Un design unic şi ingenios la sfîrşit de secol XX.

Mateba 6 Unica
Prezentat de firma italiană Mateba pentru prima oară la expoziţia de arme de la Nurnberg, IWA ’99, acest revolver constituie şi astăzi o adevărată delicatesă în lumea armelor.
Este un design absolut original cu care proiectantul sau Emilio Ghisoni sparge toate canoanele, toate cutumele pe care creatorii le-a impus dea lungul istoriei revolverelor. Cu toate acestea în designul acestei arme putem găsi idei asemănătoare cu ale altor creatori de arme care la vremea lor au fost considerați poate vizionari cu idei utopice.

Aici mă refer în primul rând la idea de funcţionare automată a unui revolver lansată de George Vincent Fossbery în 1895 dar şi a lui Mihail Margolin care în 1956 coboară axul ţevi la nivelul punctului de aplicaţie a forţei de recul şi amplasează magazia armei deasupra axului ţevii. Aceste două idei oarecum revoluţionare împreună cu toate detaliile se regăsesc în US Patent #4,712,466 din 1987, dezvoltat în Italia de compania Mateba (MA.TE.BA. Arms “Macchine Termo-Balistiche”).

Acesta readuce în actualitate bătrânul Webley Fosbery, dar spre deosebire de acesta Mateba este capabil să tragă în sistem single action cît şi double action (acţiune simplă şi dublă). Revolverul foloseşte în momentul declanşării forţa de recul care împinge spre înapoi ansamblul format din ţeavă şi butoiaş pentru a arma cocoşul. După o cursă de 12mm arcul recuperator împinge tot ansamblul în poziţia iniţială, realizînd totodată şi rotirea butoiaşului.

Revolverul englez Webley-Fosbery care stă la baza acestui model a reuşit să întruchipeze cel mai bine o veche dorinţă a pasionaţilor de revolvere şi anume mărirea vitezei de tragere prin obţinerea unui regim semiautomat precum şi creşterea preciziei armei. Binenţeles, astăzi putem afirma că toate acestea sunt subiective. Argumentul vitezei de tragere nu mai stă demult în picioare din moment ce găsim pe Youtube o mulţime de filmuleţe în care un Miculek sau Bob Munden distruge mitul vitezei superioare a pistolului. Cu acest revolver s-a obţinut la vremea aceea chiar şi un record mondial de viteză.

De fapt consider că pentru astfel de realizări nu este necesară căutarea unei motivaţii. Aşa cum de-a lungul istoriei au fost inventate o mulţime de gadgeturi mai mult sau mai puţin utile tot aşa s-a întâmplat şi în domeniul armelor (vezi revolverul lui Zelisca în 600 NE), având ca motivaţie simpla curiozitate sau supremul argument “pentru că se poate”, tot aşa şi în cazul revolverului semiautomat fie al lui Fosbery sau al lui Ghisoni.

La vechiul Fosbery, datorită sistemului cu canale frezate pe circumferinţa butoiaşului o parte din rotirea lui se realiza în faza de deplasare a ansamblului ţevii şi butoiaşului spre înapoi. Şocul puternic la care era supus şi calitatea precară a muniţiei din acea perioadă făcînd funcţionarea lui nesigură.

Firma Mateba însă garantează funcţionarea sigură a modelului Unica 6 folosind cartuşe de calibrul .357 Magnum şi .38 Special.
O altă deosebire faţă de modelele clasice este faptul că ţeava nu este amplasată ca de obicei în dreptul cartuşului de sus din butoiaş ci în dreptul celui mai de jos. Acest lucru face ca binenţeles şi aşezarea cocoşului să fie atipică, poziţia joasă a ţevii faţă de crosă determinînd reducerea zvîcnirii ţevii în momentul tragerii.
Practic, singura mişcare a revolverului în momentul tragerii este cea a ansamblului ţeavă-butoiaş. Sistemul de rotire a butoiaşului este chiar interesant, se bazează pe deplasarea verticală a unei tije pe o camă frezată în frema inferioară, tijă ce angrenează un cliket. Pe parcursul producţiei sistemul a suferit cateva modificări esenţiale, dar două au fost variantele de bază.

Acest ingenios sistem a dus evident la creşterea vitezei de tragere şi a preciziei armei. Folosesc termenul de “ingenios” cu oarecare rezerve. Într-adevăr modul de rezolvare a problemelor tehnice este foarte original dar mecanismul este foarte complicat, implică o mulţime de piese în mişcare iar probabilitatea ca unul din cele 10 arcuri folosite să cedeze este foarte mare. O mică uzină care funcţionează bine dar nu ştim încă cât este de fiabilă.

Ţeava, fabricată din oţel inoxidabil finisat albăstrui este interschimbabilă, astfel încît uşor putem obţine arme cu ţevi de 76, 88, 101, 127, 152, 203 mm sau chiar mai mari. Versiunea de 203mm este prevăzută cu şină de ventilaţie. Crosa armei confecţionată dintr-o singură bucată din lemn de nuc francez, asigură o priză agreabilă şi o bună ergonomie.
Pe parcursul producţiei s-au realizat o mulţime de variante cu denumiri specifice ca Defense cu ţeava de 4” în .357 Mag., Home Protection cu ţeava de 5” în .44 Mag, deasemenea versiunile sportive cu ţevi de 5” şi de 6”, dar şi Hunter cu ţeavă de 8 3/8” în 357 Mag. şi în .44 Mag. În sfârşit nu putea să lipsească din panoplie un model cu pat şi uluc cu ţevi de 18” în calibre grele, .454Casull ce poate trage si 45 Long Colt numit Grifone.
Încărcărea şi tragerea
Ca şi la modelele clasice, butoiaşul cu capacitate de 6 cartuşe basculează pe partea stângă şi cu ajutorul ejectorului se pot scoate odată toate cartuşele (tuburile trase). Încărcarea rapidă se poate face cu ajutorul unui „speed loader” clasic de tip Smith&Wesson K. Interesant este faptul că pîrghia de deschidere a butoiaşului comunică pe ambele laturi ale revolverului, astfel încît ea poate fi acţionată şi de către stângaci. Privit din faţă butoiaşul are o formă ciudată hexagonală, frumoasă dealtfel, dar generată de dorinţa de a reduce greutatea care şi aşa nu este chiar neglijabilă.

Pentru a trage primul cartuş putem proceda ca la orice revolver SA/DA, adică fie armând cocoşul, fie apăsând direct pe trăgaci. Acest revolver oferă în plus şi posibilitatea armării la fel ca şi pistoalele semiautomate, adică trăgînd tot ansamblul superior spre înapoi. Un dezavantaj pentru acest mod de armare este lipsa striaţiilor pe fremă sau pe ţeavă. În plus, fiind open top eşti nevoit sa prinzi de butoiaş ceea ce face ca acest procedeu de armare să fie destul de greoi şi de acea prea puţin folosit. În schimb, surpriza plăcută î-ţi este oferită de declanşarea fină (presiunea mică pe trăgaci) chiar şi în DA, asemănătoare armelor de competiţie.

Dar, cu toate calităţile pe care încercăm să le relevăm există o dilemă: la ce poate fi folosită asemenea armă? Care poate fi destinaţia ei? Concluzia imediată ce reiese este că avem de-a face cu o armă de sport, însă unele mici amănunte ne fac totuşi să mai chibzuim. Astfel, înălţătorul fix este prevăzut cu fibră optică (!) ce se pretează bine pentru tragerile în condiţii de lumină precară pe când faptul că există variante cu ţeavă scurtă (76, 88 mm, chiar 152 mm) ne sugerează să o încadrăm în categoria armelor de autoapărare. Însă greutatea acestui revolver, versiunea cu ţeavă de 101 mm este aceeaşi cu cea a unui S&W 686 cu ţeavă de 152 mm, deci varianta cu autoapărarea nu stă în picioare.

Ultima posibilitate ar fi utilizarea armei în concursurile de IPSC unde probabil ar face faţă cu success la categoria revolverelor. Din păcate şi acest lucru este discutabil pe de-o parte pentru că una din cerinţele regulamentului pentru folosirea unei arme în competiţie este ca modelul respectiv să fi fost fabricat într-un anumit număr dat de exemplare, ceea ce nu este cazul la revolverul Mateba 6 Unica, pe de altă parte pentru că sistemul de basculare a butoiaşului, chiar dacă este ambidextru nu este plasat destul de ergonomic pentru o manevrare rapidă, instinctivă, absolut necesară în competiţiile de tir dinamic. Am folosit mai devreme expresia “idei oarecum revoluţionare”.

De ce nu revoluţionare pur şi simplu? Pentru ca idei revoluţionare sunt acele idei care şi-au pus ireversibil amprenta pe toate proiectele de armă ce au urmat epocii respective, aşa cum au fost cele ale lui Mauser, Browning, Luger, Rollin White, Rchard Gatling etc. În concluzie, vorbim despre o armă destul de scumpă (între 2000 şi 5000 USD) şi rară, considerată încă după 15 ani de la apariţie o curiozitate, ca dealtfel majoritatea creaţiilor lui Ghisoni.
Indiscutabil, Emilio Ghisoni prin invenţiile sale, prin imaginaţia şi pasiunea sa şi-a câştigat un binemeritat loc în galeria marilor designeri de arme.

Date tehnice

Calibru: .357 Mag/ .38 Spl, .44Mag, .454Casull;
Lungimea ţevii: interschimbabilă, 76, 88, 101, 127, 152, 203 mm;
Greutate (fără cartuşe): 1,35kg (varianta de 152 mm);
Lungime totală: 275mm (varianta de 152 mm);
Presiunea pe trăgaci: DA 5,8kg/ SA 1,8kg;
Aparate de ochire:înălţător fix cu fibră optică, cătare reglabilă;
Capacitate:6 cartuşe;
Funcţionare: semiautomată, prin recul;

Emilio Ghisoni (1937-2008)
Născut în 1937 a fost mereu fascinat de mecanică. Încă din 1970 apare primul său prototip de revolver şi a unui pistol semiautomat de competiţie (MT1) fabricate în serie foarte mică în 1980. Devine cunoscut prin revolverele sale de concepţie absolut deosebită prin care reinventează conceptual de revolver. Cu modelele MTR8 în 1983 şi apoi cu modelele ulterioare 2006M şi 6 Unica. Ghisoni reimaginează conceptual revolverului.

Cu tot interesul său pentru revolver, lansează şi prototipul unui pistol semiautomat cu un sistem de alimentare coaxial cu ţeava.
Devine cunoscut abia în ultimii ani ca fiind creatorul modelului de revolver compact Rhino, lansat de către Ciappa Arms în 2006.
Activ până în ultimul moment al vieţii, se stinge din viaţă în 2006 răpus de cancerul cu care se lupta de multa vreme.

Detalii mai multe pe http://matebafan.com/ghisoni.html

Bibliografie:
http://matebafan.com
http://en.wikipedia.org
Patent US4712466
Gun Digest Shooter’s Guide to Handguns de Grant Cunningham
http://www.gunbroker.com
http://world.guns.ru