s-a propus unificarea la calibrul 8mm Lebel, iar apoi cel 8mm austro-ungar, ambele propuneri au fost respinse din cauza organizării defectuoase din punct de vedere al utilizării lor în armele automate. Producția noului cartuș 7,92 a început abia în 1934 la Pirotehnia Armatei.
Inițial s-a încercat modificarea puștilor existente la noul calibru, iar ulterior s-a hotărât standardizarea la modelul vz.24 cehesc în calibru 7,92×57 IS produs de ZB. La această decizie a ajutat și faptul că uzinele Copșa Mică – Cugir (înființate în 1925) erau deținute parțial de Skoda – tot o firmă cehească. Scandalul de corupție a izbucnit în primăvara lui 1933, la trei ani de la semnarea contractului. Finanţele au operat o percheziţie la sediul firmei din Bucureşti, pe motiv că aceasta nu ar fi plătit mai multe impozite datorate statului. În seiful din biroul lui Bruno Seletzki, reprezentantul Uzinelor Skoda, au fost găsite mai multe documente militare secrete ale Ministerului de Război, cu privire la sistemul naţional de apărare, documente despre contractele statului cu alţi furnizori de armament, tabele cu calibrul tuturor gurilor de foc ale armatei române, rapoartele despre desfiinţarea uzinelor de armament de la Copşa Mică şi Cugir, care se stingeau din lipsa comenzilor de producţie de armament.
Din tot scandalul cu presupusa luare de mită, de ordinul zecilor de milioane, şi subminarea economiei naţionale a fost condamnat doar Bruno Szeletzky, la 5 ani închisoare, iar generalul Sică Popescu, cel care a semnat comanda de furnizare a armamentului cehoslovac pentru armata română, s-a sinucis. Cei care au luat şpăgile pentru contractele cu Skoda, în defavoarea industriei româneşti de producţie de armament, nu au fost descoperiţi niciodată.
Primele livrări au început cu anul 1938, iar până în 1943 au fost livrate 445.640 puști (conform unor surse). Alte cifre vechiculate ajung până la 700.000 bucăți.
Arma a fost folosită de trupele din prima linie în luptele de pe frontul de est, iar după 23 august în luptele din Romania, Ungaria și Cehoslovacia.
După adoptarea ca armă principală a armatei române a automatului Kalashnikov la mijlocul anilor 60, pușca ZB a rămas ca armă de linia a doua, în depozite, ca rezervă strategică. A fost folosită intens de Garzile Patriotice, de tineri în cadrul activităților de Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei (PTAP) și de paznicii înarmați de la diferitele obiective considerate strategice.
După revoluția din 1989, armele au fost vândute în majoritate la export ca surplus militar, ajungând pe piața civilă americană. Nu se știe câte sau dacă au mai rămas astăzi câteva prin depozitele armatei.
Baioneta
Orice pușcă din dotarea unui soldat era însoțită obligatoriu de baioneta aferentă care era considerată un accesoriu al puștii. Ea se purta într-un portbaionetă de piele (frog) la centură.
Când Zbrojovka Brno a început să fabrice arme copiate dupa Gewehr 98, au păstrat producția baionetei produsă înainte, pe când fabrica era atelierul de artilerie al imperiului austro-ungar, și producea baioneta M1895 pentru pușca armatei austro-ungare Mannlicher M1895. Astfel, baioneta pentru prima armă produsă de ZB (vz.22) era aproape identică cu M1895 (aceeși lamă dar mâner diferit), cu o lamă de 25cm. Pentru modelul urmator, vz.23, care era o pușca scurtă, ZB a produs o baionetă cu o lamă de 40cm, pentru a păstra acceași lungime totală cu modelul anterior. Dar armata cehoslovacă a indicat că era prea lungă, așa că pentru modelul final vz.24, baioneta are o lamă de 30cm.
O particularitate a baionetei M1895 deci și a baionetei ZB este că are tăișul pe partea opusă – adică în sus față de cum se montează pe pușcă sau cum se prinde în mână.
Baioneta este tipică perioadei: are o teacă metalică cu un varf sferic și cu o gaică de fixare în port baionetă. Lama are tăiș doar pe o parte și un vârf ascuțit. Garda (handguard) este destul de groasă și are un inel de fixare/aliniere pentru țeava puștii. Mânerul are 2 plasele din lemn fixate cu 2 șuruburi.
In partea din spate este sistemul de fixare pe armă, cu o piedică acționată de un buton. Tot în măciulia mânerului este și gaura unde intră nutul de fixare pe pușca și gaura canalului unde intră vergeaua de curățare.
Un alt detaliu pe maner este o mică fantă de scurgere. Aceasta comunică cu canalul intern unde intră vergeaua și permite ca să iasă eventualele lichide sau murdarie intrate pe canal.
ZB a fabricat multe baionete, și pentru armata cehoslovacă și pentru multele contracte de export. In general, cele pentru armata cehă au marcajul CSZ pe ricasso (partea lamei de sub gardă), pe când cele de export au un Z intr-un cerc în acel loc.
Baioneta vz.24 a fost fabricată din 1924 până în 1940, apoi fabrica a produs baionete de Kar.98 pentru germani, iar producția a fost reluată în 1946 (pentru armata cehoslovacă) până în 1950. O baionetă vz.24 se potrivește pe un Kar.98 și invers.
Baionetele românești ar trebui sa aibă pe gaica tecii un Z în cerc și marcajul de acceptanță CM, iar pe baionetă, Z-ul pe ricasso, și CM pe lateralul mânerului. Pe partea din spate este un număr de serie, care ar trebui să se potrivească cu pușca aferentă.
Mai exista un alt marcaj găsit doar pe unele baionete romanesti: două capete de cal încrucișate cu un punct la mijloc. Acesta este un marcaj al fabricii Redtenbacher din Sibiu și indică că, acea baionetă a fost fabricată în Romania sau că a fost recondiționată în Romania.
Descrierea puștii
(extras din intrucțiunile de utilizare)
Componente:
- Țeava cu cătarea și înălțătorul
- Cutia închizătorului cu opritorul închizătorului
- Închizătorul
- Mecanismul de care a focului
- Magazia cu ridicătorul cartușelor și arcul său
- Patul și apărătoarea mâinii
- Garniturile
- Baioneta
- Accesoriile
Țeava la interior are 4 ghinturi sensul stânga sus, dreapta jos, camera cartușului și conul de forțare. La exterior , la partea din față, este montată baza cătării (2) iar către partea dinapoi se găsește lipită și fixată printr-un șurub de siguranță baza înalțătorului (3) Partea din spate este filetată pentru înșurubarea cutiei închizătorului (4).
Cătarea fixată de baza cătării prin talpa ei în formă de coadă de rândunică. Cătările sunt de 7 mărimi cuprinse între 7,3mm si 8,5mm, care merg crescând din 2 în 2 zecimi de milimetru și servesc la reglarea liniei de miră.
Inălțătorul de compune din:
- Foaia înălțătorului
- Arcul foii înălțătorului
- Alunecătorul
- Baza înălțătorului
- Rampa înălțătorului
Foaia înălțătorului este gradată pe partea de deasupra din sută în sută de metri de la 3 la 20.
Cutia închizătorului cu opritorul închizătorului:
- Partea dinainte cilindrică
- Partea din mijloc scobită
- Partea cilindrică și coada
Partea dinainte este filetată în interior pentru înșurubarea țevii. Tot în interior și lateral are șanțurile în care se mișcă umerii de înzăvorâre dinainte al corpului închizătorului. Aceste șanțuri se termină înainte prin rampe helicoidale care la rîndul lor sunt terminate printr-o scobitură circulară al cărei perete dinapoi formează întăritura de sprijin pentru umerii închizătorului. Șanțul din dreapta în care se mișcă extractorul este prelungit mai mult decat cel din stânga. Partea din mijloc este scobită pentru a permite introducerea cartușului în magazie. Scobitura de jos formează locașul umarului dinapoi al închizătorului, pentru completarea zăvorârii. Peretele din stânga al cutiei are o fereastră prin care ies ciocul opritorului și aruncătorul.
Opritorul este format din:
- Corpul opritorului
- Arcul opritorului
- Aruncătorul de tuburi
Inchizătorul este format din:
- Corpul închizătorului (1)
- Extractorul (2)
- Inelul extractorului (3)
- Percutorul (4)
- Piulița percutorului (5)
- Arcul percutorului (6)
- Manșonul de siguranță (7)
- Opritorul cu arc (8)
- Piedica de siguranță (9)
Inchizătorul are 2 umeri cu care se face zăvorârea. In partea dinapoi și imediat înaintea mânerului este cel de-al treilea umăr pentru zăvorârea completă. Mânerul închizătorului la puștile md.1898 este curbat, iar la puștile md.1924 este drept.
Mecanisul de dare a focului se compune din :
- Trăgaci (1)
- Axul trăgaciului
- Furca (nuca) (2) cu axul ei
- Arcul trăgaciului (3)
Magazia cu ridicătorul de cartuse se compune din:
- Corpul magaziei (1)
- Fundul (2)
- Ridicătorul de cartușe (3)
- Arcul ridicătorului în forma de W (4)
Patul (1) și apărătoarea mâini (2) se compune din:
- Uluc (a)
- Partea mijlocie (b)
- Gâtul patului (c)
- Corpul patului (d)
In pat sunt montate următoarele:
- Piulița vergii
- Tubul șurubului dinapoi al magaziei
- Cuiul de recul cu piuliță
- Placa de înscriere cu șurub
Apărătoarea mâinii (2) se compune din:
- Corpul apărătoarei
- Arcul de fixare pe țeavă
Garniturile sunt următoarele:
- Brățara dinainte cu arcul ei
- Locașul baionetei cu cuiul lui
- Brățara dinapoi cu inelul lateral
- Inelul lateral al patului cu cui și piuliță
- Inelul patului cu talpa și cuiul de fixare
- Talpa patului cu 2 șuruburi
Baioneta și teaca se compun din:
- Lamă (a)
- Gardă (b)
- Mâner (c)
In mâner sunt montate:
- Călcătorul baionetei
- Piulița călcătorului
- Arcul călcătorului
- Plăselele din lemn fixate la mâner prin 2 șuruburi și piuliță
- Teaca (2) la care deosebim:
- Corpul tecii
- Arcul tecii
- Urechea de fixare în portbaionetă
Accesorile:
- Curea de purtat
- Vergea de curățat
- Degetar gura țevii
- Cap câlți
- Cuiul vergii
- Bidonaș pentru ulei
- Șurubelniță
- Trusă pentru P.S.A.
Funcționalitate
După cum am spus, mecanismul acestei puști este bolt-action. Adică trăgătorul trebuie să acționeze mai întâi mânerul închizătorului în sus pentru a dezăvorî acțiunea și totodată pentru a arma percutorul (este o acțiune de tip cock-on-open) iar apoi trage spre înapoi închizătorul pentru a extrage tubul din camera cartușului. Această mișcare trebuie făcută cu o oarecare bruschețe pentru că la capătul cursei închizatorului este ejectorul care aruncă tubul afară. Cu cât mișcarea este mai bruscă, cu atât tubul zboară mai departe. Următorul pas este de a împinge închizătorul înainte, care preia un nou cartuș din magazie și îl introduce pe țeavă. Ultimul pas este zăvorârea prin împingerea în jos a mânerului închizatorului.
Sistemul este identic cu Gewehr98 și Kar.98k. Închizătorul are trei umeri (nuturi) de blocare ceea ce îi oferă o siguranță sporită. Iar în partea din spate se găsește siguranța manuală cu 3 poziții în formă de steag – spre stânga e gata de foc, în sus e blocat trăgaciul dar închizătorul poate fi acționat, iar spre dreapta și închizătorul și trăgaciul sunt blocate.
Magazia, care este internă, are o capacitate de 5 cartușe. Acestea se pot alimenta fie individual, fie cu ajutorul unei lamele de încărcare (stripper clip).
Trăgaciul este cu două stagii și este destul de greu – 2950 grame.
Aparatele de ochire sunt specifice vremii, adică foarte mici. Pe înălțător este o crestătură în forma unui mic V, iar cătarea este ascuțită (în formă de A). Asta face ochirea oarecum dificilă.
O particularitate a modelului vz.24 este amplasarea a 2 seturi de inele pentru curea. Un set este pe lateral stânga (ca la o carabină) și un set este în partea de jos (ca la o pușcă de lungime mare).
În partea din față este umărul pentru montarea baionetei și dedesubt este vergeaua de curățare. Vergeaua are doar 38cm, dar are un sistem de înfiletare cu o altă vergea.
Marcaje
În ciuda faptului că fabrica ZB a produs modelul vz.24 pentru o gramadă de clienți, producătorul a marcat distinct armele dintr-un contract, astfel că ele pot fi identificate relativ ușor.
Pentru contractul românesc, toate armele au un număr de serie specific. Si anume, marcajul începe cu 2 litere urmate de până la 5 cifre. Dar cel mai important aspect este că: a doua literă este întotdeauna R. Fiecare prefix (AR, BR, CR, etc) corespunde unui bloc de producție de 25.000 arme. Se cunoaște folosirea literelor A B C D E F G H L O P R S T U W X Y. Literele I J K M N Q Z nu au fost raportate.
Un alt marcaj dinstinctiv pentru armele românești este aplicarea poansonului CM pe inelul camerei cartușului, pe țeavă în spatele înălțătorului și pe pat în partea de jos. CM vine de la Copșa Mică. Poansonul CM reprezintă acceptarea armei în dotarea armatei. Acest CM a avut de-a lungul timpului mai multe reprezentări grafice. Alte surse spun ca CM vine de la „Control Militar”. Subiectul este inca in dezbatere.
Toate aceste marcaje au fost observate pe puști ZB cu număr de serie de tip românesc. Din păcate n-am putut să aflu mai multe detalii despre procesul de acceptare și marcare, nici măcar de la Muzeul Militar National.
Un alt marcaj al puștilor vz.24 din contractului românesc, este inscripționarea numărului de serie și pe patul de lemn, pe partea stângă, chiar lângă placa metalică de fund. Pe partea dreapta a patului este un inel metalic (unit marking ring). Alte țări marcau pe acest inel unitatea căreia îi aparținea pușca, dar armata română nu a făcut acest lucru niciodată. Deci inelul trebuie să fie nemarcat pentru puștile românești.
Iar ultimul marcaj, care s-a aplicat diferit pe aproape toate armele vz.24 este stema țării beneficiare a contractului, pe inelul camerei cartușului (chamber ring). Astfel că puștile destinate româniei au avut înscripționate pe cameră cifrul regal al regelui Carol al 2-lea până la abdicarea lui din septembrie 1940, iar după această dată apare cifrul regal al regelui Mihai
Dar pe majoritatea puștilor care au supraviețuit până astăzi, aceste cifruri regale sunt șterse, parțial sau total. Ștergerea a fost facută după abdicarea regelui din 1947 și venirea comuniștilor la putere, când orice semn al regalității a trebuit să dispară.
Deși este o armă emblematică pentru țara noastră, și aproape orice bărbat care a făcut armata înainte de 1989 știe de ea, astăzi este aproape uitată de memoria colectivă. Colecționarii de arme nu au de unde să o procure și nu există nici o carte, un tratat sau un material on-line care să mențină vie memoria acestei bucăți de istorie românească pentru generațiile viitoare. Totuși, câțiva colecționari ANCA, printre care și autorul, au reușit să procure o astfel de armă și o vor păstra pentru generațiile viitoare.
Caracteristici
| Calibru | 7,92 mm |
| Lungimea țevii (totala) | 590 mm |
| Lungimea părtii ghintuite | 534 mm |
| Calibrul (între plinuri) | 7,85-7,90 mm |
| Număr ghinturi | 4 |
| Lărgimea ghinturilor | 2,5-2,8 mm |
| Adâncimea ghinturilor | 8,26-8,33 mm |
| Pasul ghinturilor | 240+2 mm |
| Lungimea puștii fără baionetă | 1100 mm |
| Lungimea puștii cu baionetă | 1410 mm |
| Lungimea baionetei | 434 mm |
| Lungimea lamei | 300 mm |
| Greutatea puștii fără baionetă | 4080 gr |
| Greutatea baionetei | 400 gr |
| Greutatea puștii cu baionetă | 4484 gr |
| Capacitate încărcător | 5 cartuse |
| Greutate cartuș | 26 gr |
| Lungime glonț | 28 mm |
| Greutate glonț | 10 gr |
| Viteza inițială | 830 m/s |
| Gradație înălțător | 300-2000 m |
| Bataie maximă | 3100 m |
Bibliografie:
Mauser, Military Rifles of the World (5th Edition) – Rober W.D. Ball
Inzestrarea armatei române în perioada interbelică. Documente vol.II 1930-1935 – Serviciul istoric al armatei, Centrul de studii și păstrare a arhivei militare istorice
Instructiuni asupra descrierii, funcționării și întreținerii puștii cal. 7,92mm Md.1898 (Mauser) și Md.1923 (Z.B.) – Ministerul Forțelor Armate, Comandamentul artileriei forțelor armate – 1962
https://en.wikipedia.org/wiki/Vz._24
https://ziare.com/economie/comert/istorie-arme-fabricate-uzine-cugir-spionaj-1707819