Denumirea de revolver Enfield a fost folosita pentru doua revolvere distincte, proiectate si fabricate de catre compania „Royal Small Arms Factory (RSAF)” din Enfield si care apartinea Coroanei Regale Britanice. Aceste revolvere, cu mecanism autoejector, au fost produse initial intre 1880 si 1889, in calibrul.476 (11,6mm), sub denumirea de Enfield MK I /MK II, iar apoi, intre anii 1923 si 1957 au fost denumite Enfield No.2 MK I, avand calibrul de .38/200 (9mm) sau 38 S&W short.

Enfield MK I si MK II au fost armele scurte de serviciu atat pentru Armata Britanica intre 1880 si 1887, cat si pentru Politia Calare Canadiana (North-West Mounted Police), intre anii 1883 si 1911. De asemenea, au fost arme secundare oficiale pentru unitatile armate si politienesti ale vastului imperiu colonial Britanic.

In anul 1882, Comisarul General al Politiei Calare Canadiene, Acheson G. Irwine a comandat primele 200 de revolvere Mark II, pe care le-a obtinut la un pret de 15,75 dolari canadieni bucata. Acestea au fost trimise de catre firma Montgomery & Workman in luna Noiembrie a aceluias an ,si au ajuns pe teritoriul canadian in luna Decembrie, inlocuind revolverele Adams din dotarea politiei canadiene. Irwine a fost atat de incantat de acest tip de revolver, incat, intr-unul din ultimele sale ordine date in calitate de Comisar sef, a mai comandat inca 600 de bucati, care au fost livrate in Septembrie 1885. Succesorul sau, Lawrence W. Herchmer, raporta la acea vreme ca intreaga politie era dotata cu Enfield-uri (in total 1079 de bucati), ca in general era multumit de calitatea acestora, dar isi arta ingrijorarea fata de calibrul .476, care se dovedea prea puternic si relativ imprecis , mai ales in cazul folosirii revolverului in dubla actiune.

Aici ar fi de mentionat si faptul ca arcurile ce actionau cocosul , tragaciul si zavorul basculei erau foarte tari, ( ceea ce a fost de fapt mentinut si la generatiile ulterioare de revolvere Enfield), astfel incat , in regim normal de folosire, manevra de actionare a parghiei zavorului basculei era dificila, iar executarea tirului in dubla actiune, atat datorita cursei lungi a tragaciului, cat si a arcului foarte rigid, devenea de multe ori imprecisa. Aceste arme au primit serii notate cu NwMP – Canada ,urmate de seria numerala.

Cel de-al doilea model, Enfield No.2 MK I, a devenit revolverul standard al armatei Britanice si Commonwealth-ului in cea de-a doua conflagratie mondiala, ialaturi de revolverul Webley MK IV si Smith & Wesson model Victory , toate in calibrul . .38/200. Trebuie retinut ca termenul de revolver Enfield nu poate fi aplicat revolverelor Webley MK IV, fabricate de RSAF Enfield intre anii 1923 si 1926, in ciuda asemanarii aproape identice.

Revolverul Enfield No.2 MK I a fost proiectat de aceeasi Royal Small Arms Factory din Enfield, intre anii 1926 si 1927. Conceput pe baza proiectului Webley & Scott Mark 6, dar la o scara mai redusa, in calibrul .38/200 Smith & Wesson, cu subansamblul tragaci-cocos reproiectat, si cu o siguranta manuala a cocosului , a fost produs in doua variante. Prima varianta a fost MK I* ,la care cocosul nu prezinta creasta de armare, de care se tragea cu degetul mare pentru angajarea revolverului pentru foc in actiune simpla, el fiind practic un „double-action only”. Fiind o arma conceputa pt lupata de aproape, s-a insistat asupra formei crosei, asa incat praselele au fost reproiectate si facute din plastic dur, , pentru o mai buna ergonomie.

Odata cu aceasta noua forma a praselelor revolverul a fost simplificat si a capatat denumirea de MK II sau MK I** si a fost produs intre anii 1942 – 1943. Cea mai mare parte a revolverelor No.2MKI au fost modificate in Modelul MK I* in timpul celui de -al doilea Razboi mondial, pe masura ce veneau la reparatii sau la serviciul de mentenanta. Varianta oficiala a acestor modificari au fost sugestiile venite de la membrii echipajelor de tancuri, care sustineau ca mentinerea crestei cocosului ar putea impieta asupra sigurantei folosirii acestui revolver in interiorul tancului, care s-ar putea agata cu creasta de diferite obiecte aflate in turela. Cu toate acestea, majoritatea istoricilor in domeniul armamentului, considera astazi ca motivatia principala a acestor modificari a fost ca MK I* era mai ieftin si mai simplu de fabricat.

Ca linie generala, materiale de fabricatie sau mod de functionare , revolverele Enfield nu aduc nimic nou intre armele scurte din epoca. Dar istoria pe care au trait-o , de ultimi aparatori ai Tommy-ul care musca nisipul din Dunquerque sau cel din fata tancurilor lui Rommel,in arsita Indiei sau gerul Canadei, il pun cu cinste printre veteranii epocii sale. Si de aici, pana la visul oricarui colectionar, nu mai e decat un pas…

Cristian Radulescu
Roland Vladut