Începutul secolului XX reprezintă începutul erei pistolului semiautomat. După apariţia mai multor patente, prototipuri şi a unor modele produse în cantități variabile, marile puteri militare ale lumii încep să experimenteze şi să adopte treptat acest nou tip de armă.

În timp ce armatele lumii au idei clare despre calităţile pe care trebuie să le îndeplinească o armă de serviciu, specificații impuse prin caiete de sarcini producătorilor de armament care doresc mult râvnitul contract militar, piaţa civilă are alte nevoi.

Astfel începe evoluţia pistoalelor semiautomate compacte, şi ascensiunea cartuşului .32 ACP, probabil cel mai popular cartuş al primei jumătăţi a secolului trecut, un cartuş folosit în mai multe modele de pistol decât oricare alt cartuş din istorie¹.

Numărul pistoalelor produse din această categorie este impresionant, multe arme fiind legendare astăzi şi râvnite de colecţionari, fie datorită evenimentelor istorice în care au fost folosite, fie datorită caracteristicilor tehnice.

Cu toate acestea există un model care iese în evidenţă, îndrăgit de oameni din întreaga lume, folosit de forţe de ordine, civili şi în unele cazuri chiar forţe armate, un pistol care a fost probabil cel mai copiat pistol din istorie, după celebrul Colt 1911² și anume Walther PP.

Acest pistol de dimensiuni compacte, fabricat iniţial în calibrul .32 ACP, a ajuns să fie considerat de mulţi un etalon al clasei sale, varianta scurtă a acestui pistol, celebrul PPK, fabricându-se şi în ziua de azi, după 91 de ani de la apariţia primei generaţii.

Walther PP – „Polizeipistole” este fabricat începând cu anul 1929 la fabrica Walther din Zella-Mehlis, în mai multe variante, în calibrele .32 ACP, .380 ACP, .22 lr, .25 ACP şi 9x18mm Ultra.

După 1945, fabrica Walther este distrusă şi Zella-Mehlis se află sub ocupaţie sovietică iar producţia este oprită temporar, urmând a fi reluată in 1952 sub licenţă la fabrica Manurhin în Franţa.

În anul 1954, Carl Walther GmbH reia producţia la noua fabrică din Ulm. Una dintre cele mai mari pieţe ale micului Walther este S.U.A. şi astfel în 1983 începe producţia sub licenţă şi peste ocean ³ .

Numărul mare de variante, fiecare cu particularităţile sale, având preţuri foarte diferite de la o variantă la alta, obligă pasionaţii de Walther PP la o muncă de cercetare, pe cât de frumoasă pe atât de anevoioasă uneori.

Prezentul articol îşi propune să detalize caracteristicile primei generaţii a acestui pistol legedar, şi să evidenţieze principalele elemente care o diferenţiază de generaţiile şi variantele care au urmat.

Walther PP este o armă aparent simplă, funcţionând pe principiul folosirii energiei de recul („straight blowback”), şi având un încărcător monfilar cu o capacitate de 8 cartuşe, în cazul calibrului 7.65mm. Dar această armă nu este chiar atât de simplă cum pare la prima vedere.

Arma are acţiune dublă şi simplă a trăgaciului şi cocoş extern, fiind primul pistol de acest fel care are succes comercial.

Pe lângă aceasta, PP este proiectat cu mai multe elemente inovative la acea dată, precum piedica ce îndeplineşte şi funcţia de dezarmare a cocoşului, „decocker”, aflată pe manşon, o siguranţă automată pentru prevenirea percuţiei când trăgaciul nu este apăsat şi un indicator care atenţionează utilizatorul asupra faptului că arma este încărcată şi un cartuş se află în camera cartuşului.

Butonul pentru eliberarea încărcătorului se află, încă din faza de prototip, în partea stângă a fremei, sub manşon, în faţa prăselei. Variantele cu butonul de eliberare în stil „european”, aflat în partea inferioară a mânerului pistol, au apărut ulterior, după anul 1932, în special în cazul variantelor în calibrul .380 ACP ⁴ .

Arcul recuperator este poziţionat în jurul ţevii. Cătările lui Walther PP sunt simple, cea din faţă fiind fixă iar cea din spate fiind montată printr-o îmbinare de tip „coadă de rândunică”.

Specificaţii tehnice Walther PP (conform manualului original, circa 1932)
Lungime ţeavă	98 mm
Calibru	7.65mm
Capacitate încărcător	8 cartuşe
Lungime	170mm
Înălţime	109mm
Greutate	aprox. 650g
Viteză proiectil	aprox. 289m/s
Putere de penetrare la 50m prin lemn de brad	aprox. 110mm
Împrăştiere la distanţa de 15m (verticală x orizontală)	5×4 cm
Împrăştiere la distanţa de 25m (verticală x orizontală)	9×7 cm
Împrăştiere la distanţa de 35m (verticală x orizontală)	11x9cm

Având în vedere configuraţia cu ţeavă fixă, micile pistoale Walther au căpătat de-a lungul timpului reputaţia de arme precise. Producătorul menţiona în manualul utilizatorului publicat la începutul anilor ’30 precizia la care se putea aştepta posesorul unui nou Walther.

Pentru dezasamblare se scoate încărcătorul şi se verifică dacă arma este descărcată apoi garda trăgaciului se trage în jos şi se blochează în această poziţie:

Manşonul este tras înapoi complet şi ridicat de pe şina fremei;

Manşonul este împins înainte până când iese de pe ţeavă.

Prima variantă a lui PP este considerată generaţia fabricată între anul 1929 şi sfârşitul anului 1930, fiind cuprinsă în intervalul de numere de serie 750050 – 757000 ⁸ .

Aceasta are câteva caracteristici care vor fi schimbate destul de repede de cei de la Walther. Plecând din exterior către interior vom enumera principalele diferenţe după care poate fi recunoscut un Walther din această generaţie.

În partea stângă a manşonului se găseşte stema Walther iar lânga ea inscripţia „Waffenfabrik Walther, Zella-Mehlis (Thür.) Walther’s Patent Cal. 7,65m/m Mod.PP”

Piedica primei generaţii are o cursă de 90°, un element uşor de observat din exterior, precum şi o manetă mai lată a butucului pe care se regăsesc 7 striaţii orizontale.

Acest model de piedică a fost înlocuit începând probabil cu seria 757000 cu o piedică cu manetă îngustă, având 5 striaţii orizontale, dar tot o cursă de 90°.

După anul 1935 piedica este modificată din nou, având o cursa de 60° ⁹ , aşa cum se regăseşte pe marea majoritate a pistoalelor Walther PP şi a variaţiilor sale până în ziua de azi.

Pe partea dreaptă se regăsesc două marcaje pe fremă şi pe manşon, în dreptul trăgaciului, iar în spatele gărzii trăgaciului este trecută seria, scrisă de jos în sus, putând fi citită dacă arma este îndreptată cu gura ţevii către cititor.

Cândva începând cu seria 767500 aceasta începe să fie scrisă invers, de sus în jos ¹⁰ . De menţionat faptul că marcajele sunt de tip „N” cu o coroană deasupra.

Acelaşi marcaj se regăseşte şi pe ţeavă, în partea superioară, în apropierea gurii. Seriile sunt date succesiv până în jurul anului 1938, când seria este schimbată, iniţial cu o serie formată din cinci cifre şi o literă, apoi o serie formată din şase cifre şi o literă ¹¹ .

La arma produsă în 1944 se poate observa lipsa treptei decupate în fremă, în dreptul pivotului gărzii trăgaciului, modificare apărută după anul 1942.

La primele generaţii seria este trecută doar pe fremă, nu şi pe manşon. Pentru a identifica manşonul cu frema, la fabrică se zgâriau ultimele trei cifre din serie în interiorul manşonului, pe latura opusă ferestrei de ejectare. Seria începe să fie trecută pe manşon după anul 1942.

La interior, prima diferenţă este la nivelul prăselelor. Acestea au, în cazul primei generaţii, o întăritură în formă de cruce pe partea interioară. Acest model de prăsele a început să fie înlocuit după 1932 ¹² .

Următoarea diferenţă este în interiorul manşonului. Pentru a dezasambla butucul piedicii, acesta trebuie poziţionat la un unghi de 45°, şi tras afară.

Astfel se ajunge la cea mai mare diferenţă între o armă de primă generaţie si una fabricată ulterior.

Percutorul armei este format din două bucăţi. Una se află într-o piesă de susţinere, împreună cu un arc propiu, iar a doua parte se află în interiorul butucului piedicii, împreună cu o plăcuţă de reţinere si un arc.

În momentul în care trăgaciul este apăsat, cocoşul este eliberat şi loveşte partea din spate a percutorului, care transmite energia mai departe percutorului anterior.

În momentul în care piedica este acţionată, aceasta coboară la un unghi de 90° şi cele două elemente ale percutorului nu mai sunt aliniate, energia de la cocoş nemaiputând fi transmisă către capsă.

Acest sistem este înlocuit cu unul mai simplu si mai fiabil. Începând cu seria 757500 majoritatea pistoalelor produse au un percutor dintr-o singură bucată.

Cu toate acestea multe pistoale deja livrate sunt trimise la fabrică şi modernizate. Modificarea nu a avut ca scop eficientizarea costurilor de producţie, ci mai degrabă înlăturarea unor defecţiuni tehnice apărute în timpul utilizării la piesele complicate şi destul de fragile ale sistemului original.

Din păcate,aceasta înseamnă că un număr destul de mic de arme a supravieţuit până în ziua de azi în configuraţia originală. Există pistoale documentate cu percutor modernizat care au seria aproape de 751740 ¹³

La nivelul fremei sunt mai multe elemente tipice primei generaţii. Unul dintre aceste elemente este arcul tijei de comandă. Acesta este un arc separat, de mici dimensiuni, aflat în partea posterioară a tijei, ce se sprijină într-un lăcaş din fremă.

Începând cu seria 776000 arcul tijei de comandă este înlocuit cu un arc mai complicat care îndeplineşte un rol dublu, atât ca arc al tijei cât şi ca arc al trăgaciului ¹⁴ .

După cum a fost precizat la începutul acestui articol, unul dintre elementele inovative ale lui Walther PP este siguranţa automată pentru prevenirea percuţiei când trăgaciul nu este apăsat.

Aceasta este o piesă cu o geometrie specifică, poziţiontă în partea posterioară a fremei, al cărei rol este să nu permită cocoşului să atingă percutorul dacă trăgaciul nu este apăsat. Prin apăsarea trăgaciului declanşatorul se deplasează în sus, ridicând siguranţa automată într-o poziţie în care nu mai interacţionează cu cocoşul, permiţând astfel, acestuia să lovească percutorul.

La prima generaţie siguranţa automată este acţionată de un arc în formă de „C”. După 1 decembrie 1931, siguranţa automată este înlocuită, cea nouă are o formă ce facilitează demontarea iar arcul în forma de C este înlocuit cu un arc nou, elicoidal ¹⁵ .

Arcul siguranţei automate îndeplinește încă un rol important. În timpul focului, sub acţiunea acestuia, siguranţa automată apasă pe declanşator, împiedicându-l să salte din cauza forţei cocoşului aflat în mişcare de rotaţie, şi astfel asigură o interacţiune corectă între cocoş şi declanşator, cocoşul rămânând blocat în poziţia armat.

Dacă arcul siguranţei automate cedează, cocoşul este posibil să nu rămână blocat şi să urmeze manşonul înapoi ¹⁶ .

Diferenţele prezentate în acest articol sunt cele mai importante, dar nu sunt singurele.

Având în vedere existenţa diferitelor accesorii disponibile opţional la data producţiei (inel pentru prinderea unui snur, prăsele din diferite materiale, etc.), suprapunerea diferitelor variante în funcţie de specificaţiile clienţilor şi modificarea unui număr incert de pistoale ulterior livrării la utilizatori, este aproape imposibil de stabilit numărul pistoalelor din această primă generaţie ce au rămas nealterate, dar cu siguranţă această variantă de Walther PP este printre cele mai rare.

Dată fiind popularitatea pe care pistolul a căpătat-o de-a lungul anilor, este de înţeles că prima generaţie are un farmec aparte în inimile colecţionarilor, reprezentând începutul unei legende.

Valoarea monetară este greu de evaluat, variind de la ţară la ţară, în funcţie de starea armei, de tendinţele colecţionarilor într-un anumit moment, şi nu în ultimul rând de accesoriile originale care însoţesc arma, precum setul pentru antrenament cu muniţie de calibrul 4mm, destinat îmbunătăţirii tirului fară a pleca de acasă.

În lumea colecţionarilor de arme, Walther PP poate reprezenta un pistol accesibil ca preţ, distractiv de folosit în poligon, sau poate reprezenta unicul scop al unei colecţii serioase, adunată de-a lungul a ani de zile, cu investiţii care uneori depăşesc imaginaţia şi înţelegerea oamenilor care nu sunt cuprinşi de virusul Walther PP.

Indiferent de pasiunile fiecăruia, acest pistol îşi are locul în orice colecţie, mare sau mică, în oricare din variantele sale. Pentru cine doreşte să adauge o piesă specială la colecţia sa, prezentul articol încearcă să pună la dispoziţie o bază de plecare.

Bibliografie

• Henrotin, G. (2017). Walther PP pistol explained. H&L Publishing (Belgium).
• Marchall, D. H. (2016). Walther Pistols: Models 1 to PPX. Mott Lake Publishing.
• Pancho Collection. (2020, 04 11). Preluat de pe www.panchogun.com: http://www.panchogun.com/FVWebPhotos/FV-Walther-PP-5-Digit-Ser-5x100px.jpg
• Pistole38.nl. (2020, 04 13). Preluat de pe http://pistole38.nl/paperwork
• Vladuţ, R. (2020, 04 11). www.anca.com.ro. Preluat de pe https://www.anca.com.ro/walther-pp-si-ppk-de-roland-vladut/
• Wikipedia. (2020, 04 11). Preluat de pe https://en.wikipedia.org/wiki/Walther_PP
• Woodard, W. (2011). Shooter’s Bible Guide to Cartridges. New York: Skyhorse.

1. Woodard, 2011
2. (Vladuţ, 2020);
3. (Wikipedia, 2020)
4. Marchall, 2016) pp. 55-58;
5. (Pistole38.nl, 2020);
6. (Pistole38.nl, 2020);
7. (Pistole38.nl, 2020);
8. (Marchall, 2016) pp. 55-58;)
9. (Marchall, 2016) pp. 55-58;)
10. (Marchall, 2016) pp. 55-58;)
11. (Pancho Collection, 2020);
12. (Marchall, 2016) pp. 55-58;)
13. (Marchall, 2016) pp. 55-58;)
14. (Marchall, 2016) pp. 55-58;)
15. (Marchall, 2016) pp. 55-58;)
16. Henrotin, 2017) Functioning of the Walther PP (1);