Istoria pistolului mitralieră Thompson este o poveste despre patriotism, vise, intrigă, dezamăgiri dar şi mari afaceri desfăşurate în mod discutabil. Deşi acoperă o mică parte din Istoria Americii, cam 25 de ani din 1920 până în 1945, a avut un puternic impact asupra culturii americane. Nimeni nu-şi poate imagina anii douăzeci fără un Tomy trăgând pe fereastra unui sedan negru. Este deasemenea greu să-ţi imaginezi o patrulă americană din cel de-al Doilea Război Mondial, pe uliţele satelor franceze fără soldaţi înarmaţi cu Thompson, gata să riposteze în orice moment atacurilor germane. Indiferent dacă eşti sau nu pasionat de arme, istoria Thompson este fascinantă.
Considerată o armă infamă datorită renumelui căpătat în vremea prohibiţiei, a fost folosită în egală măsură atât de forţele de ordine cât şi de infractori. Cunoscut ca “Tomy Gun”, “Trench Broom” (mătură de tranşee), “Chicago Piano”, “Chicago Tipe writer”, “Chopper”(cioplitor, hăcuitor, satâr) a fost apreciat atât de civili cât şi de militari pentru robusteţe, calibrul mare .45ACP şi pentru faptul era în stare să tragă o cantitate mare de cartuşe într-un timp scurt.
An: 2008
IMI Desert Eagle , de Vili Stancu
Fabricant Ta’as Israel Military Industries, Ramat Hasharon, Israel
Tip Semiautomat, acţionare prin împrumut de gaze
Calibru .357 Magnum, .44 Magnum, .41 Action Express, .50 Action Express,.440Cor Bon
Ţeava Interschimbabilă de la 152 mm până la 355 mm.
Pistolul Desert Eagle a fost conceput în 1979, când trei oameni cu ideea de a crea un pistol semiautomat acţionat cu împrumut de gaze, care să tragă cu cartuşe Magnum, întemeiază Magnum Research Inc. la San Paul, Minnesota. Multe firme până atunci au cochetat cu ideea de a folosi cartuşe Magnum în pistoale, dar numai această firmă a obţinut un real succes. Proiectul a fost dezvoltat şi perfecţionat de către IMI Manufacturing care după 2000 s-a mutat înapoi în Israel după ce concernul Saco Defense din care făcea parte iniţial a fost preluat de către General Dynamics. De atunci, datorită reputaţiei de cea mai puternică armă existentă Desert Eagle a apărut în nenumărate filme de acţiune, cărţi, jocuri şi show-uri de televiziune şi a făcut fericiţi zeci de mii de utilizatori de pistoale. Poate fi denumit mai de grabă “tun de mân㔺i datorită dimensinilor sale nu a fost niciodată folosit ca armă de luptă. Este mult prea mare, iar muniţia superputernică face un zgomot incredibil mai ales în spaţii inchise. Arma care inspiră teamă, şi datorită calibrului enorm, nu a fost foarte răspândită. Reputaţia sa induce teamă chiar şi celui care trage cu el, fapt ce afectează precizia datorită crispări dinaintea tragerii.
STEN, de Vili Stancu
Numiţi-o anglofilie sau cum doriţi, dar unul din pistoale-mitralieră preferatele de mulţi colecţionari si hobby-şti a fost întotdeauna Sten-ul englez pe care forţele britanice şi Commonwealth l-au folosit intensiv în al doilea război mondial şi în războiul din Korea. Într-adevăr THOMSON-ul american şi germanul MP38 (asa zisul Schmeiser) sunt în mod cert „scule” mai bune, dar STEN în ciuda aparenţei sale de conductă de apă a fost o armă influentă şi cu calităţi care i-a dus renumele dincolo de al doi-lea Război Mondial.
Mulţi americani (nu discutăm de România) şi-au dorit să deţină un STEN original, dar legile anumitor state refuză cetăţenilor dreptul de a deţine o armă full-auto.
CAT Co. produce acum o versiune semi-automată a renumitului model cu 32 de cartuşe pentru aceia care nu pot deţine o versiune full-auto, sau care pur şi simplu nu vor să treacă prin birocraţia necesară.
Înainte să începem cu carabina STEN a firmei CAT Co., nu trebuie să trecem cu vederea istoria acestei arme care a fost produsă începând cu 1941.
La sfârşitul anului 1930 britanicii aveau în inventarul lor doar un pistol-mitralieră, LANCHESTER. Proiectat de către George Lanchester de la Sterling Armament Co. în Dagenham-Essex pe cal. 9mm Luger, asemănător MP28-ului german. Cu o cadenţă de tragere în regim automat de 550 focuri pe minut, arma era bine realizată dar oarecum scumpă. Era echipată cu o magazie de 50 de cartuşe în formă de tambur, dar mai târziu apar şi magaziile de 32 de cartuşe în formă de casetă dreaptă.
Pistolul mitralieră MP40, de Vili Stancu
A fost arma tipică a armatei naziste germane. Imaginea soldatului german este de cele mai multe ori asociată cu pistolul mitralieră denumit impropriu “Schmeiser”. Interesant că această armă a avut un impact visual mult mai puternic decât puşca Mauser sau Sturm gewehrul de la sfârşitul războiului. Pistolul automat ca şi categorie de armă a pătruns destul de greu în arsenalul armatei germane. A trebuit să treacă mult timp şi multe evenimente tragice s-au derulat până când conducerea armatei germane a admis importanţa vitală a pistolului automat.
Două argumente au stat la baza acceptării lui atât de târzii. Din punct de vedere tactic, cadenţa de tragere era mare, în schimb bătaia eficace care înclina balanţa în favoarea carabinelor a constituit un puternic impediment. Toată tactica şi strategia infanteriei era constituită pe lupta la o distanţă de tragere eficace de 600 m sau mai mult. Aceasta determina distanţa dintre cele două forţe combatante, dotate cu tradiţionalul Mauser. Pentru introducerea pistoalelor mitralieră care aveau eficacitate până la 200 m a trebuit complet regândit modul de luptă al infanteriei format în ani de zile şi chiar reorganizarea trupelor auxiliare. Nu este de mirare că şefii armatei au amânat până în ultima clipă această reorganizare. Au considerat ca fiind un curaj nebunesc să renunţi la vechiul stil de luptă verificat atâta vreme şi care şi-a dovedit eficienţa. Acest lucru a fost acceptat destul de greu de armata germană care se pregătea de război, fiind nevoiţi ca într-un timp extrem de scurt să-şi doteze trupele, să le instruiască, să-i înveţe un nou mod de luptă. Nemaivorbind de faptul că o mare parte a capacităţii de producţie trebuia blocată cu fabricarea noului produs, asta într-o perioadă în care războiul bătea la uşă.