Săptămâna trecută pe site-ul Ministerului Administratiei şi Internelor la secţiunea Legislaţie / transparenţă decizională – http://www.mai.gov.ro/index02_3.htm, au aparut spre dezbatere publică modificările ce se vor aduce Legii 295/2004. La prima citire am putut aprecia (în bine) modificările aduse în beneficiul colecţionarilor de arme şi aici mă refer la modificarea art.29, unde la punctul 2 se stipuleaza: Colecţionarii de arme pot fi autorizaţi să folosească, în condiţiile legii, armele deţinute în colecţie cu ocazia unor manifestări culturale, artistice sau istorice. Este o doleanţă mai veche a noastră, pe care am discutat-o cu conducerea serviciului AEST din cadrul IGPR în vara anului 2009, şi de care vedem ca s-a ţinut cont.
Dar bucuria a ţinut numai până la citirea anexei noii legi, care, fără să ţină seama de Directiva 91/477 a Uniunii Europene (cu care de altfel se susţine că noua lege a fost armonizată), privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme, uită de ce se scrie chiar în articolul 2 aliniat 2 al acestei Directive.

Prezenta directivă nu se aplică achiziționării și deținerii, conform legislației interne, de arme și muniții de către forțele armate, poliție sau serviciile publice, de către colecționarii și organismele de natură culturală și istorică în ceea ce privește armele și recunoscute ca atare de statul membru pe teritoriul căruia sunt stabilite. Acestea nu se aplică nici în cazul transferurilor comerciale de arme și muniții de război.
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=DD:13:10:31991L0477:RO:PDF

Practic aplicarea anexei neagă dreptul colecţionarilor români de a putea deţine arme scurte, respectiv pistoale şi revolvere. Astfel colecţionarii onesti se vor vedea puşi în situaţia de a distruge sau vinde în străinătate obiecte de patrimoniu de o valoare inestimabilă şi practic neînlocuibile. Spun ‘vinde în strainatate’, deoarece în Romania nu exista o piaţă a armelor şi nu-l vad pe un magistrat de exemplu sau politist (care au în continaure dreptul de a deţine şi folosi arme scurte) cumpărându-şi ca armă personală un revolver Nagant model 1898 , pentru care, de altfel, nici nu mai exista muniţie.
Suntem întru totul de acord că nu este nevoie (încă) de o liberalizare fără control a deţinerii armelor scurte şi, de asemenea, cu înăsprirea drastică a sancţiunilor la regimul armelor şi muniţiilor. Orice cetăţean care deţine o arma, chiar şi colectionar, are o mare responsabilitate şi dacă va încalca legea trebuie să platească în faţa societăţii.
Dar nu putem fii de acord, ca cetăţeni europeni ce ne pretindem a fi, să avem mai puţine drepturi decât un cetăţean din Germania, Olanda, Franţa sau, ca sa dau un exemplu mai apropiat, Bulgaria.
Trebuie bine înteles, că un colecţionar de arme nu strânge aceste obiecte pentru a le folosi în scopuri criminale, ei sunt doar păstrători temporari a unor bunuri istorice şi de patrimoniu, bunuri care vor fi transmise mai departe generaţiilor viitoare. Distrugerea sau înstărinarea unor arme de colecţie nu ne poate face decât mai săraci tehnic, cultural sau sţiintific.
Chiar în aceste zile în Franta , Legea privind armele se schimba şi colecţionarilor de arme li se recunoste calitatea de pastratori ai patrimoniului national în ceea ce priveste armele. http://www.armes-ufa.org/spip.php?article591. Din pacate noi vom fi din nou originali în sensul negativ al cuvintului.
A.N.C.A a facut deja demersurile legale necesare modificării noii legi, dar doreşte, şi pe aceasta cale, să tragă un semnal de alarmă, iar orice om responsabil (nu neaparat colecţioanar de arme) este rugat să sprijine demersul nostru .
P.S. Am primit, deasemenea, un sprijin major din partea FESAC (Federaţia Europeana a Colecţionarilor de Arme), care a trimis deja un memoriu pe adresa Ministerului Administraţiei şi Internelor în care sustine cauza colecţionarilor din Romania.