O colecție de obiecte, indiferent de natura lor reprezintă mai mult decât rezultatul acțiunii de a obține un număr arbitrar de piese constituente. Colecțiile, așa cum începe să ne arate psihologia, care doar recent a început să descrie fenomenele ce motivează și determină oamenii să colecționeze lucruri de orice natură au o plajă mai largă de roluri decât cel de deținere a unui set de obiecte.
Fiecare colecționar, și fiecare colecție au o motivație specifică în parte, care de cele mai multe ori nu este explicată printr-un singur mecanism, printr-o singură nevoie, ci printr-o serie de elemente suprapuse care, în sumația lor oferă explicația pentru imboldul individului de a începe o colecție și de a depune efort spre realizarea ei.
În general, principalele forțe motivante sunt:
1. Valoarea emoțională a obiectelor colecționate – fie vechi, noi, sau undeva între cele două, unele obiecte de colecție evocă anumite sentimente și stări emoționale pe care colecționarul le dorește și le urmărește cu fiecare piersă adăugată.
2. Raritatea și dificultatea de obținere a obiectelor colecționate – în acest sens, colecționarii caută mereu piese noi, piese rare, ale căror dificultăți în obținere se transformă în motive de a persevera. Odată obținute, piesele obțin un caracter aparte, încorporând acum povestea dificultăților surmontate pentru a le obține.
3. Emulare, apartenență, venerare – în aceste context este vorba de dorința colecționarului de a imita un anumit grup de interes realizarea colecției. În această categorie cad uneori colecțiile cu caracter istoric, ale căror posesori caută să mențină vii anumite amintiri și idei și concepte prin realizarea colecției și prin întreținerea atentă și meticuloasă a pieselor din aceasta.
4. Dorința de a experimenta, de a testa, latura tehnică – din acest punct de vedere unele colecții au mai degrabă un caracter științifico-tehnic, cei care le realizează dorind să obțină o ințelegere mai detalitată și la prima mână asupra diferitelor elemente tehnice care sunt utilizate ca parte a pieselor de colecție. (1)
Conform unor autori, însăși actul a de colecționa (a se citi – a construi o colecție) poate avea efecte benefice asupra dezvoltării individului atunci când activitatea este întreprinsă în copilărie și către adolescență. Activitatea de a colecționa a fost citată ca un punct de plecare pentru a dezvolta o serie de elemente pozitive la copii precum: capacitatea de a selecta, de a categoriza, deschiderea apetitului pentru cunoștiințe și informații legate de obiectele colecționate dar mai ales promovarea ideei de concentrare a atenției și a eforturilor individuale asupra unei activități. (2)
Mai mult decât atât, prin realizarea unei colecții ca parte a unui grup social (ex. asociație) construirea unei colecții dobândește o importantă componentă socială care, așa cum ne arată și literatura, duce la formarea de legături sociale și la construirea unei comunități. (3)
Deși se pot manifesta și competitiv, de cele mai multe ori aspectele sociale ale colecționării se manifestă în mod colaborativ. Un set de indivizi cu interese comune, ce colecționează itemi sau elemente similare se vor agrega relativ rapid într-o formă de comunitate care va reprezenta un spațiu comun în care colecționarii pot să își prezinte colecțiile și să schimbe informații sau păreri despre diversele elemente de interes. Odată constitutite, aceste comunități dezvoltă rapid o ordine și structură internă astfel încât se poate crea o adevărată subcultură, un întreg microcosmos cu propriile obiceiuri, norme și comportamente acceptate. Per total, atunci când individul adoptă o formă socială a realizării unei colecții efectele benefice sunt numeroase, integrând individul într-o comunitate și oferindu-i o platformă de interacțiune socială care îi furnizează nu doar informații ci și interacțiune, comuniune și o formă de camaraderie cu alți indivizi cu care împărtășește o pasiune comună.
Nu în ultimul rând o colecție poate fi un mod prin care individul își creează o serie de țeluri care trebuie atinse, considerând realizarea colecției ca o formă de provocare. Din această perspectivă o colecție poate ajuta semnificativ la creșterea și menținerea stimei de sine a colecționarului pe măsură ce acesta obține obiectele dorite și reușește completarea colecției. (4)
Deși motivațiile de mai sus nu reprezintă o listă exhaustivă, ele sunt poate printre cele mai des întâlnite atunci când încercăm să răspundem la întrebarea “de ce colecționăm?“
Plecând de la informațiile de mai sus putem să începem să ne formăm o idee asupra unui fenomen cultural complex. Particularizând la situația pe care dorim să o aducem în prim plan și să o discutăm trebuie să pornim de la modul în care colecționarea de arme este văzută și înțeleasă în prezent.
Legea 295/2004 definește colecționarul de arme ca fiind: orice persoană fizică sau juridică care se ocupă cu colectarea şi conservarea armelor de foc, a componentelor esenţiale sau a muniţiei în scopuri istorice, culturale, ştiinţifice, tehnice, educaţionale sau de patrimoniu şi care a dobândit, în condiţiile legii, un atestat de colecţionar;
Definiția surprinde prin scopurile enumerate o parte mare din elemente de motivație discutate anterior și reprezintă un punct de plecare bun pentru a contura cadrul legal în care colecționarul își poate desfășura activitatea însă în continuare, acolo unde legea prezintă acele arme care pot fi obținute de către colecționari și pot fi considerate piese de colecție găsim: arme de colecţie, cu excepţia celor prevăzute în categoria A pct. 1-5 şi pct. 8-11 din anexă, precum şi a celor prevăzute în categoria B pct. 1 din anexă şi proiectate după anul 1945;
Problema apare astfel la acest nivel prin introducerea arbitrară a necesității proiectării armelor din categoria B1 înainte de 1945 pentru a putea fi obținute de către colecționari.
Din punct de vedere al elementelor tehnice și științifice din domeniul producției armelor de foc, anul 1945 nu reprezintă un reper sau un punct de răscruce care să aducă inovații deosebite sau o trecere la un alt palier tehnologic, armele proiectate și produse până în 1945 rămânând similare celor produse după acest an pentru lungi perioade (chiar și o jumătate de secol sau mai mult pentru unele modele – Colt 1911).
Rămâne atunci să presupunem că anul 1945 este fixat în lege ca o formă de reminiscență istorică, plecând de la asocierea ideii de colecție cu elemente și obiecte vechi, cu caracter strict istoric, asociere care așa cum am prezentat mai sus reprezintă mult prea puțin dintr-un fenomen psiho-social complex.
Se creează atunci o limitare nefericită, o amputare a posibilităților unui individ de a-și exprima pasiunea și interesul într-un domeniu, comprimând o plajă largă de motivații și constrângând colecționarul către un set de obiecte care pot sau nu să reprezinte interes pentru acesta (arme de foc produse pre-1945) în funcție de motivația sa individuală care l-a determinat să înceapă o colecție de arme.
Este această limitare care poate constitui de multe ori o barieră artificială în calea noilor veniți întrucât armele de foc vechi (a se citit pre-1945) tind să fie de obicei mai scumpe, mai rare și deci mai dificil de obiținut decât modele similare produse mai recent. Astfel, un nou-venit, interesat poate de domeniu se poate confrunta cu situația în care nu numai ca obiectele de care ar fi cel mai interesat nu îi sunt disponibile (situația oricărui colecționar interesat de arme de foc mai moderne) dar alternativa la acestea poate fi foarte dificil de obținut prin prisma disponibilității limitate sau a prețului prohibitv.
Chiar dacă argumentul istoric poate fi considerat valid, trebuie să avem în vedere și faptul că istoria este scrisă în permanență. Un moment fix în timp și aflat în trecut se îndepărtează în permanență de prezent. Din acest motiv considerăm că ar putea fi necesară eliminarea acestui an considerat fără un motiv bine întemeiat reper din cadrul legislativ oferind colecționarilor oportunitatea de a obține arme care au în prezent caracter istoric, dar al căror an de producție este mai recent de 1945.
În prezent există un număr vast de colecții legate de un număr și mai vast de domenii de interes. Apare un trend evident: numărul de obiecte contemporane considerate dezirabile pentru a fi colecționate și care sunt în prezent colecționate este într-o continuă creștere. De la mașini de lux de înaltă performanță la figurine de plastic și statuete reprezentând personaje din filme, de la opere de artă contemporană la itemi intangibili ce există strict în lumea digitală (NFT) se pare că lumea colecțiilor se îndepărtează tot mai mult de motivația istorică și se ancorează tot mai mult în prezent, deschizând noi perspective și direcții de dezvoltare a colecțiilor, opțiuni de care colecționarii de arme, o categorie poate mică dar deosebit de pasionată și motivată, nu ar trebui privați.
Bibliografie:
- Mark B. McKinley – They Psychology of collecting
- Russell W. Belk – Collecting as Luxury Consumption: Effects on Individuals and Households
- William D. McIntosh & Brandon Schmeichel – Collectors and Collecting: A Social Psychological Perspective
- Brian Ijams Spaid – Exploring consumer collecting behavior: a conceptual model and research agenda