Luptătorul cu cartușierele încrucișate pe piept, un revolver înfipt la brîu și o carabină în mînă este imaginea cu care asociem revoluția exicană ș vremurile lui Pancho Villa și Emiliano Zapata.
Revoluția Mexicană începută în 1910, a însemnat pe parcursul unei decade cît de fapt a durat, o serie de lupte fratricide ( practic un război civil în toată regula) duse de forțele rebele ce luptau pentru libertate împotriva trupelor guvernamentale, utilizînd o mare varietate de armament începînd de la arme cu pulbere neagră și încărcare pe la gura țevii, trecînd printr-o varietate de arme moderne: revolvere,carabine, arme cu repetiție-pîna la mitraliere și tunuri.
Forțele implicate în conflict pot fi împărțite practic în două mari categorii: pe de-o parte Armata Federala Mexicană cu două parți distincte : Federales și Rurales ; iar de cealaltă parte indiferent că luptau sub comanda lui Pancho Villa în nord, sau sub comanda lui Emiliano Zapata în sud,forțe formate din fermieri, vaqueros, peoni, muncitori, femei și chiar copii.
Nu trebuie uitate nici bandele fără conducere unitară, precum și armata Americană în timpul expediției de pedepsire din 1916. Ne facem astfel o imagine de ce amploare a luat acest conflict timp de aproape 10 ani de zile.
Arma de bază a soldaților guvernamentali (federales) era pușca Mauser model 1902 în calibrul 7mm contractul Mexican) precum și mai moderna Mauser model 1912 ( asemănătoare cu modelul Mauser 98). Diferențele între cele 2 modele erau minore, mai mult de design al aparatelor de ochire, patului și ulucului.
De fapt Mexicul a început să cumpere mai înti Mauser M1895 fabricate la DWM, pasul urmator fiind cumpărarea modelului 1902 ( 43900 arme au fost cumpărate tot de la DWM).
Cum producția germană nu acoperea necesitățile au mai fost comandate arme Mauser M1907 la fabrica Steyr din Austria. Mexicanii au început apoi să producă și propriile arme pe baza modelului Mauser începînd cu 1910. Acestea erau aproape identice cu modelul Mauser M1902 excepție facînd baioneta care era împrumutată de la M1907.
Aceste arme erau mai scurte cu 44 cm fiind de fapt carabine pentru cavalerie (au fost fabricate 4000 de bucăți). In fine ultima achiziție a fost Mauser M1912, tot de la fabrica Steyr, dar o mare parte din armele comandate au fost oprite de la export și ulterior folosite de armata austro-ungară în primul război mondial.
Armata Mexicană a mai avut în dotare și pușca Arisaka cal. 7 mm, arma era asemănătoare puștii Arisaka standard japoneze model 1899.
O altă armă aflată în dotarea federales era pușca semiautomată Mondragon cunoscută în mod oficial ca pușca “Porfirio Diaz Systema Mondragon Modelo 1908”.
Această armă foarte modernă la vremea ei, a fost concepută de generalul mexican Manuel Mondragon. Acesta a început proiectul în anul 1891 în timp ce se afla în Belgia, definitivînd-ul abia în 1904 și obținînd brevetul de invenție în 1907.
In același an guvernul Mexican ia legatura cu firma SIG din Elveția și contractează fabricarea a 4000 de bucați M1908 in calibrul 7×57 Mauser. Din aceasta comandă numai 400 de bucați au fost livrate Mexicului.
Trebuie spus că datorită faptului că aceasta armă nu tolera muniție de proastă calitate, s-a ajuns la întreruperea acestui contract. Arma Mondragon model 1908 era o armă semiautomată funcționînd cu împrumut de gaze și folosind un închizator rotativ antrenat de un piston.
Designul acum foarte comun, la vremea aceea era neobișnuit. Arma putea fi transformată în armă cu repetiție prin simpla acționarea a unui buton.
Era alimentată dintr-o magazie nedetașabilă ce putea fi încarcată cu 5 cartușe . De asemenea M1908 era dotată și cu bipod pentru ușurarea tragerii.
Tot din forțele guvernamentale făceau parte și “Rurales” , o forță mai mult polițieneasca și mai puțin militarizată. Armele nu erau standardizate, și în general foloseau mai toate tipurile.
Foarte folosite de aceste forțe erau armele cu un singur foc Remington Rolling Block, arme solide chiar dacă apărute pe vremea pulberii negre, erau capabile să suporte și presiunea degajată de mai nou folosita pulbere fără fum din muniția de 7×57 Mauser.
O armă deosebită și favorită deasemenea a trupelor Rurales era carabina revolver Pieper în cal.8 mm. Aceasta armă folosea același sistem de limitare a pierderii gazelor ca și revolverul Nagant model 1895, iar muniția era asemanatoare muniției de revolver Nagant ( cu proiectilul aflat in interiorul tubului cartuș)
Am prezentat armele lungi ale trupelor guvernamentale, dar nu putem termina subiectul despre aceste forțe fară să vorbim și de armele scurte.
Astfel aflăm că în 1870 armata mexicană adoptă revolverul S&W nr.3 ca armă standard. Guvernul mexican pe lînga revolverele cumpărate din SUA, contacteaza și armurieri basci pentru copii a acestui revolver.
Așa cum era de așteptat revolverele de producție americana vor predomina în armata mexicană. Ofițerii chiar își cumpărau propriile revolvere dupa dorință. Pe lîngă revolverul mai sus amintit mari cantități de Colt 1873 SAA au fost cumpărate de armata mexicană fară să se dea vreo atenție standardizarii armamentului și muniției.
Pe lînga Colturi au fost achiziționate și robustele Remington model 1875. O dată cu apariția modelelor double action, diverse agenții mexicane comandă Colt Model 1878, Colt New Army&Navy în calibrul 38 precum și Smith&Wesson Hand Ejector Military & Police.
La începutul anilor 1900 încep să cumpere noile semiautomate,mult mai practice decît revolverele. Astfel încep să apară Mauser C96, diverse modele de Browning fabricate in Belgia la Herstal, Colturi Model 1900/1903 în calibrul 38 și Model 1905 în calibrul 45. Pe lîngă acestea întîlnim chiar și modele exotice precum modelul spaniol Charola y Antua în cal.5mm foarte popular printre ofițerii de rang înalt.
Colt 1900/1903 Colt 1905
Nu vom încheia această trecere în revistă a armamentului folosit de forțele guvernamentale fără a vorbi și de armamentul greu adică mitraliere și tunuri.
Putem spune că zilele revoluției mexicane au fost un “paradis pentru vinzătorii de mitraliere și de ce nu un poligon de încercăre a acestor arme avînd in vedere viitorul război ce se prefigura în Europa.
Astfel găsim în principal urmatoarele modele: Hotchkiss model 1896 în cal 7mm, Browning model 1920 ( apăruta mai tîrziu în conflict), Madsen model 1911 și nu mai puțin interesanta Colt Automatic Gun model 1895 zisă și “potato digger” ( plantatoare de cartofi), datorită neobișnuitului sistem împrumutat de la armele “lever action”.
De altfel aceasta din urma mitraliera o vom întîlni chiar și la armata româna în perioada interbelică
Am început articolul cu descrierea armelor folosite de trupele guvernamentale deoarece pe toată durata conflictului arme folosite de federales și rurales au trecut în mîinile revoluționarilor.
Revoluționarii au început lupta cu arme care mai de care deosebite, fară un calibru unitar sau cu aprovizionare garantată.
E drept că pe măsura trecerii timpului aceștia s-au organizat iar armele au devenit din ce în ce mai performante și aprovizionarea constantă. După cum spuneam, Mexicul era un paradis al vînzatorilor de arme și un flux constant venea din afara granițelor alimentînd conflictul. De exemplu în 1910 o căruța cu aspect inocent încarcată cu fîn intra in orașul lui Zapata din sudul Mexicului.
In fapt, sub fîn se aflau 60 de puști Winchester model 1886 și 1894, 30 revolvere Colt SAA, și 2800 de gloanțe.
Conform aproape tuturor surselor istorice majoritatea armelor veneau din Statele Unite. Armele Colt si Winchester depășeau de departe celelalte arme intrate ilegal.
Chiar dacă politica SUA era să nu înarmeze “grupuri rebele”, e clar că o blocadă de acest fel era inevitabil sortită încălcarii.
Multe vieți s-au pierdut și averi s-au făurit de contrabandiștii din statele cu frontiera comună cu Mexicul precum Texas și Arizona.
Emiliano Zapata în dorința de înarma trupele sale, primea fără nici o problemă dezertorii din armata guvernamentală, aceștia venind invariabil cu Mauserele din dotare.
Incepînd cu anul 1914, raidurile lui Zapata asupra depozitelor federale s-au înmulțit, astfel încît Winhcester-ul clasic a început sa fie înlocuit de arme mai moderne.
Dar cum spuneam și în deschiderea articolului imaginea clasică a revoluționarului mexican,era cea cu carabina Winchester în mîna și cu cartușiere încrucișate pe piept. Carabina “treinta y treinta “ sau Winchester model 1894 în calibrul 30 WCF era o armă de nădejde ușor de folosit în primul rînd datorita recului foarte slab ( aproape la jumate decît la un Mauser bolt action). In mîna unui trăgător antrenat avea o rată de foc foarte mare comparativ cu armele cu închizator clasic.
Rezistentă la praf și condiții precare de întreținere (revoluționarii mexicani nu erau ceea ce putem numi maniaci ai întreținerii armelor) această armă a fost în prima parte a conflictului “coloana vertebrala” a forțelor rebele.
Atit de îndragită a fost această armă, încit revoluționarii mexicani i-au dedicat și un cîntec.
Winchester model 1894 a fost prima armă cu repetiție, comercială, ce a folosit muniția cu pulbere fără fum și una dintre cele mai folosite arme de vînătoare.
Acest lucru nu a împiedicat în nici un fel folosirea ei și în alte scopuri (precum lupta). Atît luptătorii lui Emiliano Zapata sau a lui Pancho Villa au preferat-o, și în model special cavaleria.
Că tot aminteam de Pancho Villa, trebuie spus că raidurile lui bazate pe cavalerie au devenit faimoase o dată cu ocuparea unui oraș al SUA pentru prima dată în istorie. In 1916 pe data de 9 martie revoluționari mexicani conduși de Pancho Villa au atacat orășelul de frontiera Columbus din statul New Mexico. Acesta era apărat de regimentul 13 cavalerie. In urma raidului mexicanii au capturat muniție, 300 arme, 80 de cai și 30 catîri.
Atacul l-a înfuriat pe președintele american Woodrow Wilson care a ordonat o expediție de pedepsire, armata americana invadînd Mexicul într-o încercare nereușită de capturare a lui Pancho Villa.
Printre armele favorite ale revoluționarilor se aflau bineințeles și revolverele Colt SAA model 1873, de proveniență americana.
Această armă nu numai ca a cucerit”vestul” dar a fost folosita cu mare succes de catre mexicani. Nu trebuie uitat nici revolverul Schofield cu variațiile lui deasemnea prezent în conflict. In poza de mai jos puteți vedea rebeli mexicani înarmați cu armele de care vorbeam.
Fotografiile din acea perioada arată că spre deosebire de soldații Federales obișnuiți, un mare numar de revoluționari purtau și arme scurte. Bineînțeles favoritele erau Colt si S&W dar si arme mai puțin cunoscute precum Harrington& Richardson sau Iver Johnson.
Multe din revolverele Colt erau conversii ale modelelor 1851 si 1860 care prin trecerea la muniția cu cartuș metalic si-au prelungit viața ajungînd să fie folosite și în revoluția mexicană
Nu pot încheia fară să amintim de arma favorită a unuia dintre principalii conducători ai revoluției mexicane, și anume faimosul Pancho Villa. In toate pozele din epocă acesta este nedespărțit de revolverul sau, un frumos Bisley Colt.
Acest revolver era o variantă de tir a faimosului Colt Peacemaker numit astfel în onoarea complexului de tir englez din localitatea Bisley.
Modelul Bisley a apărut in 1894, iar cel deținut de Pancho Villa a a fost fabricat în 1912 in cal. 44-40. Spre deosebire de modelul de serie, acesta avea prăselele din sidef .
