Creatorul armei care a schimbat frontiere, a cîstigat razboaie şi a declanşat o adevarată revoluţie industriala în domeniul armelor.
“Dumnezeu nu i-a facut pe oameni egali, dar Sam Colt ii face” sau, „Abe Lincoln a dat oamenilor libertate dar Sam Colt i-a facut egali”. Mă rog, diverse variaţiuni pe aceeaşi temă puteau fi auzite în decursul secolului al XIX-lea, slogan ce se răspîndise după Războiul Civil dar care daca ar fi fost auzit de Sam Colt i-ar fi dat o satisfacţie enorma. In orice caz, acest “spot publicitar” îl desemna pe omul care a creat arma ce putea trage mai multe focuri fara a fi reincarcată după fiecare foc , arma care a influenţat cursul istoriei. Acest lucru i-a adus in egală măsură faima si bogaţia de care puţini alti inventatori s-au bucurat in timpul vieţii.

S-a nascut la Hartford, Connecticut pe 19 iulie 1814, fiul unui fermier mutat acolo pentru afaceri. Mama, Sarah Caldwell, moare pe cand micul Sam avea doi ani. Era unul din cei şapte copii, 4 baieţi si trei fete. Două dintre fete mor in copilarie iar mai tîrziu si ceealaltă se sinucide, dar fraţii săi vor avea o importanta contribuţie la realizarea lui profesionala. După doi ani tatal se recasatoreste cu Olive Sargeant.
La varsta de 11 ani il găsim lucrînd la o fermă din Glastonbury, unde urmează şi şcoala. Aici este fascinat mai mult de Compendium of Knowledge, o enciclopedie de ştiinţe naturale, decît de studiul bibliei. Această enciclopedie, continea printre altele articole despre Robert Fulton si despre praful de puşcă, ce au influenţat decisiv motivaţia si idealurile tînărului Sam. Dealtfel, la cea mai frageda varsta copilul devine din ce in ce mai interesat de tehnica şi mai ales de arme, de modul în care acestea functionează. In vreme ce alţi copii se jucau, tanarul Sam putea fi deseori văzut demontand armele tatalui si montîndu-le la loc cu grijă.
In 1829 incepe să lucreze în moara de lîna din Ware, Massachusetts la care tatal sau era agent, unde are acces la scule, materiale si beneficiaza si de experienţa unor muncitori calificaţi. Aici are ocazia sa studieze modul de functionare a maşinilor pe care işi dezvolta abilitaţile de mecanic, învaţînd sa le demonteze să le repare si să le monteze la loc. Deasemenea inventează un sistem de detonare al explozivilor cu o baterie galvanică pe care il experimenteaza in Ware Lake. A trăit modest, nu a fost un elev eminent dar era foarte ambiţios.
Tot aici aude prima data vorbindu-se despre un subiect la moda in acea epoca si anume de superioritatea armelor cu doua ţevi dar si părerea unanima ca o arma care sa traga mai multe focuri la rînd este imposibil de realizat. Avînd modelul lui Robert Fulton ce realizase invenţii care la un moment dat păreau imposibile, se hotărăşte să devină inventator si sa realizeze el insuşi acest proiect.
La vîrsta de 15 ani decide ca are nevoie de mai multă aventură decît rutina lucrului in fabrica si astfel, tatăl sau il angajeaza pe vasul Corlo pentru a deprinde meseria de marinar, într-o calatorie spre Calcutta împreuna cu un grup de misionari in efortul de a converti la creştinism bastinaşii din India. Mai tîrziu Colt afirmă că conceptul revolverului i-a fost inspirat observand miscarea timonei vasului. Astfel el obsearva modul în care cavilele timonei puteau fi fixate in pozitie cu ajutorul unui clichet. Neexistand dovezi scrise in acest sens, sunt si pareri diferite care acrediteaza ca sursa de inspiraţie a sistemului sau un alt dispozitiv de pe nava si anume cabestanul care tot asa avea un sistem de clicheţi ce asigura rotirea lui numai intr-un sens si fixarea lui pe poziţie. Indiferent care a fost adevărul, cert este ca de aici pînă la alinierea camerei din butoiaş cu axul ţevii de la revolver, prin acelasi sistem nu a fost decat un pas.
La întoarcerea in ţară, tatal sau finanţeză producţia a două revolvere, dar pentru că era convins ca idea fiului este una nerealizabila, ii pune la dispoziţie un buget redus. Astfel proiectul se realizeaza din materiale de proasta calitate, iar rezultatul a fost pe masura. Cu banii tatalui s-au fabricat doua prototipuri din care primul nu a reuşit sa traga iar al doilea a explodat.
In aceeasi perioada în care lucra in fabrica tatalui sau, Samuel învata de la un chimist angajat, despre protoxidul de azot (gaz ilariant). Fiind falit si spirit de aventurier, dupa experienţa nereusita cu revolverele, tînărul işi amenajează un laborator ambulant si sub numele de “Dr. Coult din New York, Londra si Calcutta”, porneste intr-un turneu demonstrativ de trei ani in Statele Unite si Canada ca si chimist practician, avand ca scop sa-si creeze surse de finanţare pentru proiectul sau. In schimbul a 25 de cenţi, dadea amatorilor sa respire protoxidul de azot spre deliciul auditoriului ce se distra copios pe seama reacţiei celor ce se supuneau experientelor. In acelaşi timp işi creaza relaţii pentru a începe productia de arme dar de data aceasta contacteaza armurieri calificati din Baltimore. In 1832, la varsta de 18 ani Samuel depune actele pentru a patenta revolverul său declarînd că va reveni cu un model funcţional.
In 1835 Colt calatoreşte in Anglia, in căutarea lui Elisha Collier, ce inventase înainte o armă tip revolver cu cremene, dar şi cu intenţia de a proteja si aici patentul (cu nr. 6909), în ciuda fabricanţilor de arme şi a oficialilor britanici. Calatoreşte apoi in Franţa pentru a-si promova creaţia, moment în care afla de escaladarea conflictului dintre Franţa si Statele Unite. Spiritul sau patriotic il determina sa pornească catre ţară. Ajungînd acasă află spre marea lui dezamagire, că intre timp coflictul s-a stins cu medierea britanica, fără a-i da posibilitatea de a se implica activ in conflictul în care spiritul sau practic vazuse deja o oportunitate. Aici incepe manufacturarea armelor sale la Paterson, New Jersey, iar in 25 februarie 1836 merge la Washington unde îşi rezerva patentul cu nr X9430 pentru “arma revolver”. Folosindu-se de patentul obtinut, convinge un văr, pe Dudley Selden şi înca pe cativa New Yorkezi să facă o corporaţie şi să investească suma de 200 000 de dolari pentru a prelua fabrica Patent Arms Manufacturing Company din Paterson, New Jersey. I se oferea astfel să preia o treime din acţiunile fabricii (pe care nu a putut-o plati niciodata), un salariu de 1000 de dolari pe an şi decontarea cheltuielilor pentru a promova revolverul cu 5 focuri in cercurile congresului American de la Washington. Acest model cu cinci focuri se dovedise mai practic decat modelul original cu 6 focuri. Deasemenea primeste comision pentru fiecare armă vîndută. Misiunea a fost mult prea grea in condiţiile în care s-a lovit de conservatorismul cercurilor militare care se declarau suficient de satisfăcute de performanţele muschetei si pistolului cu capsă aflat la acea perioadă în dotarea armatei. In cadrul unei selecţii la West Point, arma este respinsă ca fiind mult prea complicata. Varul Dudley era din ce in ce mai nerabdator datorită lipsei de rezultate a investiţiei, a lipsei de vînzări si a creşterii debitelor si la un momentdat intr-o discuţie, chiar il ironizează pe Colt pentru suma facturilor pe băuturi, aluzie la cheltuielile mari de protocol pentru promovarea armei: “nu credeam că pentru realizarea unei arme este necesar atata vin de Madeira”.
Mai tîrziu, patentul cu nr. 1304 din august 1839 protejează principiul de bază al sistemului revolver cu trăgaci rabatabil numit “Paterson Pistol”.

Cînd conducerea companiei a fost preluata de Martin Van Buren, crahul economic aproape ca ruinase compania, dar in 1837 se părea ca lucrurile încep sa intre pe făgaş atunci cînd Colonelul William S. Harney lanseaza o comanda de o sută de arme pentru razboiul din Everglades Florida cu indienii Seminoles. Aceasta parea că va fi salvarea companiei dînd lui Colt posibilitatea să vanda primele revolvere si muschete-revolver, şi cel mai important, “să puna piciorul” in curtea armatei. Imediat soldaţii au îndrăgit noua arma dar problemele nu au întarziat sa apară datorita designului neobisnuit de cocoş ascuns ce facea dificilă instruirea soldatilor in manevrarea armei. Aceasta il determina pe Colt să reproiecteze muscheta.
In 1840 cu ocazia unei alte selecţii, revolverul său isi dovedeşte in sfarsit superioritatea si Colonelul George Boford care îi mai respinsese o data proiectul este obligat sa accepte realitatea. Insă comanda a fost mult prea redusa ca sa susţină financiar mica companie care in septembrie 1842 se inchide definitiv.
Avînd probleme în a convinge fabricanţii de arme de necesitatea achiziţionarii de utilaje care să permită fabricarea de piese standardizate, Colt începe o campanie de demonstraţii cu ocazia careia ajunge să-şi prezinte proiectul in faţa presedintelui Andrew Jackson. Acesta agreaza atat arma cît si ideile lui Colt fapt ce va reprezenta un bilet de recomandare catre Congresul SUA pentru o demonstraţie în fata autoritaţilor militare, dar nu suficient ca să determine departamentul de inzestrare sa achizitioneze armele. Deasemenea armele nu puteau fi achiziţionate nici de miliţiile naţionale, deoarece orice achizitie de acest gen se facea din fondurile alocate de armata SUA iar aceasta, conform actului de infiintare a miliţiilor din 1808 nu putea aloca fonduri decat pentru achizitionarea de arme care se aflau in dotarea armatei. Era un cerc vicios pentru care trebuia gasită o rezolvare.
Dar acest lucru nu a fost în masura să-i înfrîngă spiritul de luptător şi să-l facă să renunţe. Imediat testează din nou piaţa cu detonatoarele sale submersibile, ocazie cu care il cunoaste pe Samuel Morse cu care se împrieteneste si incep impreuna un loby in vederea obţinerii de fonduri guvernamentale. Detaliile privind cablurile subacvatice realizate de Colt devin foarte valoroase odata cu montarea liniilor telegrafice ale lui Morse pe fundul lacurilor si rîurilor, şi odata cu idea de a monta un cablu submersibil peste oceanul Atlantic. La sfarsitul anului 1841 datorita tensiunilor intre guvernul SUA si Marea Britanie si a iminenţei unui conflict armat, cu acceptul congresului SUA, Colt prezinta minele subacvatice şi în timpul demonstratiei distruge un vas în mişcare spre satisfacţia marinei si a preşedintelui. Cu toate acestea, proiectul este respins datorita lui John Quincy Adams care nu îşi ascundea antipatia faţă de el.
Atunci Colt se concentreaza asupra fabricarii cablurilor subacvatice în idea ca acestea se vor dezvolta in paralel cu invenţia telegrafului lui Morse. Profitul realizat era de 50$ pentru fiecare mila de cablu şi se implica activ in promovarea companiilor de telegrafie, ce reprezenta implicit o piaţă de desfacere pentru cablurile sale.

Tot în aceasta perioadă Colt a avut si probleme familiare frustrante. Fratele său mai mare John, un tip cam ciudat, era convins că-şi poate cîştiga existenta prin scris şi începuse să scrie o carte, un manual pentru modul in care trebuiau administrate registrele contabile. Pentru aceasta şi-a închiriat un mic birou in New York. Dar in septembrie 1841, in urma unei altercaţii pe tema unei facturi pentru redactare, îşi ucide dactilograful Samuel Adams cu o lovitura de topor. Apoi ambalează cadavrul intr-o ladă pe care o expediază pur si simplu prin poşta la un depozit din New Orleans. Datorită caldurii mari, bineînţeles cadavrul intră în descompunere şi este descoperit de autoritati, iar John arestat. Procesul a reprezentat senzaţia anului, si a fost speculat la maxim de presă şi în mod firesc exagerat, un eveniment monden avand toate ingredientele unei melodrame: crima pasională, o aparare activa, o blondă draguţa cu ochii negri, toate astea intr-un climat bizar.
Blonda in discuţie era o tînără pe nume Caroline Henshaw care naşte un băiat chiar înainte de demararea procesului in ianuarie 1842. La proces aceasta declară că l-a intalnit pe John Colt in 1840 la Philadelphia dar nu au locuit impreuna decît dupa sosirea ei la New York in ianuarie anul urmator. El a învăţat-o sa citească şi să scrie dar nu s-au căsatorit datorită saraciei. O alta versiune a povestirii il desemnează ca tată al copilului pe Samuel Colt si nu pe John. Se spunea ca Sam ar fi întalnit-o pe Caroline care era de fapt nemţoaica, încă din 1835 in Scoţia pe cînd a intreprins o calatorie in Europa de unde o aduce in State cu intenţia de a se casatori. Dar fiind atît de preocupat de munca sa, o neglijeaza si astfel se naşte o idilă între ea şi fratele John cu care va trăi in concubinaj. Situaţia i-a convenit şi lui Sam care fiind dispus oricînd sa-şi sacrifice interesele personale in avantajul celor profesionale, s-a simţit astfel scăpat de povara unui partener de viaţă care l-ar fi împiedicat in carieră.
Cert este că a creat primul revolver practic si prima arma cu repetiţie eficientă, ce mai tarziu a facut posibila convertirea tehnologiei armelor cu percuţie pe capsa la cele cu cartuş si care va reprezenta geneza unei moşteniri industriale si culturale dar şi o contribuţie de nepreţuit în dezvoltarea tehnologiei militare. In mod ironic, cel mai cunoscut model al companiei a fost personalizat mai tîrziu cu numele de “Peacemaker”. De fapt acest lucru nu este de loc de mirare avînd în vedere contextul istoric si cultural, mentalităţile epocii, faptul ca multe din problemele zilnice erau rezolvate cu ajutorul armei, pentru americani aceasta reprezentînd nu numai garanţia unui statut social sau o unealta la fel ca şi sapa si lopata, dar şi un symbol al spiritului liber al al individului nascut din amalgamului de naţii care forma populaţia americana. Pacat ca Samuel Colt nu a apucat să vadă minunea care i-a adus o asemenea faimă, la apariţia modelului el fiind de mult oale si ulcele.
Colt nu a susţinut niciodată ca ar fi inventat revolverul, proiectul lui fiind de fapt o imbunatăţire a revolverului cu cremene a lui Elisha H. Collier, patentat in Anglia şi care căpătase la acea vreme o mare popularitate. Totuşi acest aspect este discutabil din moment ce atunci cand a vazut prima oara revolverul lui Collier, Colt crease deja şi patentase modelul inca din 1832 şi spre deosebire de revolverul lui Collier al carui butoiaş trebuia rotit şi poziţionat cu mîna, al lui Colt realiza acest lucru numai prin acţionarea cocoşului. Astfel, afirmaţia lui Colt că la realizarea proiectului nu avusese acces la alte invenţii anterioare de arme cu repetiţie se pare ca are o bază reală si nu se poate afirma cu certitudine că acesta ar fi copiat modelul, chiar si Pepperboxul fiindu-i oarecum contemporan. Din fericire, Colt a avut prezenta de spirit să-şi patenteze invenţia cu doua luni înaintea fraţilor Darling care prezentau o creaţie asemănătoare.
In schimb Colt a avut o contribuţie absolut incontestabilă la principiul interşanzabilitaţii pieselor. Intr-o perioadă în care armele erau manufacturate, defecţiunile erau greu de remediat si oameni calificaţi care să fabrice piese unicat erau destul de greu de găsit. Faptul că pentru fabricarea armelor sale erau folosite mai multe componente standardizate, lucrate pe maşini a permis ca piesele fabricate să se potrivească aproape pe orice armă Colt cu intervenţii pentru ajustări minime. Marea sa realizare a fost montarea armelor pe banda de montaj. Intr-o scrisoare adresată tatalui său Samuel descrie mecanismul: “ primul muncitor montează doua sau trei din cele mai importante componente, îl trece următorului care monteaza alte componente, şi aşa mai departe pînă la sfîrşit unde arma este complet montată si funcţională”. Componentele erau fabricate pe maşini specializate, de personal specializat pe un singur reper.

Urmeaza o lungă perioadă de căutari cand in 1846, o nesperată si substanţiala comandă de 1000 de revolvere, lansată de guvern prin generalul Zachhary Taylor cu ocazia razboiului Mexicano-American îl readuce pe Colt in afacerea cu arme. Totul era minunat dar marea problema era ca acesta nu mai deţinea o fabrică de arme, astfel că pentru onorarea contractului apelează la ajutorul lui Eli Whitney Jr. ce deţinea o fabrica la Whitneyville. In aceeaşi perioadă, împreuna cu Sam Walker realizeaza un nou model, îmbunataţit. Whitney produce prima mie de unităţi, apoi înca o comandă, apoi o alta comanda de 1000 de bucăţi pentru care Colt realizeaza un profit de 10$ per bucată. Mai tîrziu, construieşte Colt’s Patent Fire-Arms Manufacturing Company la Hartford. Astfel, revolverul sau ajunge atat de popular incat cuvantul “Colt” era adesea folosit pentru a defini generic acest tip de armă. Chiar si astăzi, mulţi laici folosesc în mod impropriu denumirea de Colt pentru a defini un revolver. Goana dupa aur si expansiunea spre vest au fost alte oportunităţi ce au favorizat dezvoltarea extrem de rapidă a afacerii sale. Ulterior Colt a solicitat o prelungire a exclusivităţii patentului sau, iar cand afla ca o alta companie a inceput fabricarea revolverelor, obţine în instanţa întreruperea producţiei si despăgubiri. Deţinînd un monopol virtual asupra fabricării revolverului, Colt începe să-şi vîndă armele şi în Europa unde datorită contextului politic internaţional tensionat cererea era mare. In cadrul negocierilor purtate in fiecare ţară, aducea “întamplător” vorba despre comenzile primite de la alte guverne şi exagera în mod deliberat cantităţile contractate, reuşind astfel să obţină contracte din ce in ce mai mari.

Eli Whitney (8 decembrie 1765 –8 ianuarie 1825)  a fost un inventator american cunoscut mai ales pentru invenţia sa “cotton gin” o masina pentru separarea bumbacului de seminţe. A fost una din invenţiile cheie a revoluţiei industriale care a propulsat economia statelor din sud in periada antebelica. A contribuit deasemenea la renunţarea la munca cu sclavi care se ocupau exclusiv de acest domeniu. Ulterior,îin fabricile sale incepe producţia de arme pentru contracte cu guvernul SUA. Pînă la moartea sa in 1825 continuă producţia de arme şi de maşini menite să  imbunatateasca productivitatea.

In 1848 dupa ce afacerile sale au cunoscut o importanta relansare, in perspectiva unor noi comenzi din partea guvernului, pe parcursul a cinci ani, achiziţioneaza o suprafata de 250 de acri de teren in Hartford pe malul fluviului Connecticut, unde construieste o mare fabrica “Colt Armory” care pe lîngă suprafeţele de producţie si atelierele propriuzise mai avea si alte facilităţi, depozite, locuinte pentru muncitori, magazine, locuri de agrement. Stabileşte ora de munca la 10 ore pe zi cu o pauza de pranz de o ora, infiinţează spalatorii şi construieste centrul de recreere Charter Oak Hall, un club pentru angajaţi cu jocuri, ziare si săli de discuţii unde aceştia îşi puteau petrece timpul liber. In felul acesta consolideaza relaţiile sale cu angajaţii, dovedind prin aceasta ideile sale progresiste, realizează cointeresarea personalului, şi işi asigură loialitatea oamenilor.

Elisha King. Root

Daca Samuel Colt era considerat “capitanul capitanilor”, atunci fara indoiala cel mai bun mecanic si manager industrial din New England din acea vreme era Elisha King Root.

S-a născut in 1808 linga Springfield, Massachusetts şi devine cel mai renumit masinist din New England. Si-a început educaţia in domeniul tehnic la vîrsta de 10 ani lucrand ca bobinator (bobbin boy) într-o fabrică de textile. La 15 ani era ucenic într-un atelier mecanic tot in Massachusetts apoi la Cchicopee, Massachusetts. Il cunoaşte pe Colt in 1829 pe cînd acesta la 15 ani experimenta una din minele sale submarine. O istorioara simpatică spune ca Root a fost unul din spectatorii care l-au scapat pe acesta de furia multimii împroşcată cu apa si noroi in urma exploziei. Dupa 20 de ani pe cînd Colt era în căutarea unui superintendent care să-i conducă fabrica,  a apelat in mod firesc la Root care ajunsese cel mai renumit mecanic de pe valea Connecticutului. La acea vreme acesta lucra la Compania Collins care fabrica axe si era preocupat de construirea unor maşini capabile ăa produca axe in mod mai eficient. Reuşeşte să-l ia la el dublîndu-i salariul devenind astfel cel mai bine plătit mecanic din New England. Acesta işi ia munca in serios şi se apucă de transformarea fabricii construind 400 de masini care să producă componente interschimbabile, fapt ce a făcut din fabrica Colt un model de eficienţă industriala. Root este creditat ca prin geniul sau a facut din fabrica una de succes. Printre cele mai de success maşini create de el se numara o maşină universală de tăiat  ce putea uşor fi adaptată pentru multe operaţiuni de tăiat metale care altfel necesita un numar mare de masini specializate. Maşina a fost construita pentru Fabrica Colt la Lincoln Iron Works din Connecticutt şi dupa 150 000 de bucati vîndute devine cea mai cunoscuta masină-unealta din America. Inventivitatea lui Root s-a manifestat sub toate aspectele in procesul de producţie al fabricii.

Colt apeleaza la serviciile acestuia, il aduce in Hartford pentru a superviza construirea si dotarea cu tehnologie modernă a noii sale fabrici. Elisha s-a dovedit un mare superintendent iar fenomenalul succes al lui Colt i se datorează în mare măsura. Dupa moartea lui Colt, acesta devine preşedintele companiei si sub conducerea lui s-a nascut o noua generaţie de ingineri si specialişti in tehnologia prelucrarii metalului ce aveau sa devină cunoscuti in industria militară a ţării.

Evoluţia spectaculoasă a companiei Colt din Hartford atrage atenţia guvernului Britanic care in 1854 îl invită să ia cuvîntul in fata Comitetului Parlamentar pentru arme uşoare unde ţine o conferinta în care îşi expune părerile nu prea stralucite despre armele Colt fabricate in Marea Britanie, afirmînd ca se simte ruşinat de faptul ca ele au fost produse in fabrica lui şi în acelaşi timp critica abilităţile tehnice ale englezilor. Povesteşte cum la început a angajat pe cei mai buni meseriaşi pe care i-a putut gasi in Anglia, binenţeles cu salarii mari dar a fost nevoit in scurt timp sa renunţe la serviciile lor datorită incompetenţei. A incercat apoi dupa spusele lui cu meseriaşi mai slab pregatiţi, mai ignoranţi, dar care care s-au dovedit mult mai competenţi pentru scopurile sale si rezultatele nu au întarziat sa apară. A inceput cu oameni pe care îi platea cu doi shilingi pe zi dar pe care dupa un an a inceput să-i plăteasca cu opt shilingi pe zi.

Culmea este ca auditoriul nu s-a simţit ofensat de spusele lui Colt, de aroganţa si de lipsa lui de diplomaţie ( “ţăranului” i se trece cu vederea lipsa de educatie), ba mai mult au hotarat sa trimită o echipa care să viziteze fabrica din Hartford. Aceştia au fost atît de impresionaţi de cele văzute încît guvernul Britanic comandă din Statele Unite întreaga tehnologie si utilajele pentru a echipa fabrica Royal Small Arms din Enfield precum si muncitori si maiştrii pentru pornirea procesului de fabricaţie şi pentru formarea profesionala a personalului angajat.  Mai tarziu au inceput sa copieze sculele si utilajele, sa le adapteze la cerintele lor dezvoltînd astfel o intreaga industrie. Acest nou sistem de lucru a produs o o adevarata expansiune, o revolutie a industriei producatoare de masini. Noile invenţii in domeniu au fost rapid puse in practica astfel ca aceasta ramura era capabila sa creeze la comanda utilaje ce puteau efectua practic orice operatiuni, putand fi adaptate pentru orice fel de muncă.

Faptul că maşinile puteau fi folosite pentru fabricarea a diverse elemente cu specificaţii foarte strict determinate a permis introducerea standardizarii si fabricarea in producţie de serie a diverselor componente. De aici pînă la lucrul in mare serie pe banda nu a fost decat un pas iar piesele de schimb compatibile nu mai reprezentau o problema. Era o treabă într-adevar revoluţionară sa comanzi piesa, să o primesti, să o înlocuieşti pe cea defectă, să se potriveasca si sa funcţioneze. In perioadele de criză determinate de conflictele armate, industria Americana putea adapta rapid producţia la fabricarea de componente necesare maşinii de razboi.

Ajuns la apogeul situatiei profesionale Colt hotaraste că a sosit vremea să se ocupe si de viaţa sa privată, astfel ca pe 5 iunie 1856 se căsătoreste cu Elisabeth Jarvis, fiica reverendului Wiliam Jarvis din Hartford cu care din păcate traieste mai putin de şase ani.

In 1862 la moartea sa survenita la nici 48 de ani, Samuel Colt lasa în urma un nume faimos şi o industrie colosala dedicată propriei sale creaţii iar averea sa estimata la 15 000 000 $ o lasă mostenire sotiei si fiului sau care încredinteaza responsabilitatea administrarii fabricii cumnatului sau Richard Jarvis.

Funeraliile lui Samuel Colt au fost de-a dreptul spectaculoase, în orice caz cele mai spectaculoase din cîte se vazusera in Hatford, Connecticut, un eveniment monden de excepţie. O adevarată capodoperă, la care a cîntat o formatie proprie formata din emigranţi germani ce lucrau in cadrul fabricii şi un cor format din localnici. Cortegiul a fost însoţit de peste 1500 de angajaţi ai firmei, urmat de compania de garda si de Regimentul 12 de voluntari din Connecticut, apoi de Falanga Putnam, îmbrăcată in uniformele ei stralucitoare.       Carul mortuar era urmat de-a lungul Wethersfleld Avenue de Shamrock, calul sau favorit condus de coachman-ul irlandez Mike Tracy.  O jumătate de mila mai încolo, în fabrica domnea o liniste sacră, toată activitatea pe poligoanele de testare a fost intrerupta. Aceeaşi linişte domnea şi in satul construit special pentru angajaţii firmei.

Dupa o scurta slujba religioasa, muncitorii au flancat pe doua randuri fanfara si garda care cu armele întoarse au codus sicriul la mormantul din apropierea lacului.

In acea dupa amiaza de ianuarie, un caleidoscop de amintiri i-a copleşit pe toti cei prezenti. Cea mai afectata de eveniment era binenteles tînara sa soţie ramasa vaduva la numai sase ani de la căsătorie care ţinea cu calm si demnitate mîna fiului sau de trei ani Caldwell, singurul copil ramas in viaţă din cei cinci pe care i-a nascut. Prin dorinţa sa de a continua opera soţului defunct, avea sa devina o “grand dame” a Hartfordului, încercand să ascunda umbrele trecutului. Mama sa, sora Hetty si fratii sai Richard si John Jarvis, amandoi in staful lui Colt i-au fost alaturi. Richard, avea sa devină in cativa ani al treilea presedinte al armurăriei. Iar pe John, numai cu un an inainte Samuel îl trimisese in Anglia pentru a recumpara surplusul de arme si echipamente. Acestia doi au fost oamenii de incredere ai lui Colt in contrast cu relaţiile tulburi cu proprii sai trei frati.

La funeralii au mai fost prezente si alte personalităţi care au contribuit la succesul lui Colt. Printre ei se număra Thomas H. Seymor guvernatorul statului Connecticut, Henry C. Deming primarul din Hartford, Elisha King Root geniul mecanicii superintendent al fabricii, Horace Lord pe care il preluase de la fabrica lui Eli Whitney Jr. pentru a-l numi mîna dreapta a lui Root. In rîndurile din spate se afla un tînar aratos, numit Samuel Caldwell Colt. Oficial era nepotul favorit al lui Colt, fiul fratelui sau John Colt acuzat de crima si întemniţat, dar gurile rele susţineau ca acesta ar fi fiul nelegitim al lui Sam Colt cu nemţoaica.

Hartfordul a fost zguduit de dispariţia prematură lui Colt. Intr-adevar de cîtva timp acesta suferea de gută si febră reumatică dar asta nu îl împiedica să ducă o viaţă mondenă, plină de plăceri, însa atunci cand trebuia, nimic nu-l putea impiedica sa muncească, era in stare să lucreze pînă la epuizare. Dar în acel an, in preajma craciunului se pare ca a contractat o răceala care a degenerat pana la delir fiind vorba probabil de pneumonie. In orice caz, moartea lui a fost descrisă foarte plastic si sec, în felul specific americanilor: “s-a rupt arcul principal si maşinăria s-a oprit”.

Astfel, pe 14 ianuarie 1862 Colonelul Samuel Colt a parasit aceasta lume la varsta de numai 47 de ani, cel mai cunoscut si bogat inventator, omul care a avut un vis ambitios pe care l-a făcut sa devină realitate. A dus o viaţă zbuciumată plină de aventură, controverse si mister, lăsînd in urma o adevarata capodopera. Misterul l-a reprezentat familia sa cu provocarile, problemele juridice, crima, suicid, posibila bigamie si copii nelegitimi. Intr-un cuvant o viaţa plină.

Sam Colt si-a clădit renumele in Hartford şi în întreaga lume în mai puţin de 14 ani odată cu întoarcerea in oraşul natal pentru a-şi satisface ambiţia de a avea propria fabrica de arme dupa douazeci de ani de insuccese atît in şcoala cît şi în afaceri. A beneficiat de un context politic si economic, de o perioada de adevarată “Revoluţie Industrială”, în care samînţa geniului creator a rodit mai puternic ca niciodată, perioadă in care s-a nascut o pleiadă de inventatori renumiţi, în care ştiinta, tehnica si tehnologia au cunoscut un mare avînt.

Imperiul Colt a fost clădit pe un fundament de arme, artă, religie, mitul personal. A fost un om complex, flamboiant, a cărui ascensiune s-a bazat pe propriile inventţi susţinute de el insuşi, care afirma “Daca nu pot fi primul, atunci in ruptul capului nu voi accepta sa fiu al doi-lea”.  Chiar dupa dispariţia lui, ascensiunea companiei a continuat sub administrarea soţiei sale iar daca de dincolo de mormînt ar fi posibil sa regrete ceva, atunci ar regreta faptul ca nu a apucat să-şi vadă modelul care l-a facut unic şi care l-a lansat pe culmile celebrităţii:  Colt SAA 1873.

Bibliografie:

– Serven, J. E.; Metzger, C. (1946). Paterson Pistols, First of the Famous Repeating Firearms patented and promoted by Sam’l Colt. Santa Ana, CA: Foundation Press.

– Colt, S. (1836-02-25). Revolving Gun (9430X) . United States Patent Office Database. United States Patent Office.

– Bowman, H.W. (1963). in Lucian Cary: Antique Guns (Abridged Edition Fawcett Book 553), 4th printing, Greenwich, Connecticut: Fawcett Pubications.

– Yankee Arms Maker, 1935. Harper and Brothers Publishers, United States of America, 1st Edition

On Samuel Colt and the Patent Arms Manufacturing Company, New Jersey:.

– The Colt Legacy, 1982. Ellsworth S. Grant, Providence, RI : Mowbray Company , West Hartford, Connecticut

– Ellsworth S. Grant’s The Colt Legacy: The Colt Armory in Hartford, 1866.1980 (Providence, Rhode Island: Mowbray Company, 1982) „Gun Maker to the World,” American Heritage, XIX (Iunie 1968).