S&W a lansat celebrele sale modele notate cu 1x (16, 17, 18, 19) pe frema de tip K, de marime medie si considerabil mai usoara decat fremele N sau L care erau mai mari si mai grele si care au fost rezervate pt calibrele foarte puternice precum .41 Mag, .44mag. si .45. Modelele 16 si 19 au fost calibrate pt calibrul .38 Spl. respectiv .357Mag, in timp ce modelele 17 si 18 (cu cele 3 variante 17/18-3,4,6) au fost confectionate pt calibrul 22LR. De notat ca au fost realizate si variantele in otel inoxidabil dar, care au primit o numerotatie de tip 6x, astfel incat “fratele inoxidabil” al modelului 19 a fost botezat 66 (.357Mag) iar cel al lui 18 a primit numarul 63, ambele modele de tip 6x fiind astazi destul de rare in colectii, in special modelul 63.

1. Istoric
.357 Mag este cel mai vechi model de cartus de tip Magnum. Smith & Wesson a jucat un rol extrem de important in dezvoltarea si succesul cartusului si revolverului de acest tip. Philip Sharpe, scriitor si cercerator in domeniul armelor de foc, a contribuit la promovarea acestui model in anii ’30, atunci cand agentiile politienesti cautau o arma de foc mai puternica. Dan. B. Wesson a consimtit sa produca un nou revolver care sa suporte incarcatura de calibru .38 Special, dar numai daca Winchester va produce un nou tip de cartus. Winchester a introdus pe piata calibrul .357 Magnum, care era identic cu cel .38 Special, exceptand lungimea tubului, care era cu 0.125 inch mai lung., iar primele revolvere (cunoscute ca “model .357 Magnum”) au fost finalizate de catre S&W la data de 8 Aprilie 1935.

Modelul 19 poate fi considerat ca un “upgrade” al modelului 15 din anii ‘50 care la randul sau era un model 10 (al anilor ’30) la care s-a adaugat o catare reglabila. Este de remarcat intre modelul 15 si 10 a mai existat o varianta intermediara , asa-numitul K38 care ar putea deveni “veriga lipsa intre modelele 15 si 10.

Evident ca si alte elemente au fost modernizate din punct de vedere al aspectului si ergonomiei, cum ar fi butonul de basculare al butoiului, forma tevii inferioare mecanismul de fixare al butoiului in pozitia “inchis”, cuiul catarii si mai ales, compozitia otelului din care era confectionat revolverul.

Modelul classic .19 este unul dintre primele modele .357, si favoritul multor politisti si graniceri experimentati, precum si a cunoscutului scriitor Bill Jordan. Aproape contemporan cu el a fost scos pe piata si modelul 18 in calibrul .22LR, in timp ce modelul 17 a vazut lumina zilei mult mai tarziu, pe la inceputul anilor ’60.

Conceptul lui Jordan pentru acest „peace officer’s dream” (pacificatorul de vis al ofiterului) avea o teava grea de 4 inch atasata ramei de tip K.357 magnum cu o grosime mare a otelului din care era confectionata teava la fel ca la celebra rama N .357 si cu o catare reglabila in doua directii. Dupa un an de probe cu oteluri superioare si procese de tratare la temperaturi inalte, rezultatul a fost modelul .357 Combat Magnum (numit mai tarziu Model 19), seria primei arme din acest model fiind K260 000, prezentata lui Jordan in data de 15 Noiembrie 1955.

2. Modele

Modelul 17 si 18 sunt tot revolvere tip double action, urmase ale lui S & W K22, construite de asemenea pe frema de tip K, cu 6 focuri, calibrate pt cartusul .22 Long si .22 Short. Au fost oferite exclusiv in varianta “blue” adica brunate negru-albastrui, pastrand toate caracteristicile modeluilui 19.

Modelul 19 a fost produs fie utilizand otel carbon albastru sau otel placat cu nichel cu maner de lemn sau cauciuc, cu catare reglabila, cocos de tip “target” si tragaci de tip “combat” fiind disponibil cu tevi de lungimi de la 2.5″ (3″: Model 66—rar), 4″, sau 6-inch (modelele 17). Greutarea varia de la 865 gr., 1020 gr, si 1105 gr. Versiunile cu teava de 2.5 si 3 aveau se caracterizau prin forma crosei de tip Round Butt (rotunda) in timp ce toate celelalte aveau crosa de tip Square Butt (patrata).

Modelele 19 si 17 a fost fabricate incepand cu 1957 respectiv 1961 pana in noiembrie 1999. Modelul 66 a fost fabricat din 1970 pana in 2005. Modelul 66 se deosebea prin otelul inoxidabil si prin tragaciul sau de tip “target” cu declansare foarte usoara . Modelul 19 si 66 aveau acelasi optiuni de tragere. Modelul 17 cat si 18 si 63 au fost create mai ales pt sedintele de antrenament de tragere pt politistii americani.

Modificarile aduse au fost marcate cu o liniuta pansonata dupa numarul modelului.. Modificarile aparute in decursul fabricarii modelului 19 ar putea fi prezentate succinct astfel:

19 (1957): stantarea numarului modelului.
19-1 (1959): schimbarea stelei extractoare,
19-2 (1961): s-a schimbat tipul de blocare a butoiului si s-a scos siguranta tragaciului.
(1963): se introduce teava de 6″.
(1963): s-au fabricat 50 de bucati cu teava de 2.5″ cu seriile de la K544672 la K544721.
(1966): se introduce teava de 2.5″ ca model standard.
19-3 (1967): Schimbarea locului surubului fixator al catarii reglabile

Bibliografie:

“Basic Firearms Terminology”by Chuck Hawks and Matthew J. Boyd
“Small and Big Bore Handguns” by Chuck Hawks
“Important American Firearms History” by Chuck Hawks
.