Nu am pretenţia că voi reuşi să tranşez o polemică ce durează „de când pistolul”. De fapt sunt convins că nu voi putea găsi cu adevărat răspunsul la această întrebare, fiecare din cele două tipuri de arme având avantaje şi dezavantaje. Pentru că pe forum a fost abordată această discuţie voi încerca să fac o analiză a celor două arme fără a intra în detalii academice. Sunt de acord cu faptul că aprecierile sunt subiective, de aceea voi compara cele două arme având în vedere câteva criterii pe care le consider cele mai importante, urmând ca la final fiecare să tragă singur concluziile.

Cadenţa de tragere avantaj – pistol
Comparaţia ţinând cont de acest parametru, are sens numai dacă luăm în calcul comparaţia cu revolverele cu dublă acţiune. Cele cu simplă acţiune ies din discuţie deoarece necesită armarea cocoşului înainte de fiecare foc. Pistolul oferă indiscutabil o cadenţă de tragere superioară, armarea automată a cocoşului după fiecare foc tras fiind argumentul major. În cazul revolverului trăgaciul are o cursă foarte lungă, în prima fază realizând armarea şi rotirea butoiaşului. Acest aspect alterează semnificativ şi precizia tirului deoarece presiunea cu care degetul trebuie să apese trăgaciul este mult mai mare, afectând binenţeles stabilitatea armei mai ales la cadenţe mari de tragere. Astfel momentul precis al declanşării se pierde undeva pe la capătul cursei trăgaciului facându-l mai greu de controlat Totuşi un trăgător bine pregătit poate realiza şi cu un revolver cadenţe mari de tragere, (chiar foarte mari) după cum ne demonstrează fenomenalul Jerry Miculek.

Dar trebuie avut în vedere faptul că armele folosite de acesta în stabilirea recordurilor pe care le deţine sunt arme fabricate special sau cel puţin au trecut printr-un tunning sever. Spre deosebire, detanta pistolului la care trăgaciul are o cursa mult mai scurtă, la unele modele fiind chiar reglabilă, punctează mult mai precis momentul declanşării favorizând astfel o precizie superioară la o cadenţă mare de tragere. Citeste mai mult

A fost inventat în anii 30 ai secolului XIX-lea şi a fost destinat in principal pieţii civile. Datorită faptului ca oferea posibilitatea tragerii mai multor focuri fără a încărca s-a răspândit rapid şi în Europa. Se poate spune că a reprezentat o treaptă intermediară în evoluţia armelor, de la pistoalele cu pulbere neagră cu una sau două ţevi la revolverele moderne. Dealtfel, odată cu apariţia acestora a dispărut treptat de pe piaţă.

Era oarecum similar revolverelor de mai târziu din moment ce conţinea gloanţele în camere separate forate într-un cilindru rotativ. Spre deosebire de acestea fiecare cameră avea ţeava proprie.
La unele din primele modele era necesar ca blocul de ţevi să fie rotit cu mâna. Puţine modele ulterioare erau single action, tevile fiind rotite cu ajutorul unui cocos la fiecare foc. Marea majoritate erau double action, rotirea grupului de ţevi realizându-se prin acţionarea trăgaciului. În acelaşi moment se ridica cocoşul, care la sfârşitul cursei luvea ţeava din partea superioară declanşând focul. Acest sistem îi este atribuit lui Ethan Allen (1806-1871), un important fabricant de arme american din Massachusetts. Prima sa arma „Pocket Rifle” a fost proiectat în 1836. Pepper-box cunoscut ca „Arma care a cucerit Estul”, a fost cea mai raspândită arma cu repetiţie până la inventarea cilindrului rotativ.
Cu o asemenea armă ochirea precisă era destul de dificilă, sau chiar imposibilă datorită cocoşului care acoperea imaginea ţintei. Dealtfel, fiind destinat uzului civil, era o armă de autoapărare, deci se folosea la distanţe mici şi în practică era o arma cu care nu se ţintea ci se trăgea mai mult la instinct fiind ţinută la nivelul şoldului.
Din acest motiv nu întotdeauna se fabrica cu ţevi ghintuite. Citeste mai mult

Peste ~3 luni (27 decembrie) se implinesc 60 de ani de cand a fost adoptata. La multi ani!
Inainte de a putea aprecia ce a insemnat aparitia Avtomat Kalashnikova Obrazets 1947 (AK-47, cum este cunoscut pe tot globul) trebuie sa avem in vedere cam ce exista in epoca respectiva in materie de arme cu incarcare automata. Ultima decada a secolului XIX a insemnat mai mult decat 10.000 de ani de evolutie umana in ceea ce priveste dezvoltarea tehnicii si in special a mecanicii. In domeniul armelor de foc, in aceasta perioada s-au pus bazele mecanismelor pe care le folosim si in ziua de azi, ba chiar s-au cristalizat mecanisme care au ramas neschimbate dupa mai bine de 100 de ani. Perioada extrem de agitata, marcata de conflicte armate permanente, mai prin toate colturile lumii si, in special in colturi indepartate, departe de ochii mediei ce abea se nascuse, a oferit prilejul de a experimenta in practica toate noile achizitii ale tehnicii. Aparitia mitralierei, arma ce oferea posibilitatea raspandirii unui ‘nor’ de proiectile, cu o cadenta foarte mare si deservita de un numar minim de soldati a deschis ochii tuturor strategilor in ceea ce priveste avantajul folosirii armelor ce puteau reincarca foarte rapid.

Chiar inainte de sfarsitul secolului s-au cristalizat principalele arme de infanterie ce aveau sa domine conflictele din prima jumatate a secolului urmator, Mosin-Nagant 91/30 si Mauser 98. In anii imediat urmatori cam toate armatele moderne trec la adoptarea armelor sistem bolt-action cu magazie de cartuse sub culata, alte variante aparute fiind reproduceri sau mici evolutii ale sistemului Mauser in peste 75% din cazuri (Enfield MK engleze, Patern americane, etc.). Insa tehnica nu tinea pasul cu dorintele si dezideratul de a avea o arma cu o putere similara carabinelor si cu incarcare automata care sa fie si portativa nu putea fi atins inca. Mitraliera Maxim implinea primele deziderate dar numai portativa nu putea fi numita, la fel ca si urmatoarele aparitii.
Citeste mai mult

Puţine revolvere, cu excepţia Coltului au atins celebritatea acestei arme şi s-au bucurat de statutul de armă de serviciu pentru o perioadă de timp atât de lungă. Devenit celebru ca armă de serviciu în armata rusă, revolverul Nagant a fost folosit deopotrivă ca armă regulamentară în Belgia, Brazilia, Norvegia, Suedia şi Polonia.
Fraţii Emile şi Leon Nagant au fost inventatori şi fabricanţi de arme, care au trăit la sfârşitul secolului al XIX-lea. Revolverele lor au fost folosite pentru dotarea armatelor unor ţări ca Belgia, Luxemburg, Norvegia, Suedia,Serbia şi a unor state sudamericane.
Cea mai cunoscută creaţie a lor, a fost revolverul M1895 fabricat în Rusia pînă în anul 1944. În Polonia, Nagantul a fost folosit în perioada interbelică pentru dotarea serviciilor de gardă, aici fiind fabricat cu utilajele Nagant originale.Cea mai cunoscută creaţie a lor, a fost revolverul M1895 fabricat în Rusia pînă în anul 1944. În Polonia, Nagantul a fost folosit în perioada interbelică pentru dotarea serviciilor de gardă, aici fiind fabricat cu utilajele Nagant originale.
În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, mai multe state europene s-au decis să-şi doteze armatele cu revolvere de bună calitate. Cele mai des întâlnite au fost revolverele Nagant şi Chamelot-Delvigne.
Inventatorul belgian J.Chamelot şi binecunoscutul ofiţer francez H.J.Delvigne, au creat un revolver de o calitate excepþională avînd frema fixă (corpul armei). Reuşita lor a folosit ca bază pentru revolverul italian M1872 al fabricii Glisenti, pentru revolverul francez M1873/74 destinat ofiţerilor şi infanteriei, pentru modelul Elveţian M1872 şi M 1878 Schmidt şi deasemenea pentru revolverul Portughez M1879/86.
Firma Belgiană Nagant din Liege a realizat pe de altă parte propria armă preluată de mai multe ţări europene. In 1878, s-a decis dotarea ofiţerilor cu revolverul de 9mm al lui Nagant, iar 5 ani mai târziu s-a introdus un alt Nagant pentru „Artillerie de campagne et regiment du Train”.

In 1883 Luxemburgul comandă pentru nevoile poliţiei o altă interesantă realizare a Nagantului din Liege care avea o baionetă fixată pe vârful ţevii.
In anul următor, marina suedeză, a început să testeze aşanumitul „Föröksmodell-Revolver” tot al lui Nagant. Această armă de calibrul 7,5mm a fost adoptată de întreaga armată suedeză începând cu 15 februarie 1887 printr-o hotărâre a curţii regale. Conform clauzelor contractuale revolverul era fabricat de către producătorul original dar din 1898 Husqvarna Suedeză preia totuşi licenţa şi timp de şapte ani livrează armatei suedeze un număr de 13732 de bucăţi M1887. Suedezii au îmbunătăţit această armă folosind schiţele locotenentului major T.F.Törnell.
La cumpăna dintre secole, Nagant îmbunătăţeşte modelul prin adoptarea patentului Abadie. Acesta permitea rotirea liberă a butoiaşului printr-un sistem ce realiza o poziţie neutră a cocoşului. Prima şi singura ţară care a preluat modelul Nagant-Abadie a fost Serbia, care printr-o hotărâre a curţii regale datată 8 iulie 1891 declară Nagantul M1891 armă oficială şi comandă la Liege 12000 de bucăţi. In aceeaşi perioadă, folosind experienţa acumulată, fraţii Nagant încep proiectarea unei arme mult mai perfecţionate. Ideea lor nu era nouă. Daniel B. Wesson fabricase în 1878 un revolver, la care înainte de declanşare cartuşele erau împinse înainte, mecanism folosit de altfel şi de un alt talentat fabricant, iniţial de cutii de conserve din tablă, Henry Pieper, care avea un magazin pe strada Bayard din Liege, dar ale cărui revolvere sunt prea complicate şi fragile şi de aceea nu au avut mare succes.
Acesta a fost modelul cu cel mai mare succes de piaţă. In 1892, firma Nagant a oferit întâi Norvegiei noul revolver pe calibrele 6,5 şi 7,5mm.

Citeste mai mult