An: 2007

Pistolul ca şi revolverul au fost întotdeauna încadrate în categoria armelor de apărare personală. Fiind o armă de luptă la distanţe mici, militarii o foloseau destul de rar şi atunci doar ca ultimă opţiune, în schimb forţele de poliţie, având în vedere specificul muncii lor au folosit-o din plin. Când spun poliţie nu mă refer binenţeles la poliţia din România care până nu de mult a avut o situaţie oarecum privilegiată faţă de colegii lor occidentali şi mai ales americani, situaţiile cu care se confruntau nefiind în măsură să le pună viaţa în pericol decât în cazuri cu totul excepţionale.

După inventarea pistoalelor semiautomate acestea, pe măsura perfecţionării lor s-au impus încet-încet luând locul revolverelor. În ultima perioadă (ultimele două decenii) tendinţa s-a generalizat, revolverul fiind detronat de pe poziţia pe care a ocupat-o atâta vreme. Chiar şi pe continentul american unde el a avut şi are încă susţinători fervenţi şi-a pierdut poziţia de lider în favoarea pistolului automat, revolverul nemai putând face faţă exigenţelor utilizatorilor profesionişti. Capacitatea de foc de numai 6 cartuşe a fost principalul lui handicap. Chiar şi în cazul folosirii dispozitivelor de încărcare rapidă „Speed-Loader”, încărcarea lor era mai complicată decât simpla introducere a unui nou încărcător cu 7, 10, 12 sau 15 cartuşe în pistol. Mulţi au pus la îndoială chiar şi argumentul privind fiabilitatea superioară a revolverului pe care personal o susţin (dar eu nu sunt utilizator profesionist) cu toate că statisticile au demonstrat că cele mai multe incidente de tragere s-au înregistrat la pistoale. Ba mai mult, la revolvere remediera lor este mult mai rapidă (ex. blocarea armei din cauza umflării tubului în cameră). Totuşi, pe bună dreptate, un poliţist care se confruntă cu agresori bune înarmaţi şi bine motivaţi este normal să-şi dorească o armă din care să poată trage mai multe cartuşe, ţinând cont că viaţa lui poate depinde de acest lucru. Folosirea revolverului în domeniul militar a pus mai pregnant în evidenţă vulnerabilitatea lui la agenţi externi.

Simultan am asistat şi la standardizarea de fapt a cartuşului de 9 mm Parabellum (9×19 mm) care a căpătat diverse utilizări profesionale. În vreme ce în Europa cartuşul de revolver a fost la început înlocuit cu un cartuş cu prestaţii mai slabe, americanii au încercat să compenseze puternicul .357 Magnum cu ceva care chiar dacă nu avea aceeaşi energie, măcar avea putere de oprire mare. Astfel au început să folosească .45 ACP şi în poliţie. Era un cartuş bun, puternic, precis, dar pistoalele chiar dacă se puteau încărca repede aveau capacitate prea mică, numai 7 cartuşe şi utilizarea lui a fost de scurtă durată. Astfel este reconsiderată problema în termeni privind funcţionarea, utilizarea şi eficacitatea armelor. Concluzia a fost compromisul reprezentat de cartuşul 9 mm Para. Energie mare comparativ chiar cu .45-ul, precizie bună şi pistoale de mare capacitate. Citeste mai mult

Nu am pretenţia că voi reuşi să tranşez o polemică ce durează „de când pistolul”. De fapt sunt convins că nu voi putea găsi cu adevărat răspunsul la această întrebare, fiecare din cele două tipuri de arme având avantaje şi dezavantaje. Pentru că pe forum a fost abordată această discuţie voi încerca să fac o analiză a celor două arme fără a intra în detalii academice. Sunt de acord cu faptul că aprecierile sunt subiective, de aceea voi compara cele două arme având în vedere câteva criterii pe care le consider cele mai importante, urmând ca la final fiecare să tragă singur concluziile.

Cadenţa de tragere avantaj – pistol
Comparaţia ţinând cont de acest parametru, are sens numai dacă luăm în calcul comparaţia cu revolverele cu dublă acţiune. Cele cu simplă acţiune ies din discuţie deoarece necesită armarea cocoşului înainte de fiecare foc. Pistolul oferă indiscutabil o cadenţă de tragere superioară, armarea automată a cocoşului după fiecare foc tras fiind argumentul major. În cazul revolverului trăgaciul are o cursă foarte lungă, în prima fază realizând armarea şi rotirea butoiaşului. Acest aspect alterează semnificativ şi precizia tirului deoarece presiunea cu care degetul trebuie să apese trăgaciul este mult mai mare, afectând binenţeles stabilitatea armei mai ales la cadenţe mari de tragere. Astfel momentul precis al declanşării se pierde undeva pe la capătul cursei trăgaciului facându-l mai greu de controlat Totuşi un trăgător bine pregătit poate realiza şi cu un revolver cadenţe mari de tragere, (chiar foarte mari) după cum ne demonstrează fenomenalul Jerry Miculek.

Dar trebuie avut în vedere faptul că armele folosite de acesta în stabilirea recordurilor pe care le deţine sunt arme fabricate special sau cel puţin au trecut printr-un tunning sever. Spre deosebire, detanta pistolului la care trăgaciul are o cursa mult mai scurtă, la unele modele fiind chiar reglabilă, punctează mult mai precis momentul declanşării favorizând astfel o precizie superioară la o cadenţă mare de tragere. Citeste mai mult

A fost inventat în anii 30 ai secolului XIX-lea şi a fost destinat in principal pieţii civile. Datorită faptului ca oferea posibilitatea tragerii mai multor focuri fără a încărca s-a răspândit rapid şi în Europa. Se poate spune că a reprezentat o treaptă intermediară în evoluţia armelor, de la pistoalele cu pulbere neagră cu una sau două ţevi la revolverele moderne. Dealtfel, odată cu apariţia acestora a dispărut treptat de pe piaţă.

Era oarecum similar revolverelor de mai târziu din moment ce conţinea gloanţele în camere separate forate într-un cilindru rotativ. Spre deosebire de acestea fiecare cameră avea ţeava proprie.
La unele din primele modele era necesar ca blocul de ţevi să fie rotit cu mâna. Puţine modele ulterioare erau single action, tevile fiind rotite cu ajutorul unui cocos la fiecare foc. Marea majoritate erau double action, rotirea grupului de ţevi realizându-se prin acţionarea trăgaciului. În acelaşi moment se ridica cocoşul, care la sfârşitul cursei luvea ţeava din partea superioară declanşând focul. Acest sistem îi este atribuit lui Ethan Allen (1806-1871), un important fabricant de arme american din Massachusetts. Prima sa arma „Pocket Rifle” a fost proiectat în 1836. Pepper-box cunoscut ca „Arma care a cucerit Estul”, a fost cea mai raspândită arma cu repetiţie până la inventarea cilindrului rotativ.
Cu o asemenea armă ochirea precisă era destul de dificilă, sau chiar imposibilă datorită cocoşului care acoperea imaginea ţintei. Dealtfel, fiind destinat uzului civil, era o armă de autoapărare, deci se folosea la distanţe mici şi în practică era o arma cu care nu se ţintea ci se trăgea mai mult la instinct fiind ţinută la nivelul şoldului.
Din acest motiv nu întotdeauna se fabrica cu ţevi ghintuite. Citeste mai mult

Peste ~3 luni (27 decembrie) se implinesc 60 de ani de cand a fost adoptata. La multi ani!
Inainte de a putea aprecia ce a insemnat aparitia Avtomat Kalashnikova Obrazets 1947 (AK-47, cum este cunoscut pe tot globul) trebuie sa avem in vedere cam ce exista in epoca respectiva in materie de arme cu incarcare automata. Ultima decada a secolului XIX a insemnat mai mult decat 10.000 de ani de evolutie umana in ceea ce priveste dezvoltarea tehnicii si in special a mecanicii. In domeniul armelor de foc, in aceasta perioada s-au pus bazele mecanismelor pe care le folosim si in ziua de azi, ba chiar s-au cristalizat mecanisme care au ramas neschimbate dupa mai bine de 100 de ani. Perioada extrem de agitata, marcata de conflicte armate permanente, mai prin toate colturile lumii si, in special in colturi indepartate, departe de ochii mediei ce abea se nascuse, a oferit prilejul de a experimenta in practica toate noile achizitii ale tehnicii. Aparitia mitralierei, arma ce oferea posibilitatea raspandirii unui ‘nor’ de proiectile, cu o cadenta foarte mare si deservita de un numar minim de soldati a deschis ochii tuturor strategilor in ceea ce priveste avantajul folosirii armelor ce puteau reincarca foarte rapid.

Chiar inainte de sfarsitul secolului s-au cristalizat principalele arme de infanterie ce aveau sa domine conflictele din prima jumatate a secolului urmator, Mosin-Nagant 91/30 si Mauser 98. In anii imediat urmatori cam toate armatele moderne trec la adoptarea armelor sistem bolt-action cu magazie de cartuse sub culata, alte variante aparute fiind reproduceri sau mici evolutii ale sistemului Mauser in peste 75% din cazuri (Enfield MK engleze, Patern americane, etc.). Insa tehnica nu tinea pasul cu dorintele si dezideratul de a avea o arma cu o putere similara carabinelor si cu incarcare automata care sa fie si portativa nu putea fi atins inca. Mitraliera Maxim implinea primele deziderate dar numai portativa nu putea fi numita, la fel ca si urmatoarele aparitii.
Citeste mai mult