The Proof House of the Gunmakers Company of the City of London, bancul de verificare arme londonez are o activitate neîntreruptă de 384 de ani, fiind statutat în 1637 de către regele Carol I al casei Stuart. Pentru marea varietate de arme de foc manufacturate și comercializate în preajma Londrei, breasla armurierilor londonezi a stabilit standarde de verificare și a început marcarea cu poansoane atestînd că arma în folosire nu va accidenta trăgatorul. Curînd și alte națiuni ale Europei, prin inițiative private, au demarat verificarea armelor de foc alocînd marcaje specifice ce ne ajuta astăzi în elucidarea provenienței și parcursului unor exemplare rare de arme istorice. Belgia devine primul stat ce face obligatorie verificarea pe banc, inaugurînd Casa de la Liege în 1672. Țevile erau încercate cu încărcături de verificare la suprapresiune, de turmentare în limbajul de specialitate, britanici folosind „double charge”, tragerea cu încărcătura dublă de pulbere. Alte testări uzuale însemnau variațiuni de tragere cu 2 proiectile bilă bine îndesate. Napoleon poartă legendarele sale campanii folosind piese de artilerie, muschete și pistoale cu țevi certificate la Saint Etienne.
Un alt demers ce a sporit siguranța tragerii a fost standardizarea fabricației. In Imperiul Britanic, pentru a reduce diversitatea mare a armelor de mînă a căror reparație devenea problematică în timpul conflictelor, a fost stabilit un design de muscheta standard „King’s pattern”. Exemplare prototipuri erau păstrate la arsenalele armatei ca modele etalon iar armurierii ce urmau să liciteze pentru subansamblele majore trebuiau sa urmeze etalonul. Inspectorii recepționeri ai armatei primeau piese precum platini, țevi, paturi, le comparau cu etalonul și marcau conformitatea. Interschimbabilitatea pieselor a interesat în mod deosebit și francezii o transpun în practică prin sistemul Gribeuval la artilerie și Blanc la arme de mînă, de atunci o muschetă franceză putea atașa orice platină cu cremene dintr-un lot fără ajustări.
Calitatea armamentului britanic și francez al epocii este demonstrată de longevitatea, mai mult de un secol de dotare în prima linie!, a puștilor „Brown Bess” respectiv Charleville. Sunt arme ce îngrijite corespunzător de-a lungul vieții, pot trage în siguranță cu încărcaturile originale și astăzi.
Pentru revolverele originale Colt Army 1860 sau Remington New Model 1861 știm că după inspecțiile din uzină a urmat verificarea țevii ți butoiului de către armată apoi demontarea totală, inspecția pieselor individual si marcarea lor, apoi dacă toate piesele au trecut inspecția, asamblarea și marcarea finală.
Pînă nu demult armele de foc, îndeosebi cele militare, au fost gîndite pentru o durată de folosire în serviciu de măcar jumătate de secol, iar consumurile mari din războaie au dus la folosirea de arme veterane din stocuri vechi. Și astăzi în lumea a 3-a sunt în uz carabine de la începutul secolului trecut, iar colecționarii abia așteaptă lichidarea unor depozite de antichități, exemplificam cu stocul de puști Martini-Henry nepaleze în vînzare acum.
Dacă avem în vedere că regimul de folosire al armelor pensionate este mult mai puțin solicitant decît al armelor de instrucție înțelegem de ce multe generații omenești pot trece pînă ce o armă îngrijită nu mai prezintă siguranță în uz civil. In prezent bancuri de încercare acreditate C.I.P. sau SAAMI verifică sistematic majoritatea armelor în uzul internațional și marcajele specifice sunt obligatorii în anumite state, muniția este de asemenea verificată-certificată.
Exportul românesc de arme are doar de pierdut pentru că nu și-a acreditat C.I.P. un banc de verificare însă încă de la începuturi, în anii ’30, toate țevile românesti au fost verificate cu muniție de turmentare conform standardelor militare exigente. Certificarea unei arme noi este astăzi mult mai complexa. Un complex de probe NATO parcurs de ultima varianta de pistol românesc UMC a însemnat îngheț, ceață, imersie în apă sărată pentru rezistență la coroziune, incercări statice și dinamice cu nisip și praf, târâre nisip, nămol, cadere încărcat și armat-să nu declanșeze foc, cădere din vehicul, obturare a țevii, și tragere după fiecare din acestea! Apoi zeci de mii de cartușe trase într-o succesiune anume, cu etape îndelungate fără curșire si ungere urmarind rata de incidente si cea de defectare. In decursul probelor de andurană ce simuleaza tragere intensă în misiuni de luptă, orice defect care ar răni tragatorul înseamnă descalificare.
Și CZ P01 și Beretta 92FS și un Glock 17 sunt pistoale exigent încercate și totodată favorite ale civililor pasionați, dar nota bene, testele de tortura nu sunt relevante pentru uzul civil.
Cîte sute de mii de cartușe pot trage carabine semiautomate surori ale mult mai solicitatelor automate în serviciu pînă ce o defecțiune majoră le va curma uzul? Atunci acea defecțiune nu va pune în pericol trăgătorul pentru că așa sunt proiectate! Iar armele lise sau carabinele cu repetiție cu ale lor robuste închizătoare și țevi groase de precizie sunt uneltele vînătorului ce consumă comparativ puțină muniție. După aceasta lungă introducere ajungem la subiect: proiectul de ordin de ministru privind stabilirea standardelor și tehnicilor de inspecție tehnică periodică a armelor.
Din start calificăm absurdă noțiunea de inspecție tehnica periodică, a se vedea partea introductivă și cele ce urmează.
In data de 7 septembrie M.A.I. a organizat o dezbaterea publică privind proiectul de ordin. Au participat activ și 4 membri ai A.N.C.A, o prezență numeroasă. Luînd cuvîntul, aceștia au întrebat ce precedente tehnice justifică un ITP; dacă există un interes comercial pentru cheltuiala însemnată pusă în seama cetățenilor deținători. Reprezentanțtii M.A.I. au susținut că noțiunea de ITP este prezentă de ani buni în lege, de la forma inițială din 2004.
Atunci opinăm că o noțiune absurdă ce nu a putut fi aplicată 17 ani poate nu ar trebui pusă în aplicare în grabă prin ordin de ministru și o nouă forma a legii 295 ar trebui să o elimine. M.A.I. a susținut că în decurs de 10 ani au fost deficiențe de funcționare la 29 de arme de foc, înformație colectată cu sprijinul Institutului Național de Criminalistică. Nu putem comenta cifra în sine, pentru că informația nu o găsim relevantă cîtă vreme nu știm în ce au constat deficiențele, dacă au fost incidente în funcționare, defecțiuni-cedări care au accidentat, din cele 29 cîte au fost arme civile și cîte ale autoritaților de stat. Și aici ne gîndim la multe cazuri vehiculate în media cu lucrători ce au pus pe seama armamentului din dotare diverse situații nefericite. Dacă este o cifră îngrijorătoare, avînd în vedere condițiile de funcționare mai grele ale unor arme de serviciu, ce măsuri a luat M.A.I. pentru inspecția tehnica a armelor proprii?
O altă întrebare a fost dacă există vreun precedent european?
Impreuna cu FESAC, a carei membră este, A.N.C.A. nu a putut identifica nici un echivalent de inspecție tehnica periodică la arme de foc deținute de civili în legislații ale altor state europene. Raspunsul M.A.I. a fost că din mai multe legislații consultate, Ungaria ar avea o inspecție reglementată prin act normativ de la Ministerul Economiei și Transportului ??? Bănuim că și în Ungaria ministerul de resort în domeniu este cel de interne și că reglementarea nu este pentru o inspectie tehnica periodică.
Din partea A.N.C.A. au fost expusă lipsa de date comensurabile/numerice care să definească corect acest ITP, fără a lăsa loc de interpretări. Din punct de vedere tehnic proiectul de ordin are lacune majore. Astfel, fără demontare (art.3) nu se pot face verificarile de la art. 6, alin(2) și art.7. La art.7 verificarea comparativă cu datele tehnice specificate de producator (cum sa aiba acces armurieri romani la specificații constructive proprietate a marilor concerne fabricante?!) cît și lista de defecțiuni prezentate la art.9 (traduceri nu chiar conforme cu termenii tehnici romanesti) ne-a facut sa verificăm internetul și alte surse. Acestea au fost extrase dintr-un document C.I.P ce stabilește standarde pentru verificarea pe banc: inspecție detaliată înainte de tragere, tragerea cu muniție de turmentare și inspecția detaliată de dupa tragere în vederea certificării C.I.P. și marcării ca atare.
După cum puteți citi AICI.
Este un proces științific efectuat în condiții de laborator acreditat C.I.P. și presupune intenția fabricantului de a certifica produsul propriu și implică punerea la dispozițiaq bancului de probă a unor detalii tehnice de proprietate intelectuala – ori M.A.I. nu propune așa ceva.
Deci copierea unor pași din verificarea stiintifica C.I.P. în prezentul ordin nu ajută în stabilirea unor standarde aplicabile. Apoi dacă această formă propusă de ITP este doar o bucățică dintr-o verificare științifica ce folos de prevenție ar avea? – remarca un membru A.N.C.A.
Ce efect ar avea emiterea grabită a unui astfel de ordin pentru a satisface dupa 17 ani o noțiune nefericita? După cum informează M.A.I., acum sunt doar 7 armurieri autorizați pentru ITP iar deținătorii de arme ce aplică pentru prelungirea valabilității permisului de armă ar trebui sa străbată țara cu armele din proprietate pentru a obține un certificat ITP. Blocaj! Colmatate cu hîrtii în epoca digitală serviciile județene de arme vor avea de catalogat încă un tip de document.
Un certificat care pune armurierul în situația de a adeveri că o armă este sigură după o inspecție vizuală făra demontare, să ateste că nu s-au schimbat dimensiunile camerei cartuăului farș a avea dimensiuni și calibre de verificare C.I.P. sau SAAMI si trebuie sa știți că reputatele uzine din Cugir și Sadu deja au verificat asta și au aplicat marcaje iar camera cartușului nu se modifică o dată la 5 ani, decît dacă ești la poligonul Battlefield Las Vegas unde o armă tip Kalashnikov de la Cugir trage aproape 1 milion de cartușe pînă ce țeava nu mai este utilizabilă datorită camerei erodate – dar nu rănește clientul.
A.N.C.A. susține nevoia unor standarde pentru o inspecție tehnică a armelor, dar nu repetată cu certificate ca la ITP auto, ceva fără precedent internațional. Pentru acele cazuri izolate de arme deteriorate sau suspecte/de proveniență necunoscută sunt necesare verificari conform standardelor reglementate internațional.
Închiem și fără să fim fi malițiosi revenim cu întrebarea din titlul acestui articol.
CUI PRODEST ?
Găucan Ioan, Președinte A.N.C.A
Baity Pera, Secretar General A.N.C.A