Acum cativa ani am cumparat prin firma Eurocomertz din Bucuresti un pistol cu aer comprimat. Nu era vorba de o arma obisnuita , ci de una in sistem LEP. Acest sistem german , alaturi de sistemul englezesc Brockok, consta in transformarea unei arme reale de foc in arma cu aer comprimat. Teava originala a armei este inlocuita cu una pentru AC in calibrul 5,5 sau 6,35 mm. Propulsia alicelor este facuta de mici rezervoare cu aer comprimat , care sunt introduse in arma in locul cartuselor reale. Ele sunt umplute cu aer cu ajutorul unei pompe speciale livrata impreuna cu arma. Cateva modificari interne facute de furnizorul german fac ireversibila retransformarea armei in arma de foc. Modelul pe care l-am ales a fost o replica Colt 1911 A1 fabricata de Norinco.

Arma respecta intrutotul dimensiunile pistolului antebelic , fiind construita dupa planurile originale. In magazin , la acea data, se mai gaseau revolverele Webley Mark VI, Ruger Single Six, copii braziliene S&W Police , pistoale FN1910, precum si cateva carabine si pusti lise in acelasi sistem LEP, fiind vandute in regim de arme cu aer comprimat. Din punct de vedere al eficacitatii focului, armele transformate in acest sistem nu pot emite nici o pretentie . Puterea e drastic limitata de volumul rezervorului (ca dimensiuni e comparabil cu cartusul original .45ACP), iar precizia are mediocritatea data de orice arma transformata (nu imbunatatita). In schimb, se preteaza ca un substitut al armelor de salon in lungile seri de iarna.
Ceea ce m-a atras in mod irezistibil la aceasta arma, este faptul ca este REALA, chiar si cu transformarile suferite. Otelul din care e facuta e otel adevarat , nu antimoniu, iar brunajul e superb. Pistolul se incarca exact ca originalul, demontarea se face la fel. Purtat in toc, ai senzatia de putere si siguranta pe care a simtit-o oricare GI American precum si alte milioane de fericiti posesori , de pe toate meridianele, ai acestei legende , Coltul .45 ACP. Intrucat nu aveam nimic de pierdut in privinta preciziei ,am marit , pe adancime de 10 mm de la gura tevii , diametrul , de la 5,5mm la 11,5mm , pistolul capatand aspectul exterior absolut conform cu originalul. Uneori,il mai port la poligonul de la marginea orasului si descarc cateva alice in tinta “clasica “, o cutie goala de Coca-Cola, impreuna cu fiul meu.

Citeste mai mult

Smith & Wesson Russian
Date tehnice:
Greutate:1,135kg
Lungime totală:305mm
Lungimea ţevii:162,5mm
Calibru: .44 (11mm)
Ghinturi: 5 spre dreapta
Viteza iniţială: 235m/s
Capacitatea magaziei: 6 cartuşe
Sistem: Smith&Wesson

După cum am mai afirmat, apariţia cartuşelor cu tub metalic a reprezentat o adevărată revoluţie în istoria armelor de foc, ele deschizând orizonturi nebănuite până atunci. Unul din rezultatele imediate a fost fabricarea de arme care puteau fi încărcate prin partea din spate a ţevii, uşurând manevrele de încărcare, oferind astfel posibilităţi reale pentru inventarea de arme într-adevăr eficiente, fiabile, rapide, precise. De o parte şi de alta a Atlanticului fabricanţii de arme au pornit cursa pentru cea mai bună, cea mai precisă, cea mai ieftină, cea mai fiabilă şi mai târziu cea mai uşoară armă. Revolverele americane cu încărcare prin spatele ţevii au avut o evoluţie deosebită faţă de cele realizate de concurenţii europeni.
Unul din modelele de referinţă a fost revolverul S&W Nr.3 care s-a dezvoltat în două direcţii principale: Schofield şi Russian.
Acest revolver cu design foarte estetic reprezintă o piatră de temelie în istoria armelor de foc. Cu toate că s-a fabricat în număr foarte mare, în momentul în care s-a renunţat la ele au fost distruse, foarte puţine scăpând prin vânzare sau uitate în vre-un depozit.
A marcat epoca de pionierat a unei obscure firme născute din asocierea a doi la fel de obscuri tineri ce îşi făcuseră ucenicia în fabricile de arme.
Cei mai puţin cunoscuţi producători de arme ai vremii Horace Smith şi Daniel B Wesson şi-au început cariera în colaborare cu Olin Winchester producând pistoalele cu repetiţie Volcanic.

Pentru că Winchester nu manifesta nici un fel de interes pentru revolvere, cei doi au rupt parteneriatul cu el şi au început să lucreze la proiectarea de arme cu butoiaş rotativ. Să nu uităm că Sam Colt îşi lansase deja cu mare tam-tam faimoasele lui revolvere.
La începutul anului 1855 Daniel Wesson finalizează proiectul primului revolver american ce folosea cartuşe cu tub metalic, un model de revolver al cărui butoiaş se putea încărca prin spate. Iniţial, s-a bazat pe cartuşele cu percuţie pe ramă.
Cînd soseşte la Washington cu scopul de a-şi patenta invenţia află cu stupoare că în luna aprilie a aceluiaş an o soluţie asemănătoare propusă de un anume Rollin A. White a fost inclusă în protocoale.
Tânărul şi talentatul White şi-a botezat iniţial invenţia Colt. Dar „marele” Samuel Colt, ameţit de succesul de piaţă al revolverului său cu percuţie pe capsă, după bunul său obicei, din aroganţă şi conservatorism, nu a manifestat nici un fel de interes pentru inovaţiile tehnice ale altora. Smith şi Wesson profită de acest lucru şi pun bazele unei asocieri cu White. După lungi negocieri, semnează un acord referitor la fabricarea de arme. Conform contractului, Dan Wesson îi plătea lui White 500 $ pentru licenţa noului model de butoiaş şi se obliga să-i plătească în plus suma de 25 de cenţi pentru fiecare revolver fabricat.
Din acel moment compania Smith & Wesson şi-a profilat întreaga activitate pe producerea de revolvere folosind sistemul de butoiaş al lui Rollin.
Binenţeles că pe piaţă nu au întârziat să apară şi modele pirat fapt pentru care în 1861 S&W îl dă în judecată pe Herman Bockert care comercializa fără licenţă revolvere cu acest sistem de butoiaş, sub auspiciile firmei Manhattan Firearms Mfg. Co.
Citeste mai mult

Armele nu sunt periculoase …..ele devin astfel prin mina şi gindirea celor ce le folosesc. Omul actioneaza tragaciul şi nu invers.
O arma de foc trebuie respectata şi în acelasi timp cunoscuta , inteleasa şi privita ca un mijloc personal de folosinta numai în anumite ipostaze. [...] 

“Imitaţia este forma supremă de apreciere”.
Peste o duzină de ţări din toată lumea, au copiat s-au măcar au perfecţionat mult-lăudatul AK, un subiect de discuţii inepuizabil, care nu poate fi acoperit nici pe departe în câteva pagini de articol. Il ştie toată lumea iar dacă întrebi un fost APV-ist vei afla că subiectul acesta îl cunoaşte la perfecţie, că este doctor în AK, că îl desface şi îl face la loc în câteva secunde, legat la ochi, pe întuneric, cu o mână legată la spate, adormit, într-un picior, pe viscol, cutremur, inundaţie, cataclism, încălzire globală… Iar 95 la sută din bărbaţi, în armată au fost trăgători de elită şi şi-au petrecut stagiul militar numai în permisii datorită măiestriei dovedite la trageri. Numai să ai răbdarea să-i asculţi. Dar să nu uităm de ce ne-am adunat…

Cea mai cunoscută dintre armele militare ale lumii, s-a născut la sfârşitul anului 1941în luptele de la Brausk. Aceasta deoarece aici un tânăr ofiţer pe nume Kalashnikov a fost grav rănit, fiind astfel nevoit să-şi părăsească pentru o lungă perioadă de convalescenţă unitatea de tancuri în care lupta. După însănătoşire, nefiind apt combatant a fost transferat la corpul de artilerie unde şi-a orientat eforturile spre domeniul proiectarii armelor mici, considerând ca prin aceasta işi poate aduce contribuţia la victoria ţării sale .

Mihail Timofeevic Kalasnikov, s-a născut la 10 noembrie 1919 intr-o familie modestă de ţărani din Kuria şi şi-a inceput cariera tehnica deprinzând meseria de mecanic intr-un depou de locomotive, urmând apoi studii de inginerie. În 1938 este inrolat in Armata Roşie unde lupta ca şi commandant de tanc. Se consideră un produs al faimoşilor proiectanţi de arme ruşi, Tokarev, Simonov, Sudajev.
Primul proiect de armă automată al lui Kalashnikov datează din 1941, dupa episodul de la Brausk, din perioada când se afla pe patul de spital. Acesta însă nu şi-a găsit materializarea, fiind devansat de proiectul lui Sudajev cu PPS 43. Atunci tânărul locotenent se concentrează la proiectarea unei carabine semiautomate cu închizãtor rotativ destinată cartuşelor M43 de cal. 7,62x39mm., dar nici acest proiect nu avea să fie finalizat datorită asimilării în producţie a carabinei SKS a lui Simonov.
Cartuşul de cal. 7,62x39mm, a fost iniţial proiectat pentru un „avtomat”, o armă de asalt menită să echilibreze raportul de forţe afectat de apariţia şi răspândirea cartuşului de 7,93×33 Kurz tras de armele de asalt germane Sturmgevehr. Oricum, datorită acestei muniţii şi carabina SKS poate fi considerată o armă de asalt, chiar dacă trage numai în regim semiautomat şi are o magazie nedetaşabilă de 10 cartuşe.
Din acel moment tânărul Kashnikov îşi canalizează eforturile pentru crearea unei adevărate arme de asalt care să utilizeze cartuşele M43. Rezultatul a fost ceea ce în occident s-a numit AK 47 (Avtomat Kalashnikova 47) care a inscris pentru totdeauna în istorie numele de Kalashnikov şi a făcut ca proiectele lui să domine categoric industria armelor militare ruseşti şi putem spune chiar şi a altor state.
Seria AK avea să devină cel mai prolific proiect, producţia fiind estimată la peste 50 milioane de exemplare (după alte estimări chiar 100) şi este în continuă creştere. Probabil că numai Mauser Mod.98 a mai beneficiat de o asemenea popularitate.
Imaginaţi-vă ce ar fi fost dacă M. Kalashnikov nu ar fi fost rănit în lupta de la Brausk, sau mai rău, dacă el ar fi fost ucis. Lumea ar fi fost lipsită de una din cele mai bune arme de asalt şi probabil că istoria s-ar fi scris altfel.

Citeste mai mult