Congresul anual al Federației Europene a Colecționarilor de Arme FESAC, a avut loc anul acesta în luna iunie la Bilbao. Lucrările au fost sub semnul noii directive europene a armelor, directivă ce vine să înăspreasca legile care guverneaza și reglementează posesia de arme în țările Uniunii Europene. Această directivă a fost impusă de Comisia Europeană în urma atacurilor teroriste din Franța de la Bataclan, dar din păcate nu rezolvă în nici un fel problema. Și spun acest lucru deoarece de la început noua directivă este îndreptată într-o direcție greșită. Comisia în loc să încerce să limiteze accesul teroristilor la arme , identifică într-un mod total eronat sursele ilegale  de obținere a unei arme. Astfel în înțelepciunea ei, comisia europeană încă din preambulul directivei identifică ca posibilă sursă de trafic a armelor în primul rînd muzeele și colecționarii, urmată de deținătorii legali. Este o aberație fara sens deoarece nici un “terorist serios” nu nu va folosi o armă înregistrată sau nu se va duce sa o fure din vreun muzeu. Cu atît mai mult cu cît recentele atentate de la Nisa, Paris, Berlin si Londra a consacrat noi tipuri de arme folosite de teroriști si anume, camioane, cuțite, topoare și ciocane de timplarie. Suntem foarte curioși cum va reacționa comisia la aceste noi amenințări, și așteptăm cu interes arestarea în urma unei eventuale directive a unei gospodine ce tocmai și-a luat un cuțit de bucătărie de la magazin fără acordul poliției, sau controlul psihologic amănunțit a oricui dorește sa conducă un camion.

Lasînd toate aceste lucruri de o parte, noua directivă nu face decît sa bramburească legile armelor din țările Uniunii Europene, și cînd spun acest lucru nu aveți decît să citiți anexele directivei care stabilesc noi categorii de arme, sau articolul care spune că toate piesele esențiale ale unei arme trebuiesc marcate, inclusiv cuiul percutor și ținută o evidență strictă a acestora. Închipuiți-vă numai ce volum de muncă si consum de hîrtie va genera acest lucru. Ma întreb cum se va aplica în România , unde informatizarea lasă înca de dorit, iar activitatea serviciului de arme a poliției române va fi clar blocată de volumul enorm de date. Din păcate nu au fost ascultate parerile specialiștilor prezenți la discuții, si aici mă refer în primul rînd la președintele FESAC dl. Stephen Petroni care a fost vîrful de lance a celor care au încercat să aducă amendamente pertinente acestei directive. Spre finalul discuțiilor însăși raportorul principal al comisiei Dna. Viki Ford a admis că noua directivă nu este ceea ce trebuie, dar din păcate votul final a dus la promulgarea acesteia. Chiar și așa obiectivele comisiei nu au fost cu totul atinse ( se dorea intrezicerea tuturor armelor semiautomate fie ele lungi sau scurte) astfel asa cum spuneau și cei din delegația Frantei la congresul FESAC s-a ajuns  la faptul că  “ La montagne a accouche d’une souris”, adică mai pe românește se vede clar disproporția între un proiect anunțat ca foarte important și inconsistența sau ridicolul rezultatului final. Poate unul din puținele lucruri bune din aceasta noua directivă, este definiția colecționarului : “«colecționar» înseamnă orice persoană fizică sau juridică care se ocupă cu colectarea și conservarea armelor de foc, a componentelor esențiale sau a muniției în scopuri istorice, culturale, științifice, tehnice, educaționale sau de patrimoniu și care este recunoscută ca atare de statul membru în cauză”. Definiția a fost luată  numai după consultarea FESAC ( implicit a tuturor asociațiilor de colecționari care fac parte din federație). Trebuie spus ca legislația română recunoștea deja noțiuneă de colecționar, acest lucru fiind benefic pentru posibilitatea de a colecționa arme.

Noua directivă va duce probabil (în unele cazuri) și la pierderea sau obligativitatea înstrăinării a unor arme, intrînd astfel în contradicție cu articolul 17 al Cartei Drepturilor Fundamentale a a Uniunii Europene care spune că : Orice persoană are dreptul de a deţine în proprietate, de a folosi, de a dispune şi de a lăsa moştenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege şi în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosinţa bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general.

Sperăm ca în perioada următoare cînd directiva va trebui transpusă în legea română, ca autoritățile să fie receptive la propunerile noastre și le asiguram și pe această cale că vom fi parteneri onești de discuții fără a pierde din vedere însă interesele colecționarilor din România.