Istoria AK, de Viorel Liviu Pop

Peste ~3 luni (27 decembrie) se implinesc 60 de ani de cand a fost adoptata. La multi ani!
Inainte de a putea aprecia ce a insemnat aparitia Avtomat Kalashnikova Obrazets 1947 (AK-47, cum este cunoscut pe tot globul) trebuie sa avem in vedere cam ce exista in epoca respectiva in materie de arme cu incarcare automata. Ultima decada a secolului XIX a insemnat mai mult decat 10.000 de ani de evolutie umana in ceea ce priveste dezvoltarea tehnicii si in special a mecanicii. In domeniul armelor de foc, in aceasta perioada s-au pus bazele mecanismelor pe care le folosim si in ziua de azi, ba chiar s-au cristalizat mecanisme care au ramas neschimbate dupa mai bine de 100 de ani. Perioada extrem de agitata, marcata de conflicte armate permanente, mai prin toate colturile lumii si, in special in colturi indepartate, departe de ochii mediei ce abea se nascuse, a oferit prilejul de a experimenta in practica toate noile achizitii ale tehnicii. Aparitia mitralierei, arma ce oferea posibilitatea raspandirii unui ‘nor’ de proiectile, cu o cadenta foarte mare si deservita de un numar minim de soldati a deschis ochii tuturor strategilor in ceea ce priveste avantajul folosirii armelor ce puteau reincarca foarte rapid.

Chiar inainte de sfarsitul secolului s-au cristalizat principalele arme de infanterie ce aveau sa domine conflictele din prima jumatate a secolului urmator, Mosin-Nagant 91/30 si Mauser 98. In anii imediat urmatori cam toate armatele moderne trec la adoptarea armelor sistem bolt-action cu magazie de cartuse sub culata, alte variante aparute fiind reproduceri sau mici evolutii ale sistemului Mauser in peste 75% din cazuri (Enfield MK engleze, Patern americane, etc.). Insa tehnica nu tinea pasul cu dorintele si dezideratul de a avea o arma cu o putere similara carabinelor si cu incarcare automata care sa fie si portativa nu putea fi atins inca. Mitraliera Maxim implinea primele deziderate dar numai portativa nu putea fi numita, la fel ca si urmatoarele aparitii.
Citeste mai mult

Modele celebre.Revolverul Nagat 1895, de Cristian Radulescu

Puţine revolvere, cu excepţia Coltului au atins celebritatea acestei arme şi s-au bucurat de statutul de armă de serviciu pentru o perioadă de timp atât de lungă. Devenit celebru ca armă de serviciu în armata rusă, revolverul Nagant a fost folosit deopotrivă ca armă regulamentară în Belgia, Brazilia, Norvegia, Suedia şi Polonia.
Fraţii Emile şi Leon Nagant au fost inventatori şi fabricanţi de arme, care au trăit la sfârşitul secolului al XIX-lea. Revolverele lor au fost folosite pentru dotarea armatelor unor ţări ca Belgia, Luxemburg, Norvegia, Suedia,Serbia şi a unor state sudamericane.
Cea mai cunoscută creaţie a lor, a fost revolverul M1895 fabricat în Rusia pînă în anul 1944. În Polonia, Nagantul a fost folosit în perioada interbelică pentru dotarea serviciilor de gardă, aici fiind fabricat cu utilajele Nagant originale.Cea mai cunoscută creaţie a lor, a fost revolverul M1895 fabricat în Rusia pînă în anul 1944. În Polonia, Nagantul a fost folosit în perioada interbelică pentru dotarea serviciilor de gardă, aici fiind fabricat cu utilajele Nagant originale.
În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, mai multe state europene s-au decis să-şi doteze armatele cu revolvere de bună calitate. Cele mai des întâlnite au fost revolverele Nagant şi Chamelot-Delvigne.
Inventatorul belgian J.Chamelot şi binecunoscutul ofiţer francez H.J.Delvigne, au creat un revolver de o calitate excepþională avînd frema fixă (corpul armei). Reuşita lor a folosit ca bază pentru revolverul italian M1872 al fabricii Glisenti, pentru revolverul francez M1873/74 destinat ofiţerilor şi infanteriei, pentru modelul Elveţian M1872 şi M 1878 Schmidt şi deasemenea pentru revolverul Portughez M1879/86.
Firma Belgiană Nagant din Liege a realizat pe de altă parte propria armă preluată de mai multe ţări europene. In 1878, s-a decis dotarea ofiţerilor cu revolverul de 9mm al lui Nagant, iar 5 ani mai târziu s-a introdus un alt Nagant pentru „Artillerie de campagne et regiment du Train”.

In 1883 Luxemburgul comandă pentru nevoile poliţiei o altă interesantă realizare a Nagantului din Liege care avea o baionetă fixată pe vârful ţevii.
In anul următor, marina suedeză, a început să testeze aşanumitul „Föröksmodell-Revolver” tot al lui Nagant. Această armă de calibrul 7,5mm a fost adoptată de întreaga armată suedeză începând cu 15 februarie 1887 printr-o hotărâre a curţii regale. Conform clauzelor contractuale revolverul era fabricat de către producătorul original dar din 1898 Husqvarna Suedeză preia totuşi licenţa şi timp de şapte ani livrează armatei suedeze un număr de 13732 de bucăţi M1887. Suedezii au îmbunătăţit această armă folosind schiţele locotenentului major T.F.Törnell.
La cumpăna dintre secole, Nagant îmbunătăţeşte modelul prin adoptarea patentului Abadie. Acesta permitea rotirea liberă a butoiaşului printr-un sistem ce realiza o poziţie neutră a cocoşului. Prima şi singura ţară care a preluat modelul Nagant-Abadie a fost Serbia, care printr-o hotărâre a curţii regale datată 8 iulie 1891 declară Nagantul M1891 armă oficială şi comandă la Liege 12000 de bucăţi. In aceeaşi perioadă, folosind experienţa acumulată, fraţii Nagant încep proiectarea unei arme mult mai perfecţionate. Ideea lor nu era nouă. Daniel B. Wesson fabricase în 1878 un revolver, la care înainte de declanşare cartuşele erau împinse înainte, mecanism folosit de altfel şi de un alt talentat fabricant, iniţial de cutii de conserve din tablă, Henry Pieper, care avea un magazin pe strada Bayard din Liege, dar ale cărui revolvere sunt prea complicate şi fragile şi de aceea nu au avut mare succes.
Acesta a fost modelul cu cel mai mare succes de piaţă. In 1892, firma Nagant a oferit întâi Norvegiei noul revolver pe calibrele 6,5 şi 7,5mm.

Citeste mai mult

Bunul meu prieten Colt, de Cristian Radulescu

Acum cativa ani am cumparat prin firma Eurocomertz din Bucuresti un pistol cu aer comprimat. Nu era vorba de o arma obisnuita , ci de una in sistem LEP. Acest sistem german , alaturi de sistemul englezesc Brockok, consta in transformarea unei arme reale de foc in arma cu aer comprimat. Teava originala a armei este inlocuita cu una pentru AC in calibrul 5,5 sau 6,35 mm. Propulsia alicelor este facuta de mici rezervoare cu aer comprimat , care sunt introduse in arma in locul cartuselor reale. Ele sunt umplute cu aer cu ajutorul unei pompe speciale livrata impreuna cu arma. Cateva modificari interne facute de furnizorul german fac ireversibila retransformarea armei in arma de foc. Modelul pe care l-am ales a fost o replica Colt 1911 A1 fabricata de Norinco.

Arma respecta intrutotul dimensiunile pistolului antebelic , fiind construita dupa planurile originale. In magazin , la acea data, se mai gaseau revolverele Webley Mark VI, Ruger Single Six, copii braziliene S&W Police , pistoale FN1910, precum si cateva carabine si pusti lise in acelasi sistem LEP, fiind vandute in regim de arme cu aer comprimat. Din punct de vedere al eficacitatii focului, armele transformate in acest sistem nu pot emite nici o pretentie . Puterea e drastic limitata de volumul rezervorului (ca dimensiuni e comparabil cu cartusul original .45ACP), iar precizia are mediocritatea data de orice arma transformata (nu imbunatatita). In schimb, se preteaza ca un substitut al armelor de salon in lungile seri de iarna.
Ceea ce m-a atras in mod irezistibil la aceasta arma, este faptul ca este REALA, chiar si cu transformarile suferite. Otelul din care e facuta e otel adevarat , nu antimoniu, iar brunajul e superb. Pistolul se incarca exact ca originalul, demontarea se face la fel. Purtat in toc, ai senzatia de putere si siguranta pe care a simtit-o oricare GI American precum si alte milioane de fericiti posesori , de pe toate meridianele, ai acestei legende , Coltul .45 ACP. Intrucat nu aveam nimic de pierdut in privinta preciziei ,am marit , pe adancime de 10 mm de la gura tevii , diametrul , de la 5,5mm la 11,5mm , pistolul capatand aspectul exterior absolut conform cu originalul. Uneori,il mai port la poligonul de la marginea orasului si descarc cateva alice in tinta “clasica “, o cutie goala de Coca-Cola, impreuna cu fiul meu.

Citeste mai mult

Smith & Wesson Schofield- Russian, de Vili Stancu

Smith & Wesson Russian
Date tehnice:
Greutate:1,135kg
Lungime totală:305mm
Lungimea ţevii:162,5mm
Calibru: .44 (11mm)
Ghinturi: 5 spre dreapta
Viteza iniţială: 235m/s
Capacitatea magaziei: 6 cartuşe
Sistem: Smith&Wesson

După cum am mai afirmat, apariţia cartuşelor cu tub metalic a reprezentat o adevărată revoluţie în istoria armelor de foc, ele deschizând orizonturi nebănuite până atunci. Unul din rezultatele imediate a fost fabricarea de arme care puteau fi încărcate prin partea din spate a ţevii, uşurând manevrele de încărcare, oferind astfel posibilităţi reale pentru inventarea de arme într-adevăr eficiente, fiabile, rapide, precise. De o parte şi de alta a Atlanticului fabricanţii de arme au pornit cursa pentru cea mai bună, cea mai precisă, cea mai ieftină, cea mai fiabilă şi mai târziu cea mai uşoară armă. Revolverele americane cu încărcare prin spatele ţevii au avut o evoluţie deosebită faţă de cele realizate de concurenţii europeni.
Unul din modelele de referinţă a fost revolverul S&W Nr.3 care s-a dezvoltat în două direcţii principale: Schofield şi Russian.
Acest revolver cu design foarte estetic reprezintă o piatră de temelie în istoria armelor de foc. Cu toate că s-a fabricat în număr foarte mare, în momentul în care s-a renunţat la ele au fost distruse, foarte puţine scăpând prin vânzare sau uitate în vre-un depozit.
A marcat epoca de pionierat a unei obscure firme născute din asocierea a doi la fel de obscuri tineri ce îşi făcuseră ucenicia în fabricile de arme.
Cei mai puţin cunoscuţi producători de arme ai vremii Horace Smith şi Daniel B Wesson şi-au început cariera în colaborare cu Olin Winchester producând pistoalele cu repetiţie Volcanic.

Pentru că Winchester nu manifesta nici un fel de interes pentru revolvere, cei doi au rupt parteneriatul cu el şi au început să lucreze la proiectarea de arme cu butoiaş rotativ. Să nu uităm că Sam Colt îşi lansase deja cu mare tam-tam faimoasele lui revolvere.
La începutul anului 1855 Daniel Wesson finalizează proiectul primului revolver american ce folosea cartuşe cu tub metalic, un model de revolver al cărui butoiaş se putea încărca prin spate. Iniţial, s-a bazat pe cartuşele cu percuţie pe ramă.
Cînd soseşte la Washington cu scopul de a-şi patenta invenţia află cu stupoare că în luna aprilie a aceluiaş an o soluţie asemănătoare propusă de un anume Rollin A. White a fost inclusă în protocoale.
Tânărul şi talentatul White şi-a botezat iniţial invenţia Colt. Dar „marele” Samuel Colt, ameţit de succesul de piaţă al revolverului său cu percuţie pe capsă, după bunul său obicei, din aroganţă şi conservatorism, nu a manifestat nici un fel de interes pentru inovaţiile tehnice ale altora. Smith şi Wesson profită de acest lucru şi pun bazele unei asocieri cu White. După lungi negocieri, semnează un acord referitor la fabricarea de arme. Conform contractului, Dan Wesson îi plătea lui White 500 $ pentru licenţa noului model de butoiaş şi se obliga să-i plătească în plus suma de 25 de cenţi pentru fiecare revolver fabricat.
Din acel moment compania Smith & Wesson şi-a profilat întreaga activitate pe producerea de revolvere folosind sistemul de butoiaş al lui Rollin.
Binenţeles că pe piaţă nu au întârziat să apară şi modele pirat fapt pentru care în 1861 S&W îl dă în judecată pe Herman Bockert care comercializa fără licenţă revolvere cu acest sistem de butoiaş, sub auspiciile firmei Manhattan Firearms Mfg. Co.
Citeste mai mult