Puţine revolvere, cu excepţia Coltului au atins celebritatea acestei arme şi s-au bucurat de statutul de armă de serviciu pentru o perioadă de timp atât de lungă. Devenit celebru ca armă de serviciu în armata rusă, revolverul Nagant a fost folosit deopotrivă ca armă regulamentară în Belgia, Brazilia, Norvegia, Suedia şi Polonia.
Fraţii Emile şi Leon Nagant au fost inventatori şi fabricanţi de arme, care au trăit la sfârşitul secolului al XIX-lea. Revolverele lor au fost folosite pentru dotarea armatelor unor ţări ca Belgia, Luxemburg, Norvegia, Suedia,Serbia şi a unor state sudamericane.
Cea mai cunoscută creaţie a lor, a fost revolverul M1895 fabricat în Rusia pînă în anul 1944. În Polonia, Nagantul a fost folosit în perioada interbelică pentru dotarea serviciilor de gardă, aici fiind fabricat cu utilajele Nagant originale.Cea mai cunoscută creaţie a lor, a fost revolverul M1895 fabricat în Rusia pînă în anul 1944. În Polonia, Nagantul a fost folosit în perioada interbelică pentru dotarea serviciilor de gardă, aici fiind fabricat cu utilajele Nagant originale.
În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, mai multe state europene s-au decis să-şi doteze armatele cu revolvere de bună calitate. Cele mai des întâlnite au fost revolverele Nagant şi Chamelot-Delvigne.
Inventatorul belgian J.Chamelot şi binecunoscutul ofiţer francez H.J.Delvigne, au creat un revolver de o calitate excepþională avînd frema fixă (corpul armei). Reuşita lor a folosit ca bază pentru revolverul italian M1872 al fabricii Glisenti, pentru revolverul francez M1873/74 destinat ofiţerilor şi infanteriei, pentru modelul Elveţian M1872 şi M 1878 Schmidt şi deasemenea pentru revolverul Portughez M1879/86.
Firma Belgiană Nagant din Liege a realizat pe de altă parte propria armă preluată de mai multe ţări europene. In 1878, s-a decis dotarea ofiţerilor cu revolverul de 9mm al lui Nagant, iar 5 ani mai târziu s-a introdus un alt Nagant pentru „Artillerie de campagne et regiment du Train”.

In 1883 Luxemburgul comandă pentru nevoile poliţiei o altă interesantă realizare a Nagantului din Liege care avea o baionetă fixată pe vârful ţevii.
In anul următor, marina suedeză, a început să testeze aşanumitul „Föröksmodell-Revolver” tot al lui Nagant. Această armă de calibrul 7,5mm a fost adoptată de întreaga armată suedeză începând cu 15 februarie 1887 printr-o hotărâre a curţii regale. Conform clauzelor contractuale revolverul era fabricat de către producătorul original dar din 1898 Husqvarna Suedeză preia totuşi licenţa şi timp de şapte ani livrează armatei suedeze un număr de 13732 de bucăţi M1887. Suedezii au îmbunătăţit această armă folosind schiţele locotenentului major T.F.Törnell.
La cumpăna dintre secole, Nagant îmbunătăţeşte modelul prin adoptarea patentului Abadie. Acesta permitea rotirea liberă a butoiaşului printr-un sistem ce realiza o poziţie neutră a cocoşului. Prima şi singura ţară care a preluat modelul Nagant-Abadie a fost Serbia, care printr-o hotărâre a curţii regale datată 8 iulie 1891 declară Nagantul M1891 armă oficială şi comandă la Liege 12000 de bucăţi. In aceeaşi perioadă, folosind experienţa acumulată, fraţii Nagant încep proiectarea unei arme mult mai perfecţionate. Ideea lor nu era nouă. Daniel B. Wesson fabricase în 1878 un revolver, la care înainte de declanşare cartuşele erau împinse înainte, mecanism folosit de altfel şi de un alt talentat fabricant, iniţial de cutii de conserve din tablă, Henry Pieper, care avea un magazin pe strada Bayard din Liege, dar ale cărui revolvere sunt prea complicate şi fragile şi de aceea nu au avut mare succes.
Acesta a fost modelul cu cel mai mare succes de piaţă. In 1892, firma Nagant a oferit întâi Norvegiei noul revolver pe calibrele 6,5 şi 7,5mm.

In 1895 şi Rusia obţine dreptul de a fabrica la St. Petersburg această armă M1895.
Denumirea lui oficială este „Revolver de trei linii Nagant model 1895.g.”Pentru a trasa cariera acestui revolver, să ne întoarcem la sfârşitul secolului al XIX-lea în Rusia. Aici domneşte ţarul Alexandru al III-lea (1881- 1894) şi în puţini ani acest monarh asigură pacea internă şi externă. El dotează armata rusă cu armament modern, în cadrul acesteia remarcându-se puşca model 1891 pusă la punct de colaborarea dintre colonelul de artilerie Serghei Mosin şi inventatorul belgian Leon Nagant. Etapa următoare a modernizării a privit schimbarea armelor de mână.
Modelul Smith&Wesson nr.3 era în serviciu de 20 de ani şi în ciuda unei realizări mecanice remarcabile, folosea un cartuş cu pulbere neagră, celebrul „44 Rusesc”.
Ruşii caută în străinătate şi compară diverse revolvere care folosesc noile cartuşe cu pulbere fără fum. Modelul francez 1892 de cal. 8mm este foarte apreciat, dar arma aleasă în final este revolverul produs la Liege de firma fraţilor belgieni Emile şi Leon Nagant.
Această alegere, are două motive: pe de-o parte excelentele relaţii pe care le întreţineau fraţii Nagant cu redutabilul Comitet al Artileriei, după punerea la punct a puştii model 1891 şi pe de altă parte, caracteristicile originale şi atractive ale revolverului.
In fapt arma propusă, brevetată în 1892 şi apoi pe 17 iunie 1895 este de tipul „fără pierdere de gaz”. Acest sistem se caracterizează printr-un butoiaş care înaintează pînă la ţeavă în momentul tragerii. Nagant este un revolver de calibrul „3 linii”(7,62 mm. echivalentul a trei zecimi din ţolul rusesc), ca şi noua puşcă regulamentară. Raportat la revolverul S&W din dotare el este apreciat în acea perioadă ca fiind „mai uşor, mai precis, iar cartuşul are efecte distructive mai mari”.
Ca aspect exterior, Nagantul are alura clasică a revolverelor de la începutul secolului XX. Incărcarea se face printr-o fereastră laterală iar butoiaşul se roteşte într-un cadru fix, fără a putea fi basculat lateral. Extragerea tuburilor se face cu ajutorul unei vergele care culisează de-a lungul unui manşon port-vergea situat în jurul părţii posterioare a ţevii.
Ceea ce individualizează acest revolver, este modul de funcţionare. In momentul tragerii, butoiaşul se deplasează spre înainte şi îmbracă partea din spate a ţevii. Utilizând un cartuş special, capul tubului cartuşului pătrunde în ţeavă asigurînd un canal continuu pentru trecerea glonţului. Cartuşul de 7,62x39R, nu are glonţul la vedere, acesta aflându-se introdus complet în interiorul tubului. După tragere, sub acţiunea arcului de revenire, biela de zăvorâre nu mai apasă pe butoiaş, această revenire degajând tubul tras din ţeavă şi permiţând butoiaşului să se rotească din nou. Un alt aspect demn de reţinut este că butoiaşul poate fi încărcat cu 7 cartuşe.

Armata regală s-a aprovizionat cu revolverele M1895 direct din Liege, până când uzinele din Tula au primit permisiunea de a fabrica noile arme. Astfel, în 1905 a început producţia revolverelor Nagant şi în Rusia şi până în anul 1914 uzinele din Tula reuşesc să livreze impresionantul număr de 460.088 de revolvere M1895. Revolverele produse înainte de 1917, supranumite şi „Nagant Imperial” sunt marcate cu litere chirilice, în timp ce apartenenţa la Uniunea Sovietică este marcată cu literele CCCP şi emblema arsenalului din Tula, o săgeată înconjurată de o stea în cinci colţuri. Nagantul Imperial are marcat pe partea stângă inscripţia „TULSCKI IMPER. PETRA VELIK. ORUJ. ZAVOD” (Fabrica imperială de arme „Petru cel Mare” Tula) urmată de anul de fabricaţie.
Rusia, sau mai bine spus URSS, a fost atât de mulţumită de această armă, încât a menţinut-o în serviciu până în anii ’50, ba mai mult, la sfârşitul anilor ’20, vinde Poloniei licenţa şi aceasta începe producţia la „Fabryka Broni-Radom”.
Cu toate că oficial, în anul 1930, revolverul, Nagant a fost înlocuit în armata sovietică cu pistolul Tula -Tokarev 1930 -1933 (TT33), iar producţia acestuia din urmă a început în 1936 la fabrica Tula, revolverul Nagant a fost fabricat până cel puţin în 1944, din mai multe motive: linia de producţie era funcţională, modelul 1895 nu era scump de fabricat, Nagantul era mai puţin expus la probleme mecanice decât TT33 şi, lucru important, se putea trage cu el prin ferestrele de tragere ale tancurilor sovietice din epocă.

După ce a marcat istoria celor două războaie mondiale ale secolului XX şi a constituit alături de Lugerul 08 unul din cele mai râvnite trofee de război ale combatanţilor, revolverul Nagant împodobeşte cu mândrie panopliile colecţionarilor şi constituie, nu în ultimul rând, deliciul trăgătorilor din poligoanele de pretutindeni.