Smith & Wesson Russian
Date tehnice:
Greutate:1,135kg
Lungime totală:305mm
Lungimea ţevii:162,5mm
Calibru: .44 (11mm)
Ghinturi: 5 spre dreapta
Viteza iniţială: 235m/s
Capacitatea magaziei: 6 cartuşe
Sistem: Smith&Wesson
După cum am mai afirmat, apariţia cartuşelor cu tub metalic a reprezentat o adevărată revoluţie în istoria armelor de foc, ele deschizând orizonturi nebănuite până atunci. Unul din rezultatele imediate a fost fabricarea de arme care puteau fi încărcate prin partea din spate a ţevii, uşurând manevrele de încărcare, oferind astfel posibilităţi reale pentru inventarea de arme într-adevăr eficiente, fiabile, rapide, precise. De o parte şi de alta a Atlanticului fabricanţii de arme au pornit cursa pentru cea mai bună, cea mai precisă, cea mai ieftină, cea mai fiabilă şi mai târziu cea mai uşoară armă. Revolverele americane cu încărcare prin spatele ţevii au avut o evoluţie deosebită faţă de cele realizate de concurenţii europeni.
Unul din modelele de referinţă a fost revolverul S&W Nr.3 care s-a dezvoltat în două direcţii principale: Schofield şi Russian.
Acest revolver cu design foarte estetic reprezintă o piatră de temelie în istoria armelor de foc. Cu toate că s-a fabricat în număr foarte mare, în momentul în care s-a renunţat la ele au fost distruse, foarte puţine scăpând prin vânzare sau uitate în vre-un depozit.
A marcat epoca de pionierat a unei obscure firme născute din asocierea a doi la fel de obscuri tineri ce îşi făcuseră ucenicia în fabricile de arme.
Cei mai puţin cunoscuţi producători de arme ai vremii Horace Smith şi Daniel B Wesson şi-au început cariera în colaborare cu Olin Winchester producând pistoalele cu repetiţie Volcanic.
Pentru că Winchester nu manifesta nici un fel de interes pentru revolvere, cei doi au rupt parteneriatul cu el şi au început să lucreze la proiectarea de arme cu butoiaş rotativ. Să nu uităm că Sam Colt îşi lansase deja cu mare tam-tam faimoasele lui revolvere.
La începutul anului 1855 Daniel Wesson finalizează proiectul primului revolver american ce folosea cartuşe cu tub metalic, un model de revolver al cărui butoiaş se putea încărca prin spate. Iniţial, s-a bazat pe cartuşele cu percuţie pe ramă.
Cînd soseşte la Washington cu scopul de a-şi patenta invenţia află cu stupoare că în luna aprilie a aceluiaş an o soluţie asemănătoare propusă de un anume Rollin A. White a fost inclusă în protocoale.
Tânărul şi talentatul White şi-a botezat iniţial invenţia Colt. Dar „marele” Samuel Colt, ameţit de succesul de piaţă al revolverului său cu percuţie pe capsă, după bunul său obicei, din aroganţă şi conservatorism, nu a manifestat nici un fel de interes pentru inovaţiile tehnice ale altora. Smith şi Wesson profită de acest lucru şi pun bazele unei asocieri cu White. După lungi negocieri, semnează un acord referitor la fabricarea de arme. Conform contractului, Dan Wesson îi plătea lui White 500 $ pentru licenţa noului model de butoiaş şi se obliga să-i plătească în plus suma de 25 de cenţi pentru fiecare revolver fabricat.
Din acel moment compania Smith & Wesson şi-a profilat întreaga activitate pe producerea de revolvere folosind sistemul de butoiaş al lui Rollin.
Binenţeles că pe piaţă nu au întârziat să apară şi modele pirat fapt pentru care în 1861 S&W îl dă în judecată pe Herman Bockert care comercializa fără licenţă revolvere cu acest sistem de butoiaş, sub auspiciile firmei Manhattan Firearms Mfg. Co.
În anii 1857-1858 s-a fabricat primul model al unei noi generaţii de revolvere, S&W Nr.1. Noua armă în calibrul .22 Rimfire (percuţie pe ramă) se încărca într-n mod neobişnuit. Ţeava octogonală bascula în sus pe un ax aflat pe partea superioară a cadrului butoiaşului permiţând demontarea acestuia. Tuburile erau extrase cu ajutorul unui bolţ aflat sub ţeavă, iar după introducerea unui nou rând de cartuşe, butoiaşul era montat la loc şi ţeava închisă şi fixată în partea de jos a cadrului cu ajutorul unei pârghii.
La început firma S&W folosea pentru armele cu destinaţie civilă cartuşe de calibru mic .22 şi .31 Rimfire . În 1861 în timpul războiului civil au ajuns la concluzia că pentru a detrona hegemonia firmelor Colt şi Remington este necesară folosirea unui calibru mai mare, respectiv .44 . După o serie de experienţe proiectanţii decid că armele folosite până atunci, a căror ţeavă se rabata în sus nu sunt capabile să suporte o muniţie cu asemenea putere.
Proiectarea noului revolver a durat până în 1869 după terminarea războiului civil.
La un deceniu după Nr.1, S&W crează primul model a celei de-a doua generaţii de revolvere, pe baza unui patent W.C.Dodge (1865) şi C.A.King (1869). Ideea lui Dodge şi King se baza pe un extractor în formă de stea ce era încorporat în butoiaş. S&W fabrică un revolver la care ţeava pivota în jos în jurul axului aflat de data aceasta pe partea inferioară a cadrului. Bascularea ţevii acţiona automat extractorul care ejecta simultan toate tuburile. Acesta avea să fie renumitul model S&W Nr. 3 M 1869 cu 6 focuri şi cu posibilitatea de reglare a tensiunii arcului principal, cu ajutorul unui şurub de pe faţa anterioară a crosei.
Sistemul american lansat în 1869, este considerat ca fiind o îmbunătăţire a sistemului Colt, ca şi la acesta butoiaşul fiind acţionat prin manevrarea cocoşului. Sistemul era considerat foarte sigur şi fiabil. Până şi comisia de expertizare a armelor de la Spandau (Germania) l-a folosit pentru fabricarea propriilor revolvere „Reichs”. Pârghia de fixare a ţevii se agaţa în locaşul practicat în partea superioarã a cocoşului astfel încât ţeava putea fi basculată numai atunci când cocoşul era armat sau în poziţia „half cock”, poziţie în care percutorul nu se sprijinea pe capsă. Pentru încărcarea armei, cocoşul trebuia aşezat într-o poziţia intermediară; la bascularea ţevii un sistem de cremalieră acţiona asupra axului extractorului care golea toate cele 6 locaşuri ale cartuşelor. Continuînd bascularea ţevii, un arc plia automat extractorul în butoiaş permiţând astfel introducerea unui nou rând de cartuşe.
Denumirea noului revolver cu sistem nou de funcţionare şi reâncărcare era „Model 3” şi a fost trimis la Springfield pentru evaluare unde US Armory care se ocupa cu dotarea armatei americane cu arme uşoare. La indicaţia acestora cartuşul de .44 Rimfire a fost schimbat cu .44 Centerfire (percuţie centrală). Din acest model s-au fabricat pentru testări 1 000 de bucăţi.
Revolverele Smith&Wesson cu ţeavă basculantă se pot împărţi în cinci mari categorii.
În prima categorie intră modelul No.3 First fabricat între anii 1870-1872. Cele 8000 de bucăţi fabricate din această categorie sunt de calibrul .44 S&W sau .44 Rimfire Henry.
Caracteristic acestei categorii este orificiul pentru ungere practicat în ejector, crosa în stil pătrăţos din lemn de nuc şi ţeava cu lungimea de 204mm. Acest model precede cu trei ani apariţia revolverelor Colt SAA, iar istoria lui este legată de cea a cuceririi Vestului Sălbatic. Pe ţeavă sunt inscripţionate numele firmei, denumirea Springfield, datele licenţei, iar pentru cele cu destinaţie militară există inscripþia „US”. Din păcate, spre deosebire de Colt, acesta nu a beneficiat de o asemenea publicitate.
Din modelul No.3 Second s-au fabricat între anii 1872-1874 un număr de 20.735 de bucăţi. Acest model se deosebea de modelul precedent prin pârghia de dezactivare a extractorului. Dacă la bascularea ţevii nu se dorea golirea butoiaşului atunci se acţiona pârghia aflată pe partea de jos a corpului armei în faţa gărzii trăgaciului.
Un exemplar din Nr.3 a fost trimis ataşatului militar rus de la Washington Colonelul Gorlov, care fusese pentru prima dată în America în anul 1869 ca ataşat militar pentru a supraveghea fabricarea armelor Berdan comandate de la Colt. Pe 1 mai 1871 acesta semnează un contract prin care S&W se angaja să livreze armatei ţariste 20.014 bucăţi revolvere din acest tip în calibrul .44 la un preţ de 13,02 $ per bucată, ceea ce a făcut ca firma Smith&Wesson să penetreze piaţa internaţională pentru o perioadă foarte lungă de timp.
În acelaşi timp Rusia a fost prima ţară care oficializează folosirea armelor ce foloseau muniţie cu percuţie centrală.
Condiţia pentru cumpărarea revolverului era schimbarea muniţiei. La originalul .44 Centerfire proiectilul avea acelaşi diametru cu tubul şi numai o mică parte a lui, cea pe care era sertizat tubul avea diametru mai mic. Ruşii doreau o muniţie a cărui proiectil să aibă diametrul egal cu diametrul interior al tubului. Acesta a devenit calibrul .44 S&W Russian care din punct de vedere constructiv este similar tuturor muniţiilor de revolver de astăzi. Din acesta s-au dezvoltat calibrele de astăzi .44Special şi .44Magnum.
A doua categorie este seria „Russian”.
În Europa, ruşii au fost cei care au descoperit primii importanţa şi eficienţa acestui revolver.
Mecanismul sistemului Russian a fost premiat cu medalie de aur la expoziţiile de la Moscova (1872) şi Viena (1873).
*******Acest model apare şi în filmul „Dr. Jivago”.
Colonelul Gorlov şi căpitanul K. Ordinec rămân pentru următoarea perioadă în fabrica din Massachusetts pentru supravegherea producţiei. Aceştia propun chiar unele modificări privitoare la muniţia folosită. Greutatea iniţială de 14,12 g a proiectilului este mărită la 15,95 g iar încărcătura este diminuatã de la 1,62 g la 1,42 g pulbere neagră. Astfel glonţul avea o viteză de 230 m/s şi o energie de 43 kg/m. Denumirea acestei arme cu îmbunătăţirile aduse era „Revolver Smita i Vesona Obrasec Nr. 1”. În anul 1872 colonelul Gorlov solicită şi alte modificări :inscripţionare cu litere chirilice „CMUC EHD BECCOH” , extensie pe garda trăgaciului ca sprijin pentru deget, inel de fixare a curelei, călcâi de sprijin pe partea dorsală a crosei precum şi asigurarea pieselor de schimb, astfel încât Smith&Wesson a fost nevoit să standardizeze producţia.
După propria lor experienţă ruşii, au considerat oportună schimbarea designului original al crosei (square-Butt) datorită faptului că din cauza reculului putea aluneca din mâna trăgătorului, şi cere adăugarea un călcâi de sprijin pe partea dorsală. Acesta poate fi considerat strămoşul croselor de astăzi specifice revolverelor „double action”. Desemenea s-au mai făcut modificări şi la garda trăgaciului prin adăugarea unui semiinel ce îmbunătăţea priza, chiar dacă acest lucru a creat probleme deoarece devenea incompatibil cu tocurile obişnuite tip holster, specific americane.
*******Această comandă substanţială de revolvere s-a datorat unui episod interesant.
Pe 6 decembrie 1871, prinţul rus Alexei, ajuns mai târziu Ţarul Alexandru al II-lea, întreprinde o vizită la Springfield. În cinstea evenimentului şi cu flerul americanilor pentru reclamă, gazdele organizează o vânătoare de bivoli la care s-au folosit şi revolvere S&W. La vânătoare au participat şi legende ale vestului sălbatic: William Cody alias Buffalo Bill, Colonelul G.A.Custer, şi renumitul General Sheridan. Se spune că prinţul a fost atât de impresionat de calităţile revolverelor încât şi-a schimbat intenţia de a cumpăra pentru armata ţaristă revolvere Colt optând în final pentru S&W.
Între 1871 şi 1878 Rusia a importat în total 131.152 de revolvere.
În ianuarie 1873 colonelul Gorlov semnează un nou contract privind livrarea a unei alte serii de 20.000 de revolvere de data aceasta la preţul de 15,33 $ per bucată. Acestea erau arme modificate cu ţeava scurtată având inscripţionat cu litere chirilice „Smita i Vesona Obrasec Nr.2”.
Acest contract a fost prelungit de două ori: în decembrie 1873 şi în octombrie 1874. În perioada 1873 – 1878 Rusia importă un număr total de 70.000 de revolvere din al doilea model.
La modelul 1873 M Russian Second (fabricat în 85 200 de bucăţi) apare crosa rotunjită, inelul şi sprijinul pentru deget, iar ţeava este scurtată până la 178mm. La primele două variante exista inscripţia „KO ” de la numele ofiterului Kasaveri Ordinet (este şi prima arma ce repetiţie oficializată şi în Japonia). Noile modificări ale armei se regăsesc în Patentul Nr. 158 874 din 19 ianuarie 1875.
Modelele anterioare depăşite, au fost păstrate în depozite pentru cazuri de necesitate. În acelaşi timp se emite o nouă comandă de 41.138 de bucăţi a noului model Obrasec Nr.3.
********Unele surse susţin că arma preferată a renumitului erou John Wesley Hardin, ar fi fost pistolul Mod. Russian First deja în calibrul .44Russian încă identic cu modelului american.(din acest model s-au fabricat 25 179 de bucăţi). Insă din biografia sa rezultă că armele sale favorite au fost de fapt Colt Army .44 cu capsă (cap-and-ball) şi mai apoi .45 Colt. Oricum printre cele peste 100 de arme pe care se spune că le-ar fi folosit, putea fi şi S&W Russian, mai ales că o asemenea armă a fost gasită asupra lui pe 19 august 1895, atunci când a fost ucis din spate, într-un bar din El Paso-Texas, cu trei focuri de revolver de către Selman, un poliţist în vârsta de 58 de ani, fost şi el pistolar cu oarecare reputaţie.
Unul din militarii armatei americane, Colonelul Schofield din Compania 10 Cavalerie, testează armele fabricate pentru armata SUA şi propune o serie de modificări ce făceau arma mai rapidă şi uşor de încărcat.
A treia categorie este reprezentată de modelul 1875 M Schofield de calibrul .45 S&W la care, la propunerea colonelului Schofield pârghia de basculare a ţevii este modificată. După planurile lui Schofield această pârghie a fost mutată pe corpul armei înapoia butoiaşului. Astfel cavaleria a beneficiat de arma cu încărcarea cea mai rapidă din acele timpuri.
Au fost fabricate 8.969 de bucăţi pentru armată şi pentru Wells Fargo, o companie American Express, ce oferea servicii bancare, fondată în 1852 în California de către Henry Wells şi William G. Fargo.
*********Se pare că renumitul şerif Wyatt Earp a purtat un astfel de revolver în faimoasa confruntare de la OK Corral din Tombstone în 26 octombrie 1881, în care, alături de fraţii săi Virgil, Morgan, dar şi Dock Holliday au luptat cu Sheriff Behan, Ike şi Bill Clanton, tom şi Frank McLowery.
S&W Modell 3 a fost mult evoluat faţă de revolverele vremii dar din cauza tehnologiei de fabricare a dovedit multe lipsuri, fapt pentru care nu s-a bucurat de mare popularitate din partea armatei. Din cauza sistemului de deschidere, era mai puţin fiabil comparativ cu Colt SAA.
Proiectilul de 230 gr (14,9 g) a calibrului .45 S&W era propulsat doar de 1,81 g pulbere neagră, în timp ce proiectilul de 16,5g al lui .45 Colt era propulsat de 2,6g de pulbere neagră. Acest aspect ar fi putut fi neglijat deoarece oricum din punct de vedere balistic, capacitatea de oprire a acestei muniţii (.45 S&W), era mult superioară decât a multor tipuri de muniţie de pistol astăzi. Cartuşul .45 Colt era mai lung decât .45 S&W şi de aceea Colt-ul putea folosi ambele tipuri de muniţie pe când S&W, numai muniţia proprie.
Marea majoritate a forţelor terestre americane erau dotate cu revolvere şi puşti „lever action” de calibrul .45 Colt, astfel fiind mult facilitată aprovizionarea cu muniţie.
Un alt dezavantaj l-a reprezentat faptul că având mai multe componente foarte precis realizate, din cauza murdăriei, în condiţii e luptă revolverul putea deveni inutilizabil. Noua muniţie cu tub metalic din acea perioadă, nefiind fabricată foarte perfect, făcea ca uneori tuburile să se blocheze în butoiaş, ejectorul neavând forţa suficientă pentru a le extrage. Modelul cu sistemul de închidere propus de Schofield mai prezenta dezavantajul că forma şi amplasarea lui (deschiderea se făcea prin tragerea spre înapoi a înălţătorului) fãcea deseori ca la introducerea lui în toc să se deschidă şi să arunce cartuşele.
Astfel, cu toate că S&W Model 3 putea fi golit de tuburile trase şi reîncărcat în 26 de secunde pe când Colt SAA necesita un minut, competiţia cu Colt a fost definitiv pierdută.
S&W a fabricat arma (Nr.3) în 250 820 de exemplare, în special pentru armatele străine. Această cifră este totuşi neglijabilă faţă de exemplarele fabricate pentru uzul civil ce se ridică la 2.166.729 bucăţi.
De remarcat, că acel colonel Schofield era îndrăgostit în aşa măsură de această armă încât a reuşeşit să vândă el însuşi camarazilor săi 62 de bucăţi. Schofield s-a sinucis în anul 1882 cu arma ce îi purta numele.
A patra categorie este seria de mare precizie denumită „New Modell”, fabricată începând cu 1870 într-o mare gamă de calibre pornind de la .32 până la .455. Aceasta s-a datorat ofertei generoase a fabricii de muniţie UMC – Union Metallic Cartridge Co. Caracteristic acestui model este crosa cu prăsele din cauciuc dur cu monograma S&W şi cursa ejectorului scurtată.
**********În 1882, Bob Ford l-a împuşcat din spate pe Jesse James cu un revolver New Modell nichelat de calibrul .44 Russian. După ieşirea din închisoare, Bob Ford face cadou arma fiului generalului Craig drept mulţumire pentru tratamentul din închisoare.
La indicaţiile renumitului trăgător Ira Paine, a fost creat un model de calibrul .32 la care se putea ataşa un pat din lemn..
A cincea categorie, de dimensiuni mai reduse, s-a fabricat începând cu 1876 pentru autoapărare în calibrele .38 şi .32 cu capacitatea de 5 cartuşe.
În 1878 apare „New Modell 3” care cuprindea toate îmbunătăţirile propuse de Schofield, model care ulterior s-a fabricat într-o mulţime de calibre şi s-a exportat în multe ţări. De exemplu armata japonezã cumpără o treime din producţie.
Arma a fost foarte populară pentru tragerile la ţintă, fiind prima armăă din lume ce a beneficiat de înălţător reglabil.
S & W Modell 3 s-a fabricat chiar şi după apariţia revolverelor double action până în 1913.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––
Din Third Modell între 1874-1878 s-au fabricat 60.638 de bucăţi pentru armatele Rusiei, Finlandei, Japoniei, Turciei, Spaniei, Argentinei şi Mexicului.
Între 1873 şi 1883 Turcia cumpără un numãr de 3.000 de revolvere Nr. 2 cu ţeavă de 7 ţoli şi 5.641 de revolvere Nr.3 cu ţeavă de 6,5 ţoli. Turcii au ţinut ca revolverele lor să aibă calibrul .44 Rimfire Henry deoarece corespundea cu calibrul armelor cumpărate din SUA.
Cursa ejectorului era mai scurtă, la fel ca şi ţeava, cătarea făcând corp comun cu ţeava. Surubul de demontare a butoiaşului a fost mărit pentru a putea fi manevrat mai uşor cu mâna. Pe partea stângă a cadrului, corpului se afla inscripţia „Obrazeţ 1874” iar pe ţeavă, sub emblema Taristă cu vulturul bicefal se afla inscripţia cu caractere chirilice „HK” reprezentând iniţialele ofiţerului N. Kusakievici.
Acest model reprezintă de fapt o subcategorie în care poate fi încadrat şi modelul fabricat sub licenţă berlineză Ludvig Loewe Co.
În 1878 la expirarea contractului între producătorul american şi guvernul Rus apare în scenă Ludwig Loewe Und Co. din Berlin.
Seria a cuprins un număr de 80.000 de bucăţi cu inscripţia chirilică „Ludwig Loewe i Ko. Berlin, Germania” pe ţeavă şi cu ştampila KO (oferta Loewe a fost mai avantajoasă decât a lui S&W deoarece ruşii doreau să evite problemele cu care se puteau confrunta în condiţiile războiului cu turcii). Subansamblele impecabile ale modelului Loewe Russian se potriveau perfect la modelul 1874 M Third astfel încât ruşii nu trebuiau să achiziţioneze şi alte seturi pentru reparaţii.Germania continuă producţia sub licenţă americană şi livrează un număr de 70 000 de revolvere din Mod. 3 către armata imperială rusă.
Uzinele ruse Tula înfiinţate de ţarul Petru cel Mare, fabrică intre 1884 şi 1893 revolvere purtând inscripţia „Imperatorski Orujenii Zavod” şi cu o siglã reprezentând un ciocan într-un cerc.
Varianta de calibrul .38 Baby Russian s-a fabricat şi la Tula pentru poliţia secretă ţaristă (de fapt primele modele S&W de revolvere cu ţeavă basculantă au fost dezvoltate de la 1880 din această categorie).
După o scrisoare a ministerului de interne rus din 15 aprilie 1904, 30.000 de revolvere S&W vechi sunt îmbarcate pe vasul Junona din Odessa şi trimuse drept cadou în Muntenegru.
Modelul M 1874 a fost retras din dotarea cavaleriei ruseşti în anul 1919, de la serviciul de intendenţă în 1935 şi valorificate în Balcani sau distruse.
Firma S&W a ales întotdeauna calibrul .44 pentru că a considerat că acesta reprezintă o îmbinare optimă a preciziei cu puterea de omorâre şi puterea de oprire. Până la începutul secolului XX, Revolverul Russian a fost considerat cea mai precisă armă militară din categoria lui. Combinaţia dintre revolverul de .44 Russian cu cartuşul de .44 american oferea în mod constant rezultate bune.
Diametrul exterior al tubului cartuşului American dezvoltat în 1868 era egal cu diametrul proiectilului. În schimb la Russian diametrul glonţului corespundea cu diametrul interior al tubului, astfel că diametrul camerei cartuş era mai mare decât diametrul de ieşire al glonţului din butoiaş.
Dintre cartuşele de calibrul .44 S&W cel American a avut cel mai scurt tub (22 mm) iar cel mai lung (29 mm) a fost dezvoltat în 1907 pentru seria Hand Ejector de către Elmer Keith sub denumirea .44 Special folosind pulbere neagră.
La cartuşul .44S&W Russian a existat o variantă cu proiectilul îngropat în tub numit Man Stoping. Greutatea proiectilului fabricat de ruşi era de 15g, cantitatea de pulbere a fost redusă la 1,4 g determinând o viteză iniţială de numai 200 m/s.
Cartuşul .45 Long Colt a fost fabricat până in 1900 cu pulbere neagră având un proiectil cu putere de oprire foarte bună la viteza iniţială de 200 m/s dar Colt SAA putea folosi şi cartuşul Schofield de calibrul .45 S&W, ceea ce invers nu era posibil, motiv pentru care acesta nici nu a cunoscut o asemenea rãspândire.
Smith & Wesson model 3 a revenit în actualitate în ţările unde s-au organizat competiţii de Cowboy Action Shooting.
Astăzi mai multe firme fabrică replici ale acestui model pentru cei ce doresc acces la o armă care să reprezinte o filă de istorie şi totodată să fie utilizabilă
Inclusiv firma smith & Wesson Performance Center fabrică şi astăzi tot sub denumirea S&W Modell 3 Schofield un revolver având câteva mici modificări cerute de standardele actuale. Cea mai importantă este că percutorul a fost mutat de pe cocoş în peretele ce obturează partea posterioară a butoiaşului, deasemenea a fost dotat cu o bară de transfer ce nu permite percutarea accidentală a cartuşului din cameră prin lovirea cocoşului atunci când acesta nu este armat. Preţul unui astfel de exemplar se ridică uşor în jurul a 1300 $.
Datorită numărului mare de variante fabricate, S&W Modell 3 a devenit ţinta preferată a colecţionarilor.
Această armă ce abordează o tehnică astăzi considerată rară, este cu atât mai interesantă cu căt a fost prima armă cu destinaţie militară ce a folosit muniţie cu percuţie centrală.